Palatul Nou şi Palatul Vechi formează astăzi Banca Naţională a României. O istorie bogată, care se pliază pe cea a României moderne. BNR a fost sediu de guvern, a avut patru guvernatori închişi de comunişti în crunta închisoare de la Sighet şi a păstrat taine care fascinează şi astăzi. Muzeul BNR a fost amenajat în spaţiile fostelor seifuri ale băncii, transformate în vitrine, care expun emisiuni monetare de pe vremea regilor României. O cameră blindată păstrează 53 de kilograme de monede de aur în valoare de trei milioane de euro, lingouri din Elveţia, SUA şi URSS, bancnote de la începuturile emisiunilor româneşti, dar şi, temporar, un alt tezaur - "Cuminţenia Pământului".
În Sala de Marmură, "Cuminţenia Pământului” a lui Brâncuşi a fost aşezată strategic, astfel încât să poată fi admirată de oricine. Toate exponatele sunt bine păzite în Muzeul Băncii Naţionale, care poate fi vizitat gratuit, cu o programare în prealabil, între orele 10.00-18.00.
Sediul Băncii Naţionale a României a fost ales pentru a păstra opera lui Constantin Brâncuşi, "Cuminţenia Pământului”, lucrare pe care statul vrea să o cumpere de la proprietari şi pentru care a lansat o campanie de subscripţie publică. Şase milioane de euro trebuie să adune Guvernul de la donatori până în 30 septembrie. Până acum s-au strâns 700.000 de euro. Opera lui Brâncuşi a fost negociată cu proprietarii, la un preţ de vânzare de 11 milioane.
Sculptura a fost adusă în 15 iunie la Muzeul BNR de la Muzeul Naţional de Artă şi este expusă în Sala de Marmură. "Aici este foarte bine păzită. Tot ce ar putea să i se întâmple aici este un cutremur”, spun reprezentanţii băncii.
Doar "Cuminţenia Pământului” a fost vizitată în primele trei săptămâni de 6.000 de persoane. Anul trecut, Muzeul BNR a avut 8.000 de vizitatori, inclusiv la Noaptea Muzeelor.
O istorie a banilor
Sediul central al Băncii este format din două clădiri - Palatul Nou, cu faţada către strada Doamnei, şi Palatul Vechi, cu faţada către strada Lipscani.
Palatul Nou a fost construit în anii 1940, planurile fiind supravegheate de serviciile de arhitectură ale Băncii Naţionale, conduse pe atunci de Radu Dudescu. Pentru construcţia clădirii, Radu Dudescu s-a documentat în Italia, în Belgia şi la Berlin, rezultând o clădire care frapează printr-un stil auster şi o bună repartizare a spaţiilor.
"Din cauza răboiului, a faptului că procurarea materialelor de construcţie se făcea greoi, dar şi lipsa de forţă de muncă, lucrările au durat foarte mult. Au fost finalizate în anii 1952-1953, după care a fost preluată de Ministerul de Finanţe, care şi-a desfăşurat activitatea aici până în 1989”, explică Dan Ilie, muzeograful care ne face o incursiune în istoria şi tainele bine păstrate la BNR.
În 23 august 1944, Palatul era în linii mari finalizat. Aşa cum un sediu de Bancă Centrală are la subsol spaţii pentru tezaurizare, sigure, în subsolul Băncii Naţionale a funcţionat pentru câteva zile primul guvern al generalului Constantin Sănătescu, imediat după 1944.
Tezaurul se află astăzi în subsol. "În general, mai toate sediile de bănci sunt organizate ca la subsol să aibă spaţii de tezaurizare, parterul este dispus ca spaţiu public, iar celelalte spaţii sunt destinate altor activităţi şi amenajarea lor ţine cont de acest lucru: spaţiile destinate publicului sunt decorate somptuos, încăperile în care se desfăşoară activităţi bancare sunt mai sobre”, a explicat pentru News.ro, Dan Ilie, angajat al Muzeului Băncii încă de la înfiinţare, în 1997.
Cele două clădiri de birouri de pe strada Doamnei au fost achiziţionate de Banca Naţională pentru extindere. "Aveau nevoie de spaţii noi. Pe holul de trecere, era o mică stradă care unea Smârdan cu <Eugeniu Carada>, în dreptul Pasajului Vilacross, care se numea chiar strada Băncii Naţionale. Pasajul Vilacross se numea Pasajul Băncii Naţionale”, povesteşte ghidul.
