Opera Naţională Bucureşti inaugurează noua stagiune 2025-2026 cu premiera spectacolului de operă „Carmen” de Georges Bizet, în viziunea regizorală a Adei Hausvater. Prima reprezentaţie are loc miercuri, de la ora 18:30, fiind urmată de spectacole joi şi vineri, la aceeaşi oră.
Montarea aduce în prim-plan o perspectivă contemporană asupra uneia dintre cele mai iubite opere din repertoriul liric internaţional. Spectacolul este prezentat într-un moment simbolic 2025 marchează 150 de ani de la premiera mondială a operei „Carmen”, care a avut loc pe 3 martie 1875, la Opera Comică din Paris.
Scenografia este semnată de Helmut Stürmer, costumele de Corina Grămoşteanu, iar conducerea muzicală îi revine maestrului Ciprian Teodoraşcu.
Sub semnătura regizoarei Ada Hausvater, spectacolul devine un veritabil manifest al auto-determinării şi al libertăţii feminine. O prezenţă marcantă în teatrul românesc şi european, cu distincţii precum Ordinul Chevalier des Arts et des Lettres (Franţa) şi Ordinul Naţional „Pentru Merit” (România), Ada Lupu Hausvater propune o interpretare profund umană şi actuală a poveştii lui Carmen şi Don José.
„Te iubesc, iubire, mă iubeşti, cum mă iubeşti - iubirea abundă în libretul operei „Carmen”, în toate declinările şi conjugările posibile. Pentru Carmen nimic nu este teoretic, ea îşi asumă tot ce simte, tot ce intuieşte, nu se dezice de nimic din ceea ce trăieşte. „Te iubesc” aduce după sine implicare, fapte, depăşirea oricăror limite şi bariere. Carmen, ca personaj, dar şi ca model al comunităţii, îi imprimă acesteia gustul prezentului, Carmen îl trăieşte acum, nu trăieşte pentru ieri, nu trăieşte pentru mâine. Atrasă de acest model, întreaga comunitate se aruncă în pasiunea de a trăi doar acum totul. Este Carmen o femeie excepţională? Nu, nu cred. Carmen este pur şi simplu o femeie. O nomadă care îşi croieşte propriul destin cu claritatea spiritului liber pe care comunitatea, aşadar majoritatea, îl respinge, fiind de cele mai multe ori incomod, de fapt. Povestea lui Carmen este povestea unei femei libere, în egală măsură, lider dar şi jucător, o femeie corectă şi consecventă în toate alegerile sale: ea face, anunţă şi respectă până la capăt regulile, fără nicio abatere”, spune Ada Hausvater.
„Artiştii au rolul de a visa şi de a crea capodopere, iar managerii au rolul de a duce aceste capodopere într-o zonă accesibilă publicului. Managerii îşi doresc succes de public şi spectacole care să râmână ani şi ani în repertoriu, iar eu acum sunt fericit că acest Carmen pe care vi-l prezentăm şi a cărui premieră o să o vedeţi în câteva zile are aceste două faţete ale teatrului. Pe de-o parte este un produs artistic, un produs de artă, şi pe de altă parte ştiu că este un Carmen care va avea succes la public. Este un produs artistic care se poate face educaţie prin cultură, este un Carmen adresat atât celor care au văzut acest titlu atât de iubit de public, cât şi pentru cei care trec poate pentru prima dată pragul unui teatru liric şi care se pot îndrăgososti de operă prin acest titlu. Îi mulţumesc Adei Hausvater pentru montarea pe care o aduce în repertoriul nostru”, a declarat Daniel Jinga, manager general al Operei Naţionale Bucureşti
„Liberă s-a născut şi liberă va muri!, rosteşte Carmen, înainte să plătească cu viaţa pentru mult râvnita libertate. Şi tot cu viaţa a plătit şi Bizet pentru insuccesul pe care opera sa de suflet, Carmen, l-a avut la premieră. Publicul a fost atunci indiferent la mesajul compozitorului, la şiragul de bijuterii muzicale, în frunte cu Habanera sau Aria Toreadorului, şi la faptul că opera păşea într-o nouă eră, cea a verismului muzical. Astăzi, Carmen este unul dintre titlurile cel mai des montate în întreaga lume, iar noi, artiştii, avem menirea să ducem mai departe povestea fascinantă şi tulburătoare a celei care şi-a cântat iubirea prin cele mai frumoase cuvinte: L'amour est un oiseau rebelle...”, spune dirijorul Ciprian Teodoraşcu.
„Corpurile ca spectre, spectrele ca o mişcare de grup, o forţă colectivă sub forma unor contururi coborâte parcă din alt univers. În mişcarea lor există o ordine asemănătoare unei armate, dar şi fluiditatea unor dimensiuni străine de lumea noastră. Ele se dezvăluie ca nişte entităţi necunoscute, purtătoare de energii distincte. Ceea ce caută aceste fiinţe este apropierea şi afecţiunea şi în felul acesta descoperă pentru prima dată ce este iubirea, cum se naşte şi cum transformă ea fiinţa. Moartea, nu este un final, ci o continuare a drumului. Venirea lor este o iniţiere, un ritual de învăţare. Realismul scenei contrastează puternic cu universul lor şi în această tensiune se naşte dansul.”, afirmă coregrafa Flavia Giurgiu.
Articolul de mai sus este destinat exclusiv informării dumneavoastră personale. Dacă reprezentaţi o instituţie media sau o companie şi doriţi un acord pentru republicarea articolelor noastre, va rugăm să ne trimiteţi un mail pe adresa abonamente@news.ro.
