Cronica filmului "Cravata Galbenă", despre marele dirijor Sergiu Celibidache, publicată de o elevă în revista Alecart de la Iaşi, este în centrul atenţiei pe reţelele de socializare. Motivul: solicitarea, din partea echipei de producţie a lungmetrajului regizat de Serge Ioan Celebidachi, de a o elimina de pe site-ul alecart.ro deoarece ar oferi spoilere. Criticii de film Andrei Gorzo şi Victor Morozov nu au apreciat filmul.
Deşi o cronică favorabilă filmului, scrisă de Maria Oglinzanu, regizorul a considerat că oferă spoilere şi a cerut să fie ştearsă de pe site.
Finalul cronicii, reformulat: "Sergiu Celibidache şi-a trăit întreaga viaţă prin muzică, încercând în fiecare clipă să surprindă nu doar frumuseţea partiturilor, ci şi adevărul din spatele lor. S-a dedicat artei şi a încercat să demonstreze de fiecare dată că muzica adevărată este cea pe care o simţi şi în faţa căreia te afli, înregistrările fiind doar „suveniruri” ale unui moment în care ai privit spre interior, nu spre exterior. Şi-a construit destinul în jurul pasiunii şi al unei cravate galbene, reuşind totodată să aducă lumină într-o lume aflată în ruine, dominată de război şi suferinţă. În final, el a fost muzica, aşa cum fiecare dintre noi putem fi. Filmul regizat de Serge Ioan Celebidachi reconstituie nu atât o viaţă, cât un mod de a fi în lume. O existenţă în care muzica a clădit, dar a şi luat o viaţă în care pasiunea şi voinţa au coexistat. Peste care a plutit umbra tatălui, o rană din care a înflorit, mai maiestuos, muzica".
Nicoleta şi Emil Munteanu, profesori şi coordonatorii revistei Alecart au publicat cronologia faptelor.
"Primul mesaj transmis redacţiei a fost, de fapt, un „ordin” al regizorului, comunicat printr-o terţă persoană, o doamnă profesoară: articolul trebuie şters, fiind „o catastrofă”, scriu pe alecart cei doi coordonatori. "Ulterior, producătorii filmului au cerut prin mesaje repetate pe Facebook, mail, Instagram eliminarea finalului, considerat spoiler, pe un ton ferm, şi - într-o discuţie telefonică - cu insinuări legate de avocaţi", au punctat ei.
Profesorii explică: "Critica de film, fie ea profesionistă sau subiectivă, are libertatea de a discuta titluri, imagini, sensuri şi chiar finaluri. Marile reviste din SUA şi Europa analizează finalurile filmelor fără a considera că astfel „dăunează” distribuţiei. Ele pornesc de la un principiu simplu: o cronică nu este un instrument de marketing, ci un exerciţiu de gândire. Textul publicat pe alecart.ro nu „dezvăluia” mai mult decât este de aşteptat într-o analiză critică, iar interpretarea elevei nu făcea decât să pună în legătură simbolul recurent al filmului cu propriile trăiri de spectator format în contact cu filme de artă. Ceea ce ne îngrijorează nu este solicitarea de a elimina un spoiler (înţelegem cumva poziţia producătoarelor, care se tem că nu-şi vor recupera banii investiţi în film), ci tonul, modul şi logica intervenţiilor: cererea de ştergere integrală (din partea regizorului filmului), ridicări de ton (doamna profesoară care a transmis mesajul regizorului), solicitarea şi ameninţările voalate (cu avocaţii) de la producătoarea filmului Cristina Dobriţoiu, justificări paternaliste (a doua zi) din partea doamnei profesoare („Trebuie să-l înţelegem, e artist. Aşa sunt artiştii.” - cu referire la regizor)".
Ei avertizează că un astfel de comportament "nu ajută la educaţia elevilor, dimpotrivă, validează comportamente nesănătoase în spaţiul cultural şi public".
"Acest text apare şi deoarece o parte a redacţiei Alecart a fost nemulţumită, pe bună dreptate, că finalul articolului a fost reformulat la solicitarea echipei de producţie. Nu pentru că elevii nu ar accepta dialogul, ci pentru că modul în care li s-a cerut schimbarea le-a părut nepotrivit, lipsit de respect", au precizat ei în final.
Luiza Sfîcă, elevă în clasa a XI-a, a transmis în susţinerea colegei ei: "În Alecart am învăţat că valoarea oricărui roman, a oricărui film şi a oricărei piese de teatru se află undeva dincolo de povestea în sine, dincolo de punctele acţiunii şi de momentele subiectului (....). Dacă unei poveşti îi lipseşte surplusul cultural care susţine naraţiunea, atunci o consider o poveste goală - aşadar, dacă echipa de producţie a filmului „Cravata galbenă” ar fi avut încredere în forţa mesajului din spate, nu ar mai fi fost loc de reacţii exacerbate, de îngrijorări legate de „spoilere”, de agresivitate verbală şi de presiuni care, în ochii oricărui om diplomat, nu pot reprezenta o ameninţare. Fără articole precum cel redactat de colega mea, Maria, o fire atât de talentată, atât de productivă, incontestabil de originală, aceste forme ale artei (fie filme, fie alte manifestaţii) nu sunt decât nişte clipiri efemere ale unei inspiraţii trecătoare. Este important ca artiştii şi criticii să comunice, să lucreze împreună, să se respecte reciproc, fiindcă ne aflăm într-o relaţie de interdependenţă umană şi profesională: fără critică nu există artă, iar fără artă nu există critică".
