Începând cu 15 iulie 2016, ziua în care autorităţile de la Ankara au dejucat o tentativă de lovitură de stat, viaţa cotidiană a turcilor stă sub semnul tristeţii şi al mâniei, povesteşte, pentru News.ro, scriitorul Burhan Sönmez. La câteva zile după puciul eşuat, acesta a acordat un interviu agenţiei de presă News.ro, în care descria încercarea preşedintelui Erdogan de a instaura un ”one-man-state” ; astăzi, Sönmez vorbeşte despre o Turcie prinsă într-un regim autoritar, cu arestări politice şi cu instalarea fricii în cotidian. Turcia a mai trecut prin aceeaşi dramă şi se va ridica şi de astă-dată, chiar dacă va învăţa să trăiască cu ruine de suferinţă şi moarte, spune scriitorul, decis să rămână în ţara lui.

Distribuie pe Facebook Distribuie pe Twitter Distribuie pe Email

Burhan Sönmez locuieşte astăzi în Turcia, după ce, vreme de un deceniu, a fost nevoit să trăiască în exil. Este unul dintre cei mai importanţi scriitori ai Turciei, unul dintre susţinătorii valorilor democratice şi liberale. În 1996, a fost grav rănit în timpul unui asalt al poliţiei turce şi a plecat în Marea Britanie pentru o perioadă mai lungă de timp. A revenit în Turcia, fiind unul dintre militanţii pentru drepturile omului.

”Nu avem nicio altă opţiune aici. Şi nu e pentru prima dată când suntem într-o astfel de situaţie. Am trecut prin atrocităţi similare în anii 1980 şi 1990.  Vom trece şi peste asta. Dar ce este cu adevărat trist este că întotdeauna rămân în urmă rămăşiţe ale suferinţei şi morţii” – aceasta este imaginea Turciei, la cinci luni de la instaurarea stării de urgenţă, aşa cum o descrie Burhan Sönmez.

În urma tentativei eşuate de lovitură de stat, în Turcia a fost instaurată starea de urgenţă, fapt care a permis arestarea unor jurnalişti, acuzaţi că ar avea legături cu mişcarea predicatorului Fethullah Gülen - considerat organizatorul acelui puci - sau cu Partidului Muncitorilor din Kurdistan (PKK). Printre aceştia se află scriitoarea  Asli Erdogan,  arestată în 16 august, pe motive de ”propagandă pentru o organizaţie teroristă”, ”apartenenţă la o organizaţie teroristă”  şi fraţii Mehmet şi Ahmet Altan, cel din urmă fiind una dintre figurile emblematice ale jurnalismului turc. Potrivit cotidianului Hürriyet, cei doi vor răspunde pentru atitudinea pe care au avut-o imediat după puci la postul de televiziune  Can Erzincan TV, considerat gulenist şi închis, în timpul unei emisiuni moderate de Nazli Ilicak, încarcerată şi ea la finalului lunii iulie.

”Multe dintre aceste arestări sunt arestări politice. Scriitorii Aslı Erdoğan şi Necmiye Alpay sunt în închisoare doar pentru suportul lor pentru cotidianul  Ozgur Gundem. Scriitori şi directori ai Cumhuriyet, cel mai mare şi mai vechi ziar secular al Turciei, sunt acum în închisoare, unde se află şi editorul lor, Turhan Gunay. Ei sunt arestaţi pentru că au criticat regimul lui Erdogan. Membrii kurzi ai Parlamentului, de la partidul HDP, incluzând liderii acestuia, sunt în temniţă,  pentru că ei sunt singura barieră din drumul lui Erdogan, acela de a instaura un regim prezidenţial , anul viitor”, spune Sönmez.

În zilele de după tentativa de puci, Burhan Sönmez spunea că situaţia din Turcia este cu atât mai grea, cu cât niciuna dintre cele două forţe care s-au ciocnit nu e ”personajul bun”. Lucrurile nu s-au schimbat nici astăzi : ”Ambele tabere au reprezentat răul şi au luptat, de fapt, împreună pentru a crea un stat al corupţiei, demolând temeliile democratice şi seculare ale legii în Turcia. Acum, luptă una contra celeilalte pentru a profita de putere. Publicul, majoritatea, de fapt, nu poate protesta, pentru că mijloacele de informare au fost închise. 90% din presă este controlată de guvern în acest moment şi tot nu li se pare suficient. Folosesc violenţa extremă împotriva celor care folosesc dreptul democratic de a protesta”.

