Actorii Medeea Marinescu, Marian Râlea şi Maria Obretin, unii dintre cei care au îmbogăţit copilăria multor spectatori de teatru şi film, au rememorat pentru News.ro imaginile cu care asociază această perioadă a vieţii, de la jocuri ca "Hoţii şi vardiştii” la primele cireşe pe care le atârnau de urechi ca să le poarte noroc, la colindele cântate pe ascuns, îngheţata de la bulgari, bananele coapte în ziar şi autocarele cu turişti ruşi care ofereau insigne cu Lenin.
"Am multe imagini ale copilăriei. Amintirile vin la pachet şi cu o senzaţie olfactivă. Stăteam pe strada Parfumului şi vara înfloreau trandafirii şi teii şi miroasea a praf. Toţi copiii se jucau chiar pe stradă până când se întuneca şi îi auzeam pe părinţi strigându-ne să intrăm în case. Astăzi nu se mai întâmplă aşa. Era evadarea din casă şi din curte, când jucam "Hoţii şi vardiştii” sau ”Ţară, ţară vrem ostaşi”, spune Medeea Marinescu.
Jocul este asociat de actriţă cu copilăria. "Şi eu şi soţul meu avem amintiri multe din acea perioadă. Povestea cum alerga toată ziua prin colbul de la ţară, ba chiar uitau să şi mănânce. Acum nu se mai întâmplă asta”, mai spune ea.
Medeea Marinescu a copilărit la Buftea, printre decoruri de film, alături de părinţi.
"O altă imagine este cea, cum îi spun eu, a Disneyland-ului copilăriei mele. Toată Buftea era a mea. Mergeam cu părinţii mei, când filmau, şi ştiam toate cotloanele, mă ascundeam prin decoruri, mergeam la lac”, mai spune ea.
"Acum, copilăria este asociată iPad-urilor, este mai restricţionată. Ce-i drept, nici eu nu îmi las copiii în stradă - este mai periculos acum. Aşa că nu au ce face şi se retrag în lumea virtuală. E dureros că se întâmplă asta. Băiatul meu s-a căţărat zilele trecute şi şi-a zdrelit braţul, dar nu a plâns, pentru că a înţeles că este un semn al copilăriei. Ăsta era un farmec al copilăriei. Ţin minte că aveam mereu genunchii loviţi. Acum este epoca spaţiilor de joacă îngrădite şi a escape room-urilor. Copilăria copiilor este acum mai puţin poetică decât cea a părinţilor lor”, este de părere actriţa.
Medeea Marinescu a devenit celebră, unul dintre copiii-minune ai filmului românesc, odată cu rolul Mirabela din filmului ”Maria Mirabela” (1981) al lui Ion Popescu Gopo. Între lungmetrajele în care s-a remarcat se numără ”Domnişoara Cristina”, de Viorel Sergovici, ”Je vous trouve très beau/ Vă găsesc fermecător” (2006), împreună cu Michel Blanc, şi ” Donnant, donnant” (2010), alături de Daniel Auteuil, regizate de Isabelle Mergault. În 2013, a jucat în ”Q.E.D.”, de Andrei Gruzsniczki.
Imaginea copilăriei pentru actorul Marian Râlea înseamnă prima ninsoare, primii ghiocei şi primele cireşe, Braşovul topit de căldură, colindele cântate pe ascuns vecinilor şi autocarele cu turişti ruşi şi germani.
”În Braşov mi-am petrecut copilăria şi m-a marcat, aşa cum se întâmplă şi acum prima ninsoare, primii ghiocei şi primele cireşe, pe care mi le atârnam de urechi ca să-mi aducă noroc. Şi bineînţeles, am stat chiar în Cetate, şi mă fascinau aşa cum mă fascinează şi acum, culorile Tâmpei”, a mărturisit actorul Marian Râlea pentru News.ro.
Sub Muntele Tâmpa era locul de joacă. ”Acolo era locul nostru de joacă, sub Tâmpa şi pe tot muntele”, a povestit actorul, care încă îşi trăieşte copilăria. ”Meseria actorului este să joace teatru şi meseria copilului este să se joace”.
Braşovul din copilăria actorului era un oraş turistic, cu veri capricioase şi în care lipsurile nu au fost simţite.
