Amin Maalouf este laureatul din acest an al prestigiosului Premiu FIL pentru Literatură în Limbi Romanice. Ceremonia de decernare va avea loc în cadrul Târgului de Carte de la Guadalajara, de la sfârşitul lunii noiembrie.
Instituit în 1991 şi redenumit în 2006, premiul li se acordă anual autoarelor şi autorilor de primă mărime care-şi scriu operele în spaniolă, catalană, galiciană, occitană, italiană, română şi portugheză. Printre laureaţii ediţiilor trecute s-au numărat scriitorii români Norman Manea (2016) şi Mircea Cărtărescu (2022), precum şi scriitorul Mia Couto (2024), publicat recent în colecţia de literatură universală „Biblioteca Polirom”.
„Cred că există un val de umanitate care ne va permite să depăşim această perioadă, dar e adevărat şi că, probabil, trăim una dintre cele mai periculoase perioade din istorie”, a declarat Amin Maalouf.
13 octombrie - Oraşul meu acasă şi la birou (ediţia a IV-a)
„Avem tendinţa să ne legăm de identităţile noastre particulare şi este adevărat că nu este vorba despre abandonarea lor, dar nu trebuie să pierdem din vedere faptul că cea mai importantă identitate a noastră este apartenenţa la comunitatea umană”, a mai spus Amin Maalouf.
„Sărbătorim cu deosebită satisfacţie recunoaşterea pe care o reprezintă Premiul FIL pentru Amin Maalouf. Suntem mândri că am însoţit cariera unui autor a cărui voce, la fel de profund angajată pe cât este de senină, invită întotdeauna la dialog şi înţelegere între culturi. Eleganţa prozei sale şi amploarea viziunii sale conciliante au deschis căi de reflecţie şi empatie în literatura contemporană. Acest premiu nu numai că recunoaşte un mare scriitor, ci şi un umanist esenţial pentru timpul nostru”, a declarat Elena Martínez Baviere, director Alianza Editorial.
Amin Maalouf (n. 1949, Beirut) este unul dintre cei mai apreciaţi scriitori francezi contemporani. Creştin melchit după mamă, protestant după tată, vorbind curent araba, franceza şi engleza, a crescut într un mediu cultivat, unde scrisul reprezenta, sub diverse forme, o preocupare de familie. Istoric prin formaţie, interesat de politică, s a afirmat ca ziarist la cotidianul libanez An Nahar în anii ’70. În 1976 a părăsit Beirutul, stabilindu se la Paris, unde a devenit redactor şef al ziarului Jeune Afrique. În calitate de ziarist, a călătorit mult, participând la numeroase evenimente importante: Asediul Saigonului, Revoluţia din Etiopia, Războaiele israeliano arabe, Războiul civil din Iran.
A debutat ca scriitor în 1983, cu eseul istoric „Cruciadele văzute de arabi”. I au urmat curând romanele „Leon Africanul” (1986), Samarkand (1988), pentru care i s-a decernat Prix des Maisons de la Presse, „Grădinile luminii” (1991), „Primul secol după Béatrice” (1992), „Stânca lui Tanios” (1993), distins în acelaşi an cu prestigiosul Prix Goncourt, „Scările Levantului” (1996) şi „Periplul lui Baldassare” (2000), pentru care i a fost acordat Premiul Jacques Audiberti d’Antibes. A publicat, de asemenea, mai multe volume de eseuri, printre care „Identităţi ucigaşe” (1998) şi „Naufragiul civilizaţiilor” (2019). În 2011 a devenit membru al Academiei Franceze, al cărei secretar perpetuu este începând din 2023.
La Editura Polirom au apărut, unele în mai multe ediţii, volumele: „Periplul lui Baldassare”, „Stânca lui Tanios”, „Primul secol după Béatrice”, „Grădinile luminii”, „Leon Africanul”, „Scările Levantului”, „Samarkand”, „Naufragiul civilizaţiilor”, „Identităţi ucigaşe”, „Cruciadele văzute de arabi”, „Fraţii noştri neaşteptaţi”, „Labirintul rătăciţilor” şi „Dezorientaţii”.
Articolul de mai sus este destinat exclusiv informării dumneavoastră personale. Dacă reprezentaţi o instituţie media sau o companie şi doriţi un acord pentru republicarea articolelor noastre, va rugăm să ne trimiteţi un mail pe adresa abonamente@news.ro.
Citește și...
