Scriitoarele Gabriela Adameşteanu, Ioana Pârvulescu şi Adriana Babeţi au vorbit la cea de-a 39-a ediţie a Salonului Cărţii de la Paris despre cum au trăit libertatea în România după 1989, despre lipsa unei graniţe cu Occidentul care permite acum literaturii să ajungă uşor în străinătate, dar şi despre Brexit.
Frontierele deschise în Europa reprezintă cel mai important lucru pentru literatura română care poate ajunge în străinătate şi unde poate câştiga teritorii, a afirmat scriitoarea Ioana Pârvulescu, la dezbaterea „30 de ani după întoarcerea Europei”.
„Mă simt ca la Bucureşti, pentru că zgomotul târgului e acelaşi. Vin de la Londra, unde am fost la târgul de carte. Am călătorit prima dată cu Eurostar, pe sub Marea Mânecii, ceea ce m-a bucurat, pentru că la începutul secolului vorbeam despre un tunel pe sub Marea Mânecii”, a povestit Pârvulescu.
Despre Brexit, o problemă „foarte actuală”, ea a spus că speră ca Londra să rămână un teritoriu european, „pentru că e dificil de imaginat Europa fără Anglia”.
Din perspectiva Gabrielei Adameşteanu, „pentru noi, frontiera nu mai există către Ocident”.
„Nu cred doar eu, mă gândesc la tinerii care s-au născut după schimbarea regimului, sunt aproape 30 de ani, este mult, şi începe să fie mult şi de când România a intrat în Uniunea Europeană. Cred că românii sunt destul de familiarizaţi, sunt 3 - 4 milioane cetăţeni români care lucrează în ţări din Europa. Europa este marea ţară pentru români”.
Europa, obsesie pentru români înainte de '89
Gabriela Adameşteanu a subliniat că, din punct de vedere al cetăţenului român simplu, „Europa era o obsesie, era mai degrabă imaginea unei ţări bogate, mai ales în anii 1980, când era o mizerie totală”.
„Era imaginea a ceea ce nu puteai aduce acasă copiilor, nici măcar cele mai simple lucruri. România trăieşte acum cei mai consumişti ani. (...) Să trăieşti libertatea era un lucru pe care nu-l cunoşteam. Când trăieşti într-un sistem totalitar, idealizezi ceea ce nu vezi”.
Ea a vorbit şi despre lumea culturală care „ne lipsea”. „Aveam dificultăţi în a găsi hârtie bună pentru a scrie, să nu mai vorbim despre faptul că maşinile de scris erau controlate de Securitate pentru a nu putea fi fabricate manifeste”.
Adriana Babeţi l-a adus în discuţie pe Milan Kundera, cu textul celebru, „Un Occident kidnappé ou la tragédie de l'Europe Centrale”.
„El evocă un moment dramatic din istoria Ungariei, când postul de radio a fost atacat pentru a fi reprimată o manifestaţie iniţiată de scriitori, iar rezultatul a fost dezastruos, morţi şi 200.000 de emigranţi după aceea. Kundera reproduce cuvintele disperate ale moderatorului de radio: în 1956, directorul agenţiei de presă din Ungaria a spus disperat «Noi murim pentru Ungaria şi pentru Europa!». Asta înseamnă ceva. Era un ideal valabil pentru toate ţările, era un vis de libertate”.
Ioana Pârvulescu a completat „Europa este acum la noi şi cred că avem toţi în ADN o parte culturală a Europei. Sunt curioasă să-mi aflu prin acest test originile care sunt de peste tot”.
Adameşteanu şi Pârvulescu au amintit de Monica Lovinescu, pe care o consideră „vocea libertăţii”.
„Emisiunea ei era cea mai ascultată dintre cele difuzate de radio Europa Liberă. Era postul care transmitea informaţii despre lume, pentru că oamenii nu aveau altă sursă de informaţie. Era vorba despre încredere şi curaj. Monica Lovinescu şi-a sacrificat pentru libertate sentimentul de fiică. Şi-a iubit mult mama, care a fost închisă, şantajată şi care a murit în închisoare. S-a simţit responsabilă pentru ţară, trăia în Franţa aşa cum a trăit în România până la final”, a spus Pârvulescu.
La fel ca Adameşteanu, ea o consideră pe Lovinescu o eroină, un model, care şi-a sacrificat destinul literar. „A preferat un post umil de jurnalist la radio Europa Liberă şi a salvat vieţi. Fără ea, literatura română ar fi putut avea alt destin. Putea să spună ceea ce în România nu se putea spune cu voce tare”.
Adameşteanu a subliniat că „fantasmele comunismului ocupă spaţiul literar şi al tinerilor scriitori. Pentru ei, este mai importantă imaginea a ceea ce s-a întâmplat după 1980”.
Discuţia a fost moderată de jurnalista Cristina Hermeziu.
Între evenimentele organizate de Institutul Cultural Român pentru prima zi a Livre Paris 2019 s-au numărat lansarea unor volume despre Panait Istrati, despre legende româneşti reinterpretate, şi dezbaterea despre traducere ca „limbă a Europei” .
Articolul de mai sus este destinat exclusiv informării dumneavoastră personale. Dacă reprezentaţi o instituţie media sau o companie şi doriţi un acord pentru republicarea articolelor noastre, va rugăm să ne trimiteţi un mail pe adresa abonamente@news.ro.
