Ai un apartament în Bucureşti pe care vrei să-l închiriezi şi nu ştii de unde s-o apuci? E normal să vrei să fii sigur că totul merge bine, că ai parte de un chiriaş de încredere şi că tot procesul se desfăşoară fără bătăi de cap. Iată un scurt ghid pe care trebuie să îl urmezi:
Verifică statutul juridic al apartamentului
Primul pas, înainte să discuţi cu vreun potenţial chiriaş, e să te asiguri că locuinţa ta e în regulă din punct de vedere legal. Ai act de proprietate? Eşti singurul proprietar sau mai sunt şi alte persoane trecute în acte? Există vreo ipotecă sau altă sarcină asupra imobilului?
Aceste lucruri trebuie clarificate din start. Dacă nu eşti singurul proprietar, vei avea nevoie de acordul scris al celorlalţi coproprietari. Orice neregulă la acest capitol poate complica foarte tare procesul.
Decide ce tip de contract vrei să închei
Închirierea unei locuinţe poate fi făcută prin două forme principale: contract de închiriere înregistrat la ANAF sau subînchiriere (în cazul în care tu eşti chiriaşul principal). Dacă eşti proprietarul imobilului, contractul de închiriere direct e cea mai sigură şi legală formă.
Un contract bine redactat te poate scuti de foarte multe probleme. Ar trebui să conţină:
- datele ambelor părţi;
- descrierea apartamentului;
- valoarea chiriei şi modalitatea de plată;
- termenul contractului;
- garanţia şi condiţiile de restituire;
- drepturile şi obligaţiile fiecărei părţi.
Înregistrează contractul la ANAF
După semnarea contractului, trebuie să-l înregistrezi la ANAF în termen de 30 de zile. Acesta e un pas esenţial pentru ca închirierea să fie considerată legală. Dacă nu faci acest lucru, poţi fi amendat şi, în plus, nu vei putea acţiona legal chiriaşul în cazul unui conflict.
Înregistrarea contractului presupune completarea unui formular (C168) şi ataşarea unei copii a contractului. Poţi face asta online, prin Spaţiul Privat Virtual (SPV), sau fizic, la ghişeu.
Stabileşte o chirie corectă
E tentant să ceri o sumă mare, mai ales dacă apartamentul e într-o zonă căutată. Totuşi, trebuie să te orientezi după preţul pieţei. Uită-te la alte anunţuri din zonă, compară facilităţile, suprafaţa, dotările.
Dacă ceri prea mult, rişti să nu găseşti chiriaş multă vreme. Dacă ceri prea puţin, pierzi bani. Alege o sumă care reflectă corect valoarea locuinţei tale şi, eventual, lasă un mic spaţiu de negociere. Mulţi chiriaşi apreciază flexibilitatea.
Selectează chiriaşul cu atenţie
Un aspect deseori neglijat e verificarea chiriaşului. Cine e? Unde lucrează? De ce se mută? Caută stabilitate, nu doar pe cineva care să-ţi ocupe locuinţa repede.
Poţi cere o recomandare de la fostul proprietar, o adeverinţă de venit sau pur şi simplu să discuţi cu el ca să-ţi faci o idee despre seriozitate. Ascultă-ţi instinctul. Dacă simţi că ceva nu e în regulă, mai bine cauţi pe altcineva.
Stabileşte o garanţie
Garanţia e un mecanism de protecţie. Îţi oferă o plasă de siguranţă în cazul în care chiriaşul lasă daune sau nu plăteşte la timp. În general, se cere echivalentul unei luni de chirie, dar poţi negocia suma în funcţie de dotările locuinţei.
Important e să fie menţionat clar în contract cum şi când se restituie garanţia. Evită să laşi lucrurile nelămurite. Garanţia nu e un moft, ci un scut util.
Redactează un proces verbal de predare-primire
La semnarea contractului, e bine să completezi şi un proces verbal de predare-primire a locuinţei. Notează acolo:
- starea apartamentului;
- inventarul obiectelor de mobilier;
- contorii de la gaze, apă, curent;
- eventualele defecte sau urme de uzură.
Acest document te poate salva în cazul în care chiriaşul deteriorează ceva şi nu vrea să recunoască. E o dovadă clară a stării în care i-ai predat locuinţa.
Monitorizează periodic locuinţa
Faptul că ai închiriat apartamentul nu înseamnă că ai scăpat complet de griji. Ideal ar fi să ai o relaţie decentă cu chiriaşul şi să-l anunţi că, din când în când, vrei să faci o vizită de verificare.
Asta nu înseamnă să intri în spaţiul personal al omului, ci doar să te asiguri că apartamentul e întreţinut corespunzător. O dată la 3-6 luni e suficient, cu programare în prealabil şi în acord cu el.
Evită plata chiriei în numerar
Plăţile prin transfer bancar sunt mult mai sigure. Îţi oferă o evidenţă clară a încasărilor şi te ajută dacă ai nevoie să demonstrezi ceva în faţa autorităţilor. Poţi include în contract IBAN-ul tău şi termenul de plată.
Plata în numerar poate fi acceptată, dar e greu de urmărit. Iar dacă apar probleme, lipsa dovezilor poate lucra în defavoarea ta.
Declari veniturile din chirii
Chiar dacă pare tentant să nu declari nimic, asta te poate costa scump. Veniturile din chirii se impozitează cu 10% (cotă unică), iar dacă alegi să aplici deducerea de 40% (normă de cheltuieli), nu mai e nevoie să ţii evidenţa cheltuielilor.
Poţi plăti impozitul anual sau anticipat, în funcţie de opţiunea ta. Important e să fii în legalitate. Orice venit nedeclarat poate duce la sancţiuni sau chiar dosar penal.
Ce faci dacă chiriaşul nu mai plăteşte?
Există situaţii în care lucrurile nu merg conform planului. Chiriaşul întârzie cu plata, nu mai răspunde la telefon sau, mai rău, deteriorează locuinţa. Aici intervine importanţa contractului semnat şi a înregistrării lui la ANAF.
Poţi trimite notificări scrise, poţi iniţia o acţiune în instanţă sau, în cazuri grave, poţi solicita evacuarea prin executor. Ai nevoie de nervi tari şi de documente bine pregătite.
Nu lua decizii impulsive. Nu schimba yala. Nu debranşa utilităţile. Procedează legal, chiar dacă durează mai mult.
Un apartament mic, într-o zonă bună, se închiriază mai repede decât unul mare, dar greu accesibil. Dacă vrei să închiriezi repede şi bine, adaptează-ţi strategia în funcţie de profilul locuinţei.
Sunt zone de apartamente Bucuresti, unde apartamente cu o cameră se dau în 2-3 zile, dar în altele pot sta luni fără să atragă interes. Contează şi cum îl prezinţi. Anunţul trebuie să fie clar, cu poze decente şi o descriere sinceră.
Conținutul acestui comunicat de presă este în întregime responsabilitatea autorului său. News.ro nu își asumă în niciun fel responsabilitatea pentru acuratețea informațiilor prezentate sau a modului de redactare a comunicatului.