Regimul politic al Turciei este unul  în care frica este folosită ca instrument de dominare : ”Un regim al fricii poate fi instaurat prin două mijloace: unul este cel al violenţei, iar celălalt, cel al fricii.  Dictatorii folosesc întotdeauna împreună violenţa şi minciuna”. Dincolo de frică, însă, Burhan Sönmez vorbeşte despre alte două sentimente pe care turcii le încearcă :  ”Aici, sentimentele dominante sunt tristeţea şi furia. Suntem trişti, pentru că vedem cum ţara noastră frumoasă este distrusă. Suntem furioşi pentru că vedem cum cei vinovaţi sunt încă la putere, promiţând nimic bun pentru viitorul nostru”.

În privinţa aşteptărilor pe care le are de la liderii occidentali, scriitorul turc este pesimist : ”Ar trebui să promoveze soluţii paşnice pentru conflictele din Turcia, Siria şi de oriunde altundeva. Ar trebui să nu mai vândă arme ţărilor sărace. Politicile orientate spre profit ale ţărilor vestice au ruinat Orientul Mijlociu şi aceste ţări îşi închid acum porţile în faţa imigranţilor săraci. Nu cred în liderii europeni, dar cred în popoarele Europei care încă au şi îşi apără valorile democratice în faţa oricărei forme de extremism şi a oricărei forme de egoism”.

Romanul care i-a adus faimă internaţională, ”Istanbul, Istanbul” (în limba română, Editura Polirom) este povestea a patru prizonieri ţinuţi în subsolurile unui centru de tortură. Atunci cînd nu sînt maltrataţi, cei patru îşi spun unii altora poveşti despre Istanbul. Iniţial centrat pe destinul personajelor, romanul ajunge treptat să reflecte viaţa celor de la suprafaţă, cu suferinţele şi speranţele lor. 

”Când am început să scriu romanul, acum câţiva ani, am crezut că cititorii vor afla ceva despre trecutul Turciei. Dar iată cum, dintr-o dată, trecutul se întoarce în forma lui cea mai rea. Se pare că am scris ”Istanbul, Istanbul” pentru ziua de azi”, comentează, într-o notă lucidă, scriitorul.

Deşi a cunoscut şi dizgraţia în Turcia, şi apoi exilul, Burhan Sönmez s-a întors în ţara pe care nu mai vrea să o abandoneze : ”Turcia este o ţară frumoasă. Ar trebui să lucrăm să ne facem grădina să înflorească. Exact aşa cum scrie Voltaire în finalul lui ”Candide”. Sfârşitul acestui roman ar trebui să devină începutul viitorului nostru, sper”.

Burhan Sönmez a absolvit studii de drept la Istanbul, unde a şi profesat o vreme ca avocat. A scris pentru mai multe reviste şi ziare, pe teme culturale şi politice. A fost membru al Human Rights Society (IHD) şi fondator al Fundaţiei pentru Cercetare Socială (TAKSAV), potrivit prezentării făcute pe pagina Festivalului Internaţional de Literatură Bucureşti. În 1996, este grav rănit în timpul unui asalt al poliţiei turce şi se refugiază în Marea Britanie pentru o perioadă mai lungă de timp. În 2009 îi apare primul roman, ”Kuzey” (Nord), urmat, în 2011, de ”Masumlar” (Păcate şi inocenţi). Cel de-al treilea roman al său, ”Istanbul Istanbul”. ”Păcate şi inocenţi” a fost distins cu Premiul Sedat Simavi, una dintre cele mai prestigioase distincţii literare din Turcia. Burhan Sönmez predă teoria literaturii la Universitatea Tehnică Centrală şi de Est (METU).

viewscnt
Urmărește-ne și pe Google News

Articolul de mai sus este destinat exclusiv informării dumneavoastră personale. Dacă reprezentaţi o instituţie media sau o companie şi doriţi un acord pentru republicarea articolelor noastre, va rugăm să ne trimiteţi un mail pe adresa abonamente@news.ro.