”Erau lipsuri, dar părinţii făceau în aşa fel încât să nu le simţim, şi mai mult decât atât ne învăţau colinde pe care le cântam vecinilor, pe ascuns, pentru că aşa erau vremurile de atunci. Dar era un oraş plin de turişti, îmi aduc aminte cum stăteam la autocarele cu turişti ruşi şi primeam insigne cu Lenin şi la autocarele cu turiştii din Germania pentru guma de mestecat”, a mai spus Marian Râlea.
”Vara la munte este capricioasă, când temperaturile ajungeau la 30 de grade, aveai senzaţia că tot oraşul se topeşte. Dar asta nu înseamna că nu mergeam la strand sau că nu făceam excursii lungi prin munţii din preajma Braşovului”, a completat el.
”Urmele” copilărie le poartă şi acum. ”Sunt multe boacăne, dacă vă spun: cu trotineta, clavicula fracturată, entorse de la ski, deci am avut o copilărie aventuroasă, cu urme pe care le port şi acum. Aşa era pe vremea aceea, încercam să fim în aventura pe care o vedeam în cinematografe, şi încercam să fim eroi”.
Marian Râlea joacă pe 1 iunie la Teatrul Odeon, în spectacolul ”Poveşti magice româneşti”, în ”Judecata poveştilor”, la TVR 1, odată cu deschiderea stagiunii de teatru de vară, şi seara, publicul îl poate vedea la Teatrul Naţional, în ”Scrisoarea pierdută”. ”Duminică de duminică, la TNB, am ”Teatrul Naţional pentru copii Abracadabra”, în care copiii urcă pe scenă şi în care ei sunt eroii buni, iar noi actorii, eroii răi”, a declarat actorul.
Marian Râlea a transmis: ”Să le spuneţi copiilor La mulţi ani! şi să nu uite: copilăria este un lucru foarte serios”.
"Asociez copilăria cu un sentiment de bucurie continuă. Toate lucrurile mărunte sau mari erau motiv de entuziasm: cum înotam prin zăpezi până la şcoală, nerăbdarea cu care aşteptam să se coacă bananele învelite în ziar şi pitite sub patul bunicii, îngheţata de la vecinii bulgari, alergatul până la colţul străzii când o vedeam pe mama venind de la serviciu, fotbalul pe care-l încingeam cu toţi copiii de pe stradă, schimbul de cărţi cu fetele, cărţile - "Aventurile lui Habarnam” şi "Familia Roademult”, mirosul de rom şi nuci când facea bunica mea coliva, vacanţele şi călătoriile prin staţiuni balneoclimaterice unde mergeam cu bunica şi mă împrieteneam instant cu toţi copiii de acolo”, îşi aminteşte actriţa Maria Obretin, născută în Călăraşi.
Una dintre isprăvile Mariei Obretin de mică a fost un mini-şantier arheologic.
"Într-o vară am descoperit o piatră mare şi dubioasă pe strada mea. Împreună cu Cerasela, prietenele copilăriei mele, am mobilizat toată puştimea de pe stradă şi am săpat până am obţinut un mini-şantier arheologic. Eram convinşi că sub piatra aceea era o super comoară şi nu ne-am lăsat până nu am umplut stada de gropi, spre disperarea tuturor vecinilor”, povesteşte ea.
Pe la 5-6 ani, Maria Obretin dramatiza cărţile copilăriei. "Am primit de la Moş Crăciun ”Luna-Betiluna şi Dora-Minodora”. Spaţiul de joc era între cele două paturi ale bunică-mii, celelalte personaje erau interpretate de verişoarele mele. Făceam şi povestitorul, aveam şi pretenţii de regizor. O preferam pe Dora-Minodora, pentru că era mai poznaşă, intra în tot felul de păţanii. Am dramatizat tot ''Familia Roademult'', ”Habarnam”, toate poveştile Ispirescu, Grimm. Propria iniţiativă - un bun antrenament pentru teatrul independent de mai târziu", declara ea într-un interviu pentru News.ro. Ea a jucat, între altele, în serialul ”Umbre” (2014), produs de HBO, în lungmetrajele ”Bucureşti NonStop” (2015), de Dan Chişu, şi ”Carmen” (2014), de Doru Niţescu.
Articolul de mai sus este destinat exclusiv informării dumneavoastră personale. Dacă reprezentaţi o instituţie media sau o companie şi doriţi un acord pentru republicarea articolelor noastre, va rugăm să ne trimiteţi un mail pe adresa abonamente@news.ro.
