Sub titulatura „Dictaturi - ghid de supravieţuire pentru posibila lor revenire” în cadrul Astra Festival, filmul „Arma Supremă”, regizat de Dragoş Turea, producţie Republica Moldova, 2024, prezintă, într-o manieră cvasi serioasă, o istorie ascunsă în care oamenii de ştiinţă şi parapsihologii din fostul spaţiu sovietic au luat parte la experimente secrete care sfidează limitele realităţii. Filmul explorează secretele războiului psihotronic şi implicarea URSS în dezvoltarea tehnologiilor care foloseau puterea minţii în scopuri militare. Documentarul a avut o primă proiecţie miercuri, la Sala Thalia, iar a doua va fi joi, de la ora 17.00, la AstraFilm Cinema.
Dragoş Turea, născut în 1980, este un cunoscut cineast moldovean, realizator de film documentar. A studiat la Facultatea de Comunicare Audiovizuală a UNATC Bucureşti, iar în 2006 şi-a obţinut licenţa în arta cinematografică, regie film şi TV la Academia de Muzică, Teatru şi Arte Plastice din Chişinău. Debutează în cinematografie cu documentarul „Vasile Mamaligă”, protagonist fiind un personaj aventurier faimos născut în sec XIX originar din Moldova, film premiat cu premiul debut al Uniunii Cineaștilor în 2007. În 2009, Dragoş Turea a devenit fondatorul studioului „Parmis Film Studio” - prima companie independentă de film documentar din Moldova - şi tot atunci a început să lucreze la primul său documentar de lungmetraj: „Grădina Sovietică”, selectat în competiția oficială la Sarajevo în acelaşi an şi prezentat şi în programul Festivalului Filmului European, anul următor.
Cel mai suprinzător lucru trăit
În tot acest proces de realizare a documentarului, oamenii care trăiesc într-o realitate diferită l-au impresionat pe regizorul Dragoş Turea, pe lângă pericolele fizice şi metafizic simţite. „Am trecut printr-o transformare. M-a schimbat această experienţă”, a spus el pe scena Sălii Thalia la Sibiu. „Acest film l-am făcut nu ca demonstrez sau să demontez o anumită teorie, ci doar să fac spectatorul să gândească, să-şi pună întrebări”, a mărturisit cineastul.
Revenind la tema filmului, Dragoş Turea a punctat: „Să ţineţi cont că există o anumită realitate şi nu neapărat ea poate fi demonstrată şi ce înseamnă psihotronic în general. Să ţineţi cont că s-a studiat. La un moment dat au fost secretizate toate lucrările şi toate experimentele. Nu mai poţi accesa rezultatele. Dar a existat şi s-a investit foarte mult. Probabil că noi toţi suntem afectaţi într-un fel sau altul de o anumită informaţie. Cât de reală este informaţia? Despre asta trebuie să ne punem problema, să nu credem orbeşte în tot ce se zice”.
Cineastul spune că s-a confruntat cu lucruri bizare la filmări. „Am simţit energia oamenilor. Au fost chestii ciudate în timpul filmărilor pe care nu mi le pot explica nici acum: oamenii răspundeau la întrebări fără să le fi adresat până la sfârşit, îmi cedau echipamentele lor. Nici acesta nu a fost scopul meu, a fost doar să stimulez, să pun întrebări”, a subliniat regizorul.
„Iniţial, am început cu filmările ca o investigaţie, despre tentativa de a îmblânzi mintea umană. Pe parcurs, am înţeles că de fapt nu echipamentele şi utilajele psihotronice ne pot schimba viaţa, ci gândul. Am înţeles că de fapt arma cea mai periculoasă e gândul nostru şi pericolul vine de la ce gânduri poţi avea. Am înţeles dimensiunea asta şi am încercat să o exploatez mai departe”, a explicat el parcursul proiectului.
De la ce a plecat ideea filmului
„Eu am crescut cu mituri sovietice. La televizor erau proiectate zi de zi nişte ciudăţenii pe care azi cu greu le crezi. Experimentul pe care l-aţi văzut la început, legat de faptul că Ţerpanul era folosit la Academia de Ştiinţă unde savanţii demonstrau clar că acesta poate influenţa creşterea plantelor. La fel, despre tratamentele care veneau de la diverşi magicieni care prin televizor spuneau că pot vindeca oamenii. Atunci când am descoperit acele documente desecurizate ale CIA, programele Star Gate, Gondola Wish, şi diverse experimente sovietice, deja mi-erau familiare, ştiam că au existat, dar nu am văzut pe nimeni să discute despre ele. Aşa am pornit, dar nu ştiam unde ajung. Aproape că făceam contrabandă cu echipamente psihotrope la job, deja mă gândeam ce va crede mama când va vedea filmul. A fost un proiect destul de dificil. Şi acum este”, a povestit Dragoş Turea.
Producătoarea Nicoleta Cocoţă a vorbit despre dificultăţile întâmpinate în realizarea producţiei: „Acestea au fost cele fizice, a fost complicat de gestionat călătoria echipei în Ucraina, dar şi să convingem oamenii să vorbească, să apară în film”.
Cristian Lolea a compus muzica pentru acest film. „Muzical am încercat să completăm povestea de investigaţie din film, să susţinem o energie pe care oamenii pe care îi vedem în film încercau să o găsească. Rolul meu era să-i însoţesc în poveste cu un anumit tip de energie şi muzica poate să facă asta”, a spus compozitorul.
Articolul de mai sus este destinat exclusiv informării dumneavoastră personale. Dacă reprezentaţi o instituţie media sau o companie şi doriţi un acord pentru republicarea articolelor noastre, va rugăm să ne trimiteţi un mail pe adresa abonamente@news.ro.
Citește și...