Intrarea în Palatul Vechi
Banca Naţională s-a înfiinţat în 1880 şi iniţial şi-a desfăşurat activitatea în spaţiile închiriate la Creditul Funciar Rural. În 1882 a fost cumpărat spaţiul care mai rămăsese din Hanul Şerban Vodă, han care a decăzut în timp. Banca a cumpărat terenul şi a încredinţat planurile de construcţie a primului sediu arhitecţilor Cassian Bernard şi Albert Galleron. Cei doi erau formaţi la şcoala lui Gustave Eiffel. Au respectat un anumit tipar care a existat în epocă, în care parterul clădirii bancare era dominat de sala mare, destinată Ghişeelor, Sala de Marmură acum. La momentul înfiinţării, capitalul Băncii era mixt: o treime capital de stat şi două treimi capital privat. Statul era cel care numea guvernatorul. "Primul, Eugeniu Carada nu a acceptat demnitatea de guvernator, poate pentru că devenise republican, după ce a contribuit la detronarea lui Cuza, dar poate şi din cauza faptului că proiectul lui de înfiinţare a băncii a fost modificat. A fost director al Băncii, dar din partea acţionarilor”.
După tipicul epocii, la etajul de onoare, unde se aflau birourile conducerii şi Sala de Consiliul în capătul scărilor este o placă, opera lui Radu Dudescu, dezvelită în memoria funcţionarilor băncii care au murit în Primul Război Mondial.
În Galeria Guvernatorilor, 26 la număr, expunerea începe cu două portrete pictate de Camil Ressu, ale lui Eugeniu Carada. Primul guvernator al Băncii a fost Ion I. Câmpineanu, fiul colonelului paşoptist Ion Câmpineanu. A fost guvernator doi ani şi a ajuns şi primarul general al Capitalei. "Pe lângă Eugeniu Carada, care a fost un mare admirator al lui Nicolae Grigorescu, şi discret colecţionar de tablouri ale pictorului, o altă personalitate a fost Mihai Şutzu, un mare numismat, primul preşedinte al Societăţii Numismatice Române. Galeria a fost dotată cu dispozitive electronice speciale prin care vizitatorul poate afla mai multe informaţii despre foştii guvernatori. Nu funcţionează, pentru că trebuie schimbat softul, spun reprezentanţii muzeului.
De menţionat este faptul că patru dintre guvernatori au murit în închisoarea de la Sighet.
Vizitatorul poate să admire aici o balanţă din perioada interbelică, 1933, în care se cântăreau lingourile.
O poveste dramatică, ce leagă istoria României de Banca Naţională, este cea referitoare de transportarea tezaurului la Moscova, în 1916 şi 1917. În acea perioadă, guvernator era Ion. Gh. Bibicescu, care s-a opus transferului. "Din păcate, părerea lui nu a contat şi încă aşteptăm recuperarea celor 94 de tone de aur”, a explicat muzeograful.
Banca Naţională nu a recuperat nimic. Au fost restituite în anii 1950 Tezaurul de la Pietroasele, manuscrisele lui Mihai Eminescu, o parte din tablouri. S-au restituit obiecte cunoscute, care nu puteau fi comercializate.
Sala veche de Consiliu
"Este unul dintre cele mai impresionante ansambluri arhitecturale ale Bucureştilor”, se laudă muzeografii de la Banca Naţională. Sala este somptuoasă, îmbrăcată în lemn masiv, decorată cu două şeminee ornamentale din lemn de nuc, mobilier realizat în stil Ludovic al XIV-lea. Scaunele au fost îmbrăcate, iniţial, în piele de Cordoba, dar au fost înlocuite din cauza deteriorării. Restaurarea completă a Palatului s-a încheiat în 2010.
Aici se păstrează singurele tablouri rămase în proprietatea Băncii. ”Rodica” sau ”Fată din Muscel” de Nicolae Grigorescu este impresionant prin dimensiuni, prin simplitate şi măestria unuia dintre cei mai importanţi pictori ai României. Tabloul a fost achiziţionat de Bancă în 1894. De cealaltă parte a uşii este o scenă marină, portul Constanţa, pictată de Eugen Voinescu, diplomat de carieră şi consul la Odessa, care toată cariera lui a pictat scene de la mare. Deasupra şemineelor sunt două medalioane, cu scene mitologice, Mercur şi Prometeu, pictate de un autor la modă, George Demetrescu Mirea.
Banca Naţională nu a fost niciodată jefuită şi nici nu s-a încercat
Muzeograful aminteşte, legat de jafuri bancare de episodul din 1956, când a fost jefuită sucursala bancară din Giuleşti, care a inspirat filmul lui Virgil Calotescu, subiect şi pentru documentarul lui Alexandru Solomon, ”Marele jaf comunist”. „Filmul a prezentat atacul asupra furgonului, al celor şase autori, care după ce au fost prinşi, au fost momiţi cu promisiunea că vor fi graţiaţi şi obligaţi să joace într-un film sinistru, de propagandă”.
Atracţia muzeului este însă camera blindată de la parter, care nu are cod. Vedeta este lingoul, mai exact patru tipuri de lingou din tezaurul Băncii, care sunt expuse într-o vitrină. Cel mai mic, de un kilogram, este cel elveţian. "E o senzaţie foarte ciudată când îl iei în mână. Te gândeşti la o ciocolată, însă e destul de greu”, a descris muzeograful lingoul. Celelalte lingouri sunt din URSS, SUA şi unul din exploatările din munţii României. Lingourile sunt înconjurate de aproximativ 53 de kilograme de monede de aur, o valoare estimată la trei milioane de euro.
