Ana Blandiana va discuta, marţi, de la ora 19.30, cu Serenela Ghiţeanu şi Cristian Pătrăşconiu despre volumul de convorbiri „Cartea cu delfini”, apărut recent în colecţia „Memorii/Jurnale” a editurii Humanitas.
Evenimentul va fi difuzat live pe pagina de Facebook a editurii Humanitas şi pe #HumanitasYouTube: https://bit.ly/Humanitas-YouTube.
„Aveam 25 de ani când m-am apucat, ca-n Voltaire, să-mi lucrez grădina şi când am descoperit că tot ce e firesc e miracol. Cred că este cea mai mare descoperire pe care am făcut-o în viaţă. În afară de sentimentul că nu sunt niciodată singură, această recunoaştere continuă a minunii este pentru mine definiţia lui Dumnezeu. Înrudirea mea cu Eminescu şi Blaga este de natură mai mult spirituală decât stilistică. Aşa cum toată lumea observa în copilărie că semăn cu bunicul, deşi el era un ţăran bătrân, iar eu o fetiţă născută la oraş, sunt mândră că semăn cu ei, deşi aparţinem fiecare altui fragment al istoriei poeziei, pentru că, de fapt, nu paginile, ci sufletele noastre seamănă. Cred că a fi liber oricând şi oriunde înseamnă a gândi totul cu propriul tău cap, a supune totul spiritului tău critic, fără a accepta controlul nici unei cenzuri, oricât de corecte. Libertatea este refuzul fiecărui om, în fiecare clipă, de a lăsa pe altul să gândească în locul său. Eram destul de mică atunci când mi-am dat seama că este mult mai simplu să fii bun decât să fii rău. Am avut întotdeauna un fel de mirare amestecată cu milă faţă de cei ce făceau rău, când asta presupunea efortul de a-l face. Cu timpul, am ajuns să cred că omul - care se naşte bun - trebuie doar să aibă grijă de acest dar primit la naştere, să nu-l piardă, să nu-l degradeze, să-l exerseze ca pe orice talent care, neexersat, dispare”, povesteşte Ana Blandiana.
„Dacă mi-ar fi îngăduit, în dorinţa de a-i găsi scriitoarei o definiţie câtuşi de puţin potrivită, să folosesc termenul ce mi se impune, aş recurge la unul uşor de calificat ridicol ori impropriu, de nu şi ireverenţios: aş spune că Ana Blandiana e un delfin. Ca şi făptura delfinului, scrisul Anei Blandiana e aerodinamic, cu totul menit vitezei şi înaintării; graţiei şi săltării. Jucăuş blând, prietenos, sprinten; arcuit, precis; şi cât se poate de misterios. Aşa şi vocaţia Anei Blandiana. Anevoie e a hotărî dacă-i mai cu seamă semnatara unor texte pline de farmec, ironico-emoţional-melancolice, sau o forţă virulentă, o clarvăzătoare, o mesageră a dreptăţii." - N. Steinhardt.
Articolul de mai sus este destinat exclusiv informării dumneavoastră personale. Dacă reprezentaţi o instituţie media sau o companie şi doriţi un acord pentru republicarea articolelor noastre, va rugăm să ne trimiteţi un mail pe adresa abonamente@news.ro.
