Actriţa Maia Morgenstern, managerul Teatrului Evreiesc de Stat, a declarat pentru News.ro că în 2021 a căutat şi a reuşit să găsească variante de supravieţuire, să îşi reevalueze priorităţile, iar realizarea anului consideră că a fost continuitatea. „Încerc să-mi păstrez suflul, să-mi reglez respiraţia până la mal, să-mi gestionez cu înţelepciune forţele şi resursele”, a spus ea despre provocarea pe care o reprezintă în continuare pandemia.
Ce cuvânt ar descrie cel mai bine anul 2021?
Anul acesta, 2021, stă, a stat sub semnul incertitudinii. Al planurilor date peste cap. Al proiectelor, poate şi proiecţiilor, răvăşite. Şi asta nu a fost uşor, neînsemnând neapărat sau numaidecât dezastrul. Ceva rău sau mai ştiu eu cum. Nu, n-a fost uşor deloc, câtuşi de puţin: aveam (am avut, oho) de reconfigurat traseul nu de puţine ori. De cele mai multe ori. Am trecut de la deznădejde la speranţă... mai corect spus, ambiţia de a nu ma lăsa copleşită de jale, de neputinţă, de deznădejde. Proiectele rău spulberate unul câte unul. Povara grijilor, a problemelor fără soluţie, a drumurilor fără ieşire, a porţilor închise închise, părea că mă copleşeşte. Dar mai ales, lehamitea ce îmi dădea târcoale, ne dădea târcoale tuturor. Boală grea, mlaştină adâncă, fără speranţă de scăpare.
Şi, totuşi, ambiţia, speranţa de a nu dezamăgi pe toţi ce-şi puseseră nădejdea în mine, aşteptarea/ aşteptările lor... iată ce m-a făcut să continui să caut soluţii. Variante de supravieţuire.
Profesional, care a fost cea mai importanta realizare anul acesta?
Profesional şi uman, cred că cea mai mare realizare a acestui an, a perioadei de timp pe care o numim 2021, este continuarea. Continuitatea. Acribia cu care am încercat să găsesc (noi) soluţii, răspunsuri la provocările de tot felul pe care le-am întâmpinat. Dar, mai ales, respiraţia. Am respirat, am reînvăţat să respir. Să am răbdare şi să-mi reevaluez priorităţile. Şi, dacă uitasem cumva, urarea de sănătate devenise cumva un automatism... iată, acum şi aici, şi-a recăpătat sensul adânc, profund, esenţial.
Şi 2020, şi 2021 au fost ani sub semnul pandemiei. Ce îi diferenţiază? Pe care îl consideraţi, totuşi, „mai bun”?
2020 şi 2021 au fost ani grei. Complicaţi sub toate aspectele. Nu spun nimic nou, nici nu ţin neapărat să fiu originală cu orice preţ. Nu de puţine ori m-am trezit dezarmantă sau, pur şi simplu, obosită. Nu cred că pot face un clasament: care a fost mai bun, care a fost mai rău. Încerc să-mi păstrez suflul, să-mi reglez respiraţia până la mal. Să-mi gestionez cu înţelepciune forţele şi resursele. Fac exerciţii de respiraţie, calm, răbdare. Mai am mult de lucru.
Ce am avut de învăţat de la 2021?
A învăţat fiecare ce a putut, cum a putut.
Articolul de mai sus este destinat exclusiv informării dumneavoastră personale. Dacă reprezentaţi o instituţie media sau o companie şi doriţi un acord pentru republicarea articolelor noastre, va rugăm să ne trimiteţi un mail pe adresa abonamente@news.ro.
