A patra întâlnire din cadrul „Curaj şi jertfă. Jurnalişti români în închisorile comuniste” având drept temă „Mihai Creangă. Sfidarea dictaturii şi lupta pentru o presă liberă” va avea loc joi, de la ora 17.00, la sediul Memorialului Sighet din Bucureşti, strada Jean-Louis Calderon, anunţă Asociaţia Ziariştilor independenţi din România şi Fundaţia Academia Civică. La discuţii vor participa, între alţii: Ana Blandiana, Petre-Mihai Băcanu, Lucia Hossu, Nicolae Mărgineanu, Mariana Sipoş. Fiul ziaristului, Radu Creangă, este invitat special.
Întâlnirea urmăreşte să pună în relief opoziţia la dictatură a lui Mihai Creangă, curajul lui de a-şi exprima liber opiniile în timpul regimului comunist, plătind acest curaj cu preţul închisorii.
Moderatorii discuţiei vor fi Oana-Georgiana Enăchescu şi Nicolae Cotruţ.
30 mai - Maratonul Fondurilor Europene. Parteneri: BCR, BRD, CEC
6 iunie - Maratonul Energiei
Mihai Creangă (ziarist la România Pitorească), care a murit în 2019 la vârsta de 77 de ani, Anton Uncu (România Liberă), Petre-Mihai Băcanu (România Liberă), Ştefan Niculescu Maier (inginer informatician la Institutul de Proiectării şi Automatizări) şi tipograful Alexandru Chivoiu au format un grup de disidenţi - grupul "Acţiunea R" (Acţiunea România) - care au tipărit un ziar clandestin, cules manual, cu litere de plumb sustrase din Combinatul Casa Scânteii, împotriva dictaturii comuniste. Au fost toţi arestaţi la 25 ianuarie 1989 şi au avut domiciliu forţat în diverse oraşe din ţară.
Mihai Creangă a scris despre ce a suportat în detenţie. „Am stat în arestul Securităţii - Direcţia a 6-a cercetări penale - 93 de zile şi a urmat un domiciliu obligatoriu la Târgu Jiu, din care am scăpat după 22 decembrie 1989. Aici (la Sighet, n.r.) sunt oameni care au stat ani grei în puşcărie şi în condiţii infinit mai dure decât cele în care am stat noi. Aş zice că, prin comparaţie, detenţia noastră a fost ca într-un hotel de lux. Bineînţeles, nici o clipă nu mi-am mai văzut colegii, nu aveam, evident, nici o ştire dinafară şi eram fiecare în celulă separată. Eu am avut norocul ca fereastra de la celula mea să dea spre o aripă de la Patriarhie - era postul Crăciunului, fiind încă iarnă întunericul cădea destul de devreme şi vedem mereu aprinsă o luminiţă acolo, până trebuia să trag obloanele. Ştiam că mă rog lui Dumnezeu şi că am un semn prin acea luminiţă, pe care o vedeam noaptea. Ancheta. Am avut doi anchetatori: unul juca rolul anchetatorului „rău“, celălalt al anchetatorului „bun“; era clar că erau roluri, pentru că se urmărea, ca şi prin tortură, de data asta cu metode bine puse la punct, ruperea personalităţii. Şi atunci, erai ca într-un duş cald-rece. Tot timpul se intersectau. Erai împins, prin întrebările lor, să-ţi imaginezi felurite scenarii pe care merge ancheta”. (Din Mihai Creangă în volumul „În numele libertăţii presei” în Romulus Rusan (ed.), „Analele Sighet 10: Anii 1973-1989. Cronica unui sfârşit de sistem”, Fundaţia Academia Civică, 2003.
Articolul de mai sus este destinat exclusiv informării dumneavoastră personale. Dacă reprezentaţi o instituţie media sau o companie şi doriţi un acord pentru republicarea articolelor noastre, va rugăm să ne trimiteţi un mail pe adresa abonamente@news.ro.
