„Refuz să-mi imaginez dezastrul perpetuării concertelor online”, declară pentru News.ro Andrei Dimitriu, managerul Filarmonicii „George Enescu”, despre ceea ce va urma în domeniul cultural. 2020 a fost „o experienţă plină de disconfort”, „online-ul fiind un surogat”, care “nu va înlocui niciodată emoţia, trăirile pe care le provoacă concertul în sala de concert”, mai spune acesta.

Distribuie pe Facebook Distribuie pe Twitter Distribuie pe Email

Din punct de vedere personal şi profesional, cum caracterizaţi anul 2020?

Din punctul meu de vedere, 2020 a fost un an plin de disconfort, cenzurat de limitările pandemice. În principal aş reclama evenimentele tradiţionale afectate: vacanţa, întâlnirile tonice şi instructive cu prietenii, cvasi-absenţa evenimentelor culturale. Profesional, lucrurile sunt mult mai complexe cu efecte grave care au marcat perioada. Diminuarea dramatică a manifestărilor culturale care menţineau antrenamentul unui public pasionat de altfel de ”produse” apolinice. Vor fi şi urmări?... Greu de răspuns acum.

Cum a fost pentru dumneavoastră perioada de izolare? A fost una benefică profesional?

Orice izolare nu e soluţia cea mai fericită pentru armonia interioară. Vorbesc de omul obişnuit care face din comunicare mijlocul cel mai plăcut de socializare. Retragerea în pustie ţine de o anumită vocaţie… Sigur, colocvialitatea nu e suficientă pentru o dezvoltare armonioasă a individului. Fără lectură de substanţă, fără meditaţii asupra textului, fără o “dezbatere” interioară asupra ideii, fără plimbări peripatetice, definiţia „omului-deplin” e amputată semnificativ. Pandemia ne-a permis lectura, am putut trata prioritar această lucrare asupra spiritului nostru bântuit de angoase, depresii, frustrări. Traversăm o experienţă plină de disconfort. Ne adaptăm greu şi incomplet…, dar lucrurile vor reveni la normal. Cred că la Nietzsche reîntâlnim părerea antică despre “veşnica revenire”.

Având în vedere că totul s-a mutat online - concerte, înregistrări, festivaluri - poate fi acesta un mediu suficient pentru muzică, în general?

Online-ul e un surogat. Nu va înlocui niciodată emoţia, trăirile pe care le provoacă concertul în sanctuarul consacrat: sala de concert. Nici vorbă de schimbat - şi radical! - această practică de secole… artistul trebuie să-l vezi pe viu, să-l simţi în proximitate, să-l vezi pe scenă. Doar aşa are capacitatea să transmită mesajul către un public sensibilizat de actul artistic. Orice altă viziune nu poate avea viitor… Refuz să-mi imaginez dezastrul perpetuării concertelor online… am în vedere, în primul rând, simfonicele, muzica clasică, opera, opereta.

În domeniul muzicii clasice, cât de dificilă va fi revenirea la o formă măcar apropiată de cea de dinainte de 2020? Sau va fi schimbată radical?

Nu va fi o problemă revenirea în sălile de concerte. Publicul îşi doreşte la fel de mult să fie prezent în sala de concert, să fie parte a unei armonii regale, într-o atmosferă aristocrată, să poată trăi bucuria împărtăşită cu cei prezenţi de prilejul de a fi martori ai evenimentului de înaltă ţinută care e concertul simfonic. Adevărat, aici e un public special, educat, sensibil, rafinat cultural. E atât de necesară elita intelectuală…

Putem vorbi despre o reinventare a industriei muzicale anul acesta şi în ce măsură s-a produs ea?

Comercial, putem vorbi, nu de o reinventare a industriei muzicale, ci doar de o diversificare, adaptare la realitatea sanitară. Online-ul nu mulţumeşte pe melomanul autentic… probabil pe oricine. Substitutul acesta este util doar în situaţii critice.

Ce părere aveţi despre acţiunile şi măsurile propuse de Guvern în vederea sprijinirii domeniului cultural?

În condiţiile date - cenzură sanitară - guvernul a procedat responsabil şi înţelept. Amintesc, între altele, faptul că s-a asigurat plata salariilor pentru artişti din fonduri bugetare în situaţia cvasi-absenţei activităţilor artistice… de reţinut, sălile erau închise, deci lipsa veniturilor proprii. Au existat idei novative care au mai completat veniturile necesare.

Care este feed-back-ul publicului?

Feed-back-ul e cel previzibil… publicul Filarmonicii, un public cu deschidere, înţelege situaţia şi s-a resemnat, provizoriu, să accepte online-ul. Dar e o vizibilă şi manifestă indispoziţie legată de suspendarea unui moment tonic, rafinat, din existenţa lor. E absolut normal.

Care este cuvântul care ar descrie cel mai bine anul 2020?

Anul celei mai perfecte şi diabolice conspiraţii împotriva civilizaţiei creştin - europene. E singura civilizaţie care a zidit o societate democrată, cu o axiologie civilizaţională model, prosperă, tolerantă, pe baza valorilor şi principiilor creştine. Cine să fie la originea crizei? Nu ne putem gândi decât la puterile revizioniste, dictatoriale, violente şi rudimentare. Dar lumea civilizată va avea un bun răspuns. Şi “cultura de performanţă” va reînvia, se va impune şi va binecuvânta lumea de pretutindeni.

Cum vedeţi anul 2021? Ce vă doriţi în noul an?

Anul 2021 va fi tot un an dificil, cel puţin în prima parte. Lumea medicală va birui flagelul şi noi ne vom  întoarce la cultură, viaţa normală şi regulile care ne-au condus în momentele forte. Ţine şi de noi să avem înţelepciunea de a respecta rigid recomandările specialiştilor. Aş vrea să-mi imaginez că stagiunea viitoare - toamna lui 2021 - o vom deschide într-o sală cu public. Şi aş mai vrea ca situaţia financiară să ne permită să invităm dirijori şi solişti din galeria gloriilor internaţionale.

viewscnt
Urmărește-ne și pe Google News

Articolul de mai sus este destinat exclusiv informării dumneavoastră personale. Dacă reprezentaţi o instituţie media sau o companie şi doriţi un acord pentru republicarea articolelor noastre, va rugăm să ne trimiteţi un mail pe adresa abonamente@news.ro.