Directorul de marketing al Muzeului Astra din Sibiu, Mirela Iancu, a explicat cum sunt conservate exponatele din muzeu, precizând că textilele sunt introduse într-o cameră de criogenare, unde sunt ţinute trei zile la -30 de grade, pentru a preveni apariţia moliilor, iar în cazul caselor acoperite cu paie, e necesară refacerea acoperişului o dată la cinci ani, problemele fiind legate de găsirea oamenilor care cunosc tehnicile vechi de învelire a caselor, dar şi a paielor, care trebuie recoltate manual, pentru că în cazul recoltării mecanizate, fibra e distrusă. Muzeul Astra are peste 100 astfel de case.
Ea a vorbit despre provocările pe care le întâmpină muzeul în restaurarea şi conservarea caselor şi exponatelor din muzeu.
”În zona de conservare/restaurare, principala problemă este felul în care reuşeşti să menţii un echilibru între a ucide dăunătorii pieselor din colecţie, fără a afecta sănătatea angajaţilor şi a vizitatorilor. Metodele clasice folosite în anii 60-70 în conservare/restaurare implicau substanţe biocide foarte nocive, multe din ele cancerigene. Însă laboratorul pe care îl avem este dotat cu staţie de exhaustare, adică muncitorul nu mai lucrează în noxele acelor substanţe, ci are un tub ce coboară din tavan şi scoate tot aerul. Iar pentru molii am încercat să nu folosim absolut nicio substanţă chimică şi am investit într-o cameră de criogenare, funcţionează din 2011. Practic, băgăm în această cameră de criogenare cărucioare întregi cu textile care ar putea fi contaminate şi timp de trei zile sunt ţinute la -30 de grade Celsius. Acest tratament este neutru pentru piesele de patrimoniu, dar distruge orice molie şi larvă”, spune Mirela Iancu.
Mai mult, copacii bătrâni sunt tăiaţi şi duşi în zona de restaurare. Aici sunt transformaţi în scânduri, bârne şi folosiţi pentru restaurarea monumentelor din muzeu.
Partea de conservare/restaurare este aspectul care le consumă cele mai multe resurse.
”O casă acoperită cu paie, dacă ar fi locuită, ar necesita schimbarea acoperişului după 25-30 de ani. Însă la o casă din muzeu, fără să fie locuită, după patru-cinci ani, trebuie înlocuit acoperişul cu totul. Diferenţa este dată de depunerile de gudron. Problema este că nu mai găseşti paie. Am găsit oameni care cunosc tehnicile vechi, care sunt cu totul deosebite. Spicul este cel care contează”, spune ea.
Dacă grâul este recoltat mecanizat, fibra este distrusă. Muzeul are peste 100 de case cu acoperiş din paie.
”Nimeni nu mai cultivă soiurile vechi şi nu îl recoltează în mod tradiţional, tăiat cu secera, ca să nu fie zdrobit. Şi cunoaştem oameni în diverse comunităţi, izolate, de munte, la care să tocmim cu un an înainte, să-i plătim să cultive ca să le garantăm că le cumpărăm paiele”, precizează Mirela Iancu.
La o casă tradiţională din muzeu stratul de paie din acoperiş are o grosime de 1 metru, iar ca volum, echivalentul unui tir şi jumătate.
Articolul de mai sus este destinat exclusiv informării dumneavoastră personale. Dacă reprezentaţi o instituţie media sau o companie şi doriţi un acord pentru republicarea articolelor noastre, va rugăm să ne trimiteţi un mail pe adresa abonamente@news.ro.
