Scriitorul Mircea Cărtărescu a lansat joi, la Bookfest, „Texistenţa”, despre care a spus că este „un autoportret al său cu o carte în mână” şi pe care o recomandă pentru că este „una dintre cele mai bune cărţi pe care eu le-am scris vreodată”.
"Viaţa e mai mult decât scrisul, îmi spun asta practic în fiecare zi, dar, îmi spun şi asta, eu nu pot percepe viaţa decât prin scris, e diformitatea, monstruozitatea mea. De-asta nu pot renunţa la literatură, cum am vrut de-atâtea ori. «Leapădă-ţi pielea, e cel mai greu organ al corpului tău, nu vezi cât te gârboveşte? Fără piele ai fi mult mai dezinvolt şi mai fericit, poate-ai putea chiar să zbori". Da, dar fără piele n-aş putea trăi", spune Mircea Cărtărescu despre neputinţa de a se opri din scris.
"Cărtărescu scrie cu tot corpul. Totul este investit în scris", a rezumat Angelo Motchievici la evenimentul de lansare de la Salonul de Carte Bookfest.
"Un scriitor trebuie să rateze în mai multe genuri, spunea Călinescu. M-am simţit şi eu frustrat că încă n-am ratat în aforism. Prin urmare, m-am apucat să fac o carte de aforisme. E "take it or leave it". Unora le plac aforismele, altora nu le plac, dar, cel puţin, sunt câteva avantaje evidente ale acestei formule. În primul rând, o carte de aforisme nu se citeşte, se răsfoieşte. Nu e cazul să o iei de la un capăt şi să mergi până la capătul celălalt, citind absolut tot textul, cum ar trebui să faci într-o carte de versuri sau în roman. Nu. Poţi deschide această carte absolut oriunde, poţi începe cu sfârşitul şi înainta spre început, poţi să faci tot ce vrei, ai cea mai mare libertate. Fiecare dintre aceste foarte scurte texte, de asta le zic aforisme în lipsă de alt nume pentru ele, fiecare dintre ele este absolut independent, dar, în acelaşi timp, este interconectat cu celelalte. Deci, este o relaţie, ca să zic aşa, de la început paradoxală între aceste textuleţe. Nu m-am apucat să le scriu acum, de curând, pe toate, ele sunt scrise într-o perioadă de 40 de ani, culese din articole ale mele, mai vechi şi mai noi, din jurnal şi din alte câteva surse, încercând să le identific după sunetul lor, aşa cum scufundătorii găsesc mai multe stridii, iar din stridii scot perlele, scot sferele acelea de sidef foarte bine lustruite", s-a confesat scriitorul.
Cărtărescu crede că "a ieşit una dintre cele mai bune cărţi pe care eu le-am scris vreodată". El recomandă această carte, "mai mult decât altele" pe care le-a scris.
"Dacă v-a plăcut vreodată biata mea literatură, ele sunt un concentrat al acestei literaturi şi un fel de justificare, un fel de argument al scrisului meu, atât în poezie, în proză, în critică literară, în eseu şi aşa mai departe şi chiar jurnalistică", a declarat el.
Este vorba despre "un autoportret". "Eu cred că aceasta ar fi cea mai bună autodefiniţie a cărţii respective. Este un autoportret al meu cu o carte în mână, este o imagine care pare ciudată, pentru că orice autoportret este inversat".
Această carte, după cum a intitulat-o autorul ei, este o combinaţie între "text" şi "existenţă", "un fel de transluciditate între viaţa care se vieţuieşte, cum spunea Matei Călinescu, şi cartea care se scrie".
Cartea - "O tentativă de a deveni un autor de nişă"
"Eu mi-am dorit să fiu altceva decât sunt. Nu sunt absolut deloc mulţumit cu imaginea mea de după peste 50 de ani de scris. Mi-aş fi dorit din tot sufletul să fiu un scriitor de nişă, un scriitor de nişă citit şi înţeles de foarte puţini oameni, aşa cum au fost câţiva, cei pe care îi preţuiesc eu cel mai tare în istoria literaturii. Este o anomalie faptul că scrierile mele au devenit mai populare decât ar fi trebuit să devină, că au ajuns la oameni foarte mulţi, de toate felurile, din toate naţiunile şi aşa mai departe, când eu aş fi vrut să fiu citit de trei, patru oameni, de câţiva "aficionados" cum se zice", a dezvăluit scriitorul.
"Această carte este o tentativă a mea de a redeveni un autor de nişă. Nu vreau să spun că nu trebuie să o citiţi. Doamne fereşte! Eu mă mândresc cu ea şi sunt absolut fericit că am publicat-o, dar vreau să spun că dumneavoastră citind-o trebuie să vă consideraţi nişte cititori speciali. Nu cititori obişnuiţi, cititori de romane sau de, ştiu eu, alte genuri artistice, cititori speciali care citesc aforisme despre literatură, un gen foarte restrâns, foarte îngust, foarte puţini oameni au făcut lucrul acesta. Din câte îmi aduc, fireşte, aminte ar fi Blaise Pascal, ar fi în alt fel La Rochefoucauld, în alt fel Franz Kafka, în alt fel Borges, în alt fel Virginia Woolf, iar la noi, fără îndoială, Radu Petrescu, Mircea Horia Simionescu şi mulţi oameni care au reflectat asupra scrisului lor", a spus Cărtărescu.
Autorul "Texistenţa" îşi doreşte ca cei care vor citi această carte să se simtă "cititori speciali şi specializaţi", care primesc o hrană neobişnuită.




























