Expoziţia „Comorile haznalelor istorice din Bucureşti” va fi deschisă, miercuri, de la ora 18.00, la Casa Filipescu-Cesianu (Calea Victoriei 151), anunţă Muzeul Municipiului Bucureşti. Intrarea este liberă.
Vizitarea expoziţiei constituie prilejul unei călătorii în trecutul mai puţin cunoscut al Bucureştiului secolelor XVIII-XIX. În decursul anilor, arheologii de la Muzeul Municipiului Bucureşti au avut ocazia să cerceteze câteva haznale aflate în diferite zone ale vechiului oraş. Atmosfera secolelor trecute este redată muzeografic prin realizarea unei selecţii de obiecte alese pentru expunere, care fac parte din cadrul descoperirilor arheologice de la Bisericile Sf. Dumitru şi Mavrogheni, de la Hanul Serafim şi în Cartierul Evreiesc, dar şi din alte zone ale oraşului.
„Cuvântul hazna este un paradox semantic pentru că hazine, care în limba turcă făcea referire la visterie, a căpătat în limba română înţelesul latinizat pentru latrină sau cloacă. Acestea sunt amenajări adânc săpate în pământ, discrete în spaţiul domestic, unde au devenit oale şi ulcele ceştile ciobite ce nu-şi mai găseau locul în serviciul de cafea, cutiuţele goale de pastă de dinţi sau preţuitele sticluţe de parfum franţuzesc aruncate după ultimul puff”, spune dr. Theodor ignat, curator, şef Birou Arheologie Preventivă şi Sistematică, MMB.
Potrivit specialistului, apariţia haznalelor şi a toaletelor, fie ele publice sau private, reprezintă un fenomen strâns legat de dezvoltarea structurilor urbane sau semi-urbane, dar mai ales de preocuparea oamenilor pentru igienă şi sănătate publică. Aceste instalaţii, alături de sistemele de alimentare cu apă şi, ulterior, a canalizărilor, reprezintă o consecinţă naturală a existenţei oraşelor în care un număr mare de oameni împărţeau acelaşi spaţiu. Apa curată şi îndepărtarea corespunzătoare a resturilor menajere şi gunoaielor au prevenit apariţia şi răspândirea bolilor. Aşadar, haznalele au avut un rol important în menţinerea unei stări generale bune a sănătăţii publice.
„În prezent arheologii le descoperă în contextul clădirilor dispărute ca urmare a deselor sistematizări ale ţesutului urban survenite în diverse perioade istorice. Sub pământ sau asfalt, se păstrează alături de zidurile de fundaţie şi o serie de beciuri, subsoluri, pivniţe şi haznale care au supravieţuit neafectate demolărilor sau dispariţiei caselor. Cunoscute astăzi sub denumirea modernă de fosă septică aceste structuri rectangulare erau simple gropi cu amenajări din lemn sau construcţii din cărămidă la parterul clădirilor. Dacă principala utilitate era legată de colectarea şi decantarea apelor impurificate, în timp ele deveneau şi spaţii ale aruncării obiectelor nefolositoare. Iată deci cum raţiunea practică a haznalei se apropie de înţelesul de visterie, păstrătoare a memoriei inutilului, dar relevată pentru noi din punct de vedere istoric şi arheologic. Cercetarea acestor haznale a scos la iveală numeroase obiecte din ceramică, faianţă, porţelan şi sticlă cu întrebuinţări specifice, într-un puzzle ale cărui piese reprezintă mici secvenţe ale secolelor trecute. Expoziţia „Comorile haznalelor istorice din Bucureşti”, care va putea fi vizitată în perioada 15 noiembrie - 30 iunie 2024, relevă informaţii despre evoluţia şi preocuparea edililor şi populaţiei pentru igienă, îngrijire personală şi salubritate, într-o vreme în care Bucureştiul începea să aibă nasul adus după Occident”, a mai spus dr. Theodor Ignat.
Articolul de mai sus este destinat exclusiv informării dumneavoastră personale. Dacă reprezentaţi o instituţie media sau o companie şi doriţi un acord pentru republicarea articolelor noastre, va rugăm să ne trimiteţi un mail pe adresa abonamente@news.ro.