"La noi în ţară se extrăgea aur din Munţii Apuseni, din zona Baia Mare, iar în Muntenia era o exploatare auriferă pe Valea Oltului, la Valea lui Stan. Cred că astăzi se mai exploatează pe undeva prin Munţii Apuseni”, a spus Dan Ilie.
Muzeograful a spus că cei mai mici dintre vizitatori, copiii, au fost tare dezagămiţi de faptul că banii nu sunt de ciocolată.
Istoria Leului este marcată de celebrul "cocoşel” românesc, o medalie jubiliară ”Ardealul Nostru”, bătută la 1944, într-un tiraj de un milion de exemplare. "Atrage foarte mult copiii”, spun reprezentanţii muzeului. Camera este organizată cu zece vitrine, în aşa fel încât să fie evidenţiată toată istoria circulaţiei monetare în România, dar şi istoria Leului.
În fosta sală a Ghişeelor, în pilaştrii Sălii de Marmură astăzi, sunt case de bani transformate în vitrine. Pe vremuri, funcţionarii depuneau aici monetarul zilnic. Aici sunt expuse fel de fel de monede din secole diferite, altele bătute de regii României - patru emisiuni numismatice emise de Statul Român în prima jumătate a secolului al XX-lea.
Exponate interesante în muzeul BNR: O emisiune din 1906, legată de 40 de ani de la urcarea pe tron a lui Carol I, singura monedă de aur cu valoare fracţionată
"Monedele româneşti din aur sunt foarte rare şi în acelaşi timp căutate de colecţionari”, a subliniat Dan Ilie. ”Printre cele mai scumpe monede din lume sunt cele moderne americane”, a completat muzeograful.
Acum monedele se fac din nichel, iar bancnotele din polimer.
Primele monede au fost emise în 1867 şi au fost realizate la două ateliere din Anglia, în timp ce în 1870 a fost inaugurată prima Monetărie, la Şosea, pe locul unde acum este Muzeul Naţional al Ţăranului Român.
La Muzeul BNR este şi prima monedă de cinci lei, bătută în argint, în 1880, din topirea rublelor care intraseră în ţară în timpul Războiului de Independenţă.
"Prima încercare a lui Carol I de a pune în circulaţie un pol de aur, o monedă de 20 de lei, datează din 1868, moneda are pe avers legenda <Carol I Domnul românilor>, şi a atras protestele Imperiului Otoman şi Ţarist. Ca urmare, aceastea nu au mai fost puse în circulaţie, 200 de exemplare bătute deja ar fi fost oferite de rege capetelor încoronate ale Europei, iar jumătate din tiraj ar fi fost îngropat la temelia Castelului Peleş. Sunt printre cele mai valoroase monede moderne româneşti, cu un preţ de piaţă de aproape 100.000 de euro fiecare”, a povestit Dan Ilie. Din acestea mai există două piese „care se tot învârt” pe piaţă.
Într-un alt seif -vitrină de la Muzeul BNR este expusă şi una dintre cele mai frumoase piese de aur, considerată de unii, cea de 100 de lei, emisiune care s-a dorit un gest de recunoştinţă la adresa lui Ferdinand I pentru realizarea Marii Uniri, în 1927, la cinci ani de la încoronarea de la Alba Iulia. Pe această monedă apare şi efigia Reginei.
"În 1870, se pune în circulaţie prima monedă de 1 leu românească, şi totodată primul pol, moneda de 20 de lei”, a precizat muzeograful. De ce i se spunea pol? „Pol vine de la <polovina>, care înseamnă jumătate dintr-o unitate. Sistemul monetar otoman avea ca unitate principală <piastrul>, care se împărţea în patruzeci de parale. Jumătate din 40, 20 era <polovina>, adică un pol. De la nominalul acesta de 20 vine şi cunoscutul şvanţ”.
De la monedele Histriei, cele dacice, romane, greceşti şi bizantine, şi până la primele monede ale Ţării Româneşti, toată istoria monetară este bine păzită.
Vizitatorul poate vedea la Muzeul BNR şi expoziţia "Zoomonetar”, realizată în colaborare cu Muzeul „Antipa”, o expunerea care conţine fauna lumii pe monede şi bancnote, pe 300 de piese.
Muzeul se mândreşte cu faptul că poate oferi publicului cea mai mare colecţie de monede din aur expusă, un patrimoniu de 30.000 de piese.
Articolul de mai sus este destinat exclusiv informării dumneavoastră personale. Dacă reprezentaţi o instituţie media sau o companie şi doriţi un acord pentru republicarea articolelor noastre, va rugăm să ne trimiteţi un mail pe adresa abonamente@news.ro.
