Cazinoul din Constanţa se numără între cele mai periclitate 12 situri de patrimoniu preselectate de o comisie de experţi din diverse domenii.
În deschiderea Anului European al Patrimoniului Cultural, organizaţia Europa Nostra şi Institutul Băncii Europene de Investiţii a anunţat cele 12 situri de patrimoniu preselectate pentru programul „Cele mai periclitate 7 situri în 2018”.
Reperele culturale ameninţate ce provin din 10 ţări europene sunt: Centrul istoric din Gjirokastra, Albania; Bisericile post-bizantine din Moscopole şi Vithkuq, Albania; Centrul istoric din Viena, Austria; Uzina de prelucrare a cărbunelui din Beringen, Belgia; Monumentul Buzludja, Bulgaria; Reţeaua de teleferice din Chiatura, Georgia; Mănăstirile şi schitul David Gareji, Georgia; Castelul Sammezzano, Toscana, Italia; Cazinoul din Constanţa, România (nominalizat de Asociaţia Arche); Siturile de artă preistorică din provincia Cadiz, Spania; Orfelinatul grec Prinkipo, Insula Prinţilor, Turcia; şi Fabrica de gheaţă Grimsby, Marea Britanie.
Unele dintre aceste situri se află în pericol din cauza neglijării sau a planificării necorespunzătoare, altele din cauza lipsei de resurse sau de profesionalism în exploatare, potrivit unui comunicat. Lista finală cu “Cele mai periclitate 7 situri” va fi comunicată pe 15 martie.
Cele 12 monumente şi situri au fost selectate ţinându-se cont de valoarea lor patrimonială şi culturală deosebită, precum şi de pericolul iminent în care se află. Implicarea comunităţilor locale şi angajamentul diferitelor organisme publice şi private pentru salvarea acestor situri au fost, de asemenea, socotite cruciale. Un alt criteriu important a fost prezentat de potenţialul acestor situri de a stimula dezvoltarea socio-economică durabilă.
Nominalizările pentru „Cele mai periclitate 7 situri” au fost propuse de organizaţii ale societăţii civile sau de către instituţii publice care fac parte din vasta reţea Europa Nostra, ce include membri şi organizaţii asociate de pretutindeni din Europa. Cele 12 situri au fost selectate de o comisie de experţi în istorie, arheologie, arhitectură, conservare, analiză de proiect şi finanţe. Lista finală cu „Cele mai periclitate 7 situri” va fi selectată de Consiliul Europa Nostra.
Programul „Cele mai periclitate 7 situri” a fost lansat în ianuarie 2013 de către Europa Nostra, cu sprijinul Institutului Băncii Europene de Investiţii, în calitate de partener fondator, şi al Băncii de Dezvoltare a Consiliului Europei, în calitate de partener asociat.
Scopul programului este de a servi drept catalizator pentru acţiune şi pentru a promova puterea exemplului. Acesta beneficiază de sprijinul programului Uniunii Europene „Europa Creativă”, ca parte a programului Europa Nostra „Patrimoniul nostru - valorile noastre”.
Cazinoul din Constanţa este un monument istoric emblematic pentru oraş şi pentru România. Edificiul a fost ridicat la începutul secolului al XX-lea, fiind inaugurat în 1910. Daniel Renard, arhitectul româno-elveţian care a proiectat clădirea, a optat pentru un Art Nouveau opulent cu scopul de a ilustra modernizarea României sub domnia regelui Carol I.
Clădirea decorată în stil marin a devenit, în timp, un reper al ţărmului Mării Negre.
Ansamblul este alcătuit din trei elemente construite: fundaţiile cu platoul pe care se află Cazinoul, clădirea Cazinoului în sine şi clădirea Acvariului, proiectată tot de Daniel Renard, dar la o dată ulterioară. Al patrulea element este promenada ce separă Cazinoul de Acvariu şi leagă portul comercial de cel turistic, însoţită de o centură verde. Clădirea Cazinoului are trei niveluri. Interiorul spaţios şi bogat decorat face trimitere la o epocă plină de farmec. Acesta se compune dintr-un salon de intrare, săli destinate evenimentelor, spaţii tehnice şi este completat de terase deschise.
Principala ameninţare pentru Cazinou o reprezintă coroziunea şi ruginirea elementelor metalice structurale, în special cele descoperite, expuse intemperiilor. Elementele din lemn sunt, de asemenea, puternic afectate de umiditatea salină. În plus, mucegaiul, umezeala şi procesul de îngheţ-dezgheţ accelerează degradarea tuturor elementelor, de la tencuială la valoroase elemente decorative. Vânturile şi furtunile au distrus majoritatea ferestrelor faţadei dinspre mare, permiţând ploii, zăpezii, păsărilor şi animalelor să pătrundă înăuntru. Tot acest proces de degradare duce spre prăbuşirea acoperişului.
De-a lungul timpului clădirea a adăpostit, alternativ, funcţiuni comerciale şi funcţiuni publice (când edificiul s-a aflat în grija statului). În anii 2000, clădirea a fost abandonată, stare în care se găseşte şi astăzi ca urmare a incapacităţii administrative de a se găsi finanţare pentru a demara o operaţiune de salvare, restaurare şi revitalizare. Situaţia a fost prelungită de eşuarea încercărilor repetate de finalizare a procesului de licitaţie publică.
Clădirea a trecut de mai multe ori din administraţia municipiului Constanţa în administraţia altor instituţii, ultima dintre acestea fiind Compania Naţională de Investiţii din cadrul Ministerului Dezvoltării Regionale, Administraţiei Publice şi Fondurilor Europene. Această stare de incertitudine adminstrativă a întârziat şi mai mult demararea unui proces adecvat de restaurare. De-a lungul timpului, clădirea a trecut prin trei procese de restaurare, de o calitate discutabilă, care pun probleme suplimentare unei viitoare campanii de reactivare.
Articolul de mai sus este destinat exclusiv informării dumneavoastră personale. Dacă reprezentaţi o instituţie media sau o companie şi doriţi un acord pentru republicarea articolelor noastre, va rugăm să ne trimiteţi un mail pe adresa abonamente@news.ro.