Ce spun personalităţi din cultură
"Elevii de la Alecart au scris - nu odată - despre spectacolele mele de la Iaşi - cu talent şi pasiune. Mi se pare o mitocănie fără egal ce se întâmplă. În acelaşi timp e un semn că scrisul vostru contează dacă s-a ajuns până aici", a fost comentariul regizorului de teatru Radu Afrim.
Scriitorul Bogdan Ghiu: "Din păcate, se pare că „Cravata galbenă” ascunde şi nostalgii după cravata roşie, de pionier. În rest, ştiam de mult că cenzura artiştilor şi a autorilor înşişi poate fi atroce. Ba chiar că pentru unii este consubstanţială cu creaţia: nu poţi să te apuci de nimic dacă mai sînt şi alţii prin jur. În cazul de faţă, mă tem însă că răbufnirea cenzorială a realizatorilor ascunde altceva: teama de propriul eşec şi îndoieli cu privire la propria operă. Păcat de Celibidache!".
Igor Bergler, cineast şi scriitor: "Pentru mine filmul asta e Ecaterina Teodoroiu se întoarce. Iar emoţia spectatorilor pentru că un mare actor joacă un român (şi îl joacă prost - numai poze statuare, de zici că e model pentru un bust din parcul Dămăroaia), e absolut greţoasă. Naţionalism de "noi suntem români" transferat în cinema. Cel mai prost film al deceniului!".
Doi importanţi critici de film au descris filmul ca având multe clişee, "fără emoţii", "de tip Hallmark".
Andrei Gorzo: "Serge Ioan Celebidachi sigur a pornit de la un impuls admirabil de a-şi omagia tatăl, dar a sfârşit prin a nu lăsa să intre nicăieri în film, în reprezentarea niciunui eveniment, a niciunui moment istoric, a niciunui oraş, a niciunei situaţii de viaţă, a niciunei emoţii umane - a nu lăsa să intre nimic, dar nimic, niciun gestuleţ, nicio expresie facială fugară, nimic care să nu fie un clişeu bătătorit şi răsbătătorit" (...). "Cinemaul de tip Cravata galbenă - nulitate glazurată cu mulţi bani - reprezintă inamicul artei".
Criticul se întreabă retoric: "Chiar atât de străini să fie înfăptuitorii acestui act cultural de orice înţelegere a cinemaului ca artă încât să nu-şi dea seama că menirea unor cronici nu e să fie instrumente de marketing?".
Victor Morozov a scris în cronica sa din revista Films in Frame: "Regizorul Serge Ioan Celebidachi s-a gândit că ar fi o idee bună să-i aducă tatălui său, reputatul dirijor, un omagiu. Numai că ce a ieşit din vena aceasta hagiografică e o kitschoşenie de plastic care se crede mausoleu. Întâmpinat cu nesfârşite elogii, Cravata galbenă este un film „frumos” şi fără înjurături, într-adevăr - dar asta nu îl face mai puţin vulgar" (...). Filmul nu e niciodată amuzant, dar, dacă ar fi cedat băţoşenia „culturală” de tip Hallmark pe nişte prost gust asumat, ar fi putut fi. Aşa e doar insuportabil de cringe, un muzeu ofilit, un Pianistul de pe Temu (cum just l-a descris jurnalista Alexa Florescu). O bună parte din senzaţia asta vine din alegerea actorilor şi a limbii de interpretare. Tot filmul e rostit în engleză, mai puţin partea germană. România, însă, nu are dreptul la aşa tratament – actorii români stau pe margine, dau culoare locală.
"Cravata Galbenă" rulează în cinematografe.
În rolurile principale sunt: John Malkovich (Dangerous Liaisons, Being John Malkovich) şi Miranda Richardson (Tom & Viv, Damage), ambii dublu nominalizaţi la premiile Oscar, Ben Schnetzer (The Book Thief) şi Kate Phillips (Peaky Blinders, Downton Abbey). Sean Bean (Game of Thrones, The Lord of the Rings), laureat a două premii BAFTA, Anton Lesser (Game of Thrones) şi Charlie Rowe (Rocketman) completează distribuţia.
Producătorii filmului sunt Adela Vrînceanu Celebidachi, Cristina Dobriţoiu, James Olivier, Andrei Boncea şi Robert W. Cort.
Articolul de mai sus este destinat exclusiv informării dumneavoastră personale. Dacă reprezentaţi o instituţie media sau o companie şi doriţi un acord pentru republicarea articolelor noastre, va rugăm să ne trimiteţi un mail pe adresa abonamente@news.ro.
