PSD manipulează opinia publică lăudându-se cu programul de guvernare şi cu rezultatele obţinute în domeniul absorbţiei fondurilor europene. De la "Biblia" lui Liviu Dragnea denumită "programul de guvernare PSD" la realitatea din economia românească e o cale lungă care arată atât necunoaştere, cât şi lipsa unei voinţe politice adecvate acestui domeniu prioritar al fondurilor europene.

Distribuie pe Facebook Distribuie pe Twitter Distribuie pe Email

Se ştie deja că pentru a putea vorbi despre o absorbţie reală a fondurilor europene, este nevoie să existe proiecte bine întocmite pentru a fi selectate pentru finanţare şi contractare şi care ulterior, să fie implementate fără blocaje, pentru a putea genera plăţi şi ulterior, sume declarate la Comisia Europeană, care să fie rambursate României, în urma unor verificări de specialitate.

Vorbim de un mecanism complex, care presupune mai multe etape obligatorii fără de care absorbţia nu poate fi realizată:

  1. Existenţa unui număr semnificativ de proiecte eligibile depuse care depinde de gradul de interes şi de capacitatea solicitanţilor de a elabora proiecte de calitate raportându-se la nevoile comunităţilor de finanţare pentru dezvoltarea locală;
  2. Evaluarea şi selectarea unui număr semnificativ de proiecte (recomandabil peste alocarea apelului de proiecte) care să fie contractate, deoarece în perioada de implementare, multe dintre aceste proiecte se pot confrunta cu blocaje în implementare, economii la buget sau chiar corecţii financiare, ceea ce determină nerealizarea ţintelor de plăţi şi implicit, absorbţia unei sume semnificativ mai mici faţă de cea contractată.
  3. Asumarea şi respectarea unui calendar de timp realist aferent lansărilor apelurilor de proiecte, evaluării, selectării şi contractării proiectelor, deoarece termenele foarte lungi, uneori de peste un an şi jumătate de la depunerea unui proiect si până la contractarea acestuia, afectează pe de-o parte oportunitatea unei investiţii, costurile acesteia (în special pentru cele afectate de modificari legislative în materie fiscală şi de diferenţele semnificative de curs valutar) şi implicit atingerea ţintelor absorbţiei fondurilor europene.

Pentru a putea clarifica mai bine aceste aspecte, vă supun analizei un exemplu de program: Programul Operaţional Regional (POR) aflat în coordonarea Ministerului Dezvoltării Regionale şi Administraţiei Publice (MDRAP)  în cadrul căruia funcţionează Autoritatea de management pentru POR (AM POR), este un program finanţat din Fondul European de Dezvoltare Regională (FEDR) cu un buget total de 8,13 mld Euro, şi se adresează atât beneficiarilor publici (ex. pentru proiecte de infrastructură, eficienţă energetică etc.) dar şi beneficiarilor privaţi (în special pentru proiecte de investiţii productive).

Pentru că POR a fost demarat cu întârziere (apelurile au fost lansate târziu), dar şi din cauza perioadelor lungi destinate evaluării, selectării şi contractării proiectelor, în anul 2018, România risca să dezangajeze (adică să piardă definitiv din bugetul alocat POR)  sume semnificative de câteva sute de milioane de EURO. MDRAP a evitat acest risc de dezangajare prin declararea la Comisia Europeană (CE) a unor sume din proiectele finanţate din bugetul de stat (proiecte alternative). Deşi soluţia pare salvatoare şi pozitivă pentru România, în realitate ea a generat riscuri majore cu efecte negative: pe de-o parte acele proiecte alternative ar putea să nu respecte în totalitate regulile de eligibilitate solicitate prin POR, iar pe de altă parte, proiectele să nu contribuie la atingerea indicatorilor POR iar din cauza acestor impedimente, ulterior verificărilor, sumele rambursate de CE să fie mai mici decât sumele declarate de România la CE ori şi mai grav, bugetul POR să suporte o corecţie financiară pentru neatingerea indicatorilor de Program.

        Ce fac alte ţări cu rezultate semnificative la nivelul absorbţiei fondurilor europene? De exemplu, Polonia utilizează proiectele alternative, ca proiecte de interes naţional dezvoltate pe criteriile de eligibilitate ale fondurilor europene, anterior aprobării programelor cu finanţare europeană, astfel încât riscurile de neeligibilitate şi neatingerea indicatorilor de program să fie eliminate.

       România, presată de riscul dezangajării, într-un mod total neprofesionist şi heirupist, începe goana după proiecte finanţate deja de la buget, doar pentru a atinge sumele care trebuie declarate la CE, consumând astfel sumele haotic, riscant şi fără o strategie de dezvoltare a ţării.

       Cu PSD la guvernare, riscul de dezangajare a unor sume va continua şi în anii următori, iar pentru a evita acest risc, o soluţie extrem de utilă ar fi supra-contractarea (contractarea unor sume mai mari care să creeze premisele generării unor plăţi cât mai mari în perioada de implementare a proiectelor).

        Din punct de vedere al generării unor plăţi rapide în perioada de implementare a proiectelor, supra-contractarea este în primul rând, recomandabilă beneficiarilor privaţi, deoarece ritmul de implementare a acestor proiecte este mai rapid datorită faptului că aceşti beneficiari nu aplică legislaţia în domeniul achiziţiilor publice, ci o procedură mai simplificată pentru acest tip de activitate.

Din nefericire, guvernul PSD utilizează în mod preferenţial şi neuniform acest mecanism de supra-contractare la nivel de programe cu finanţare europeană, exclusive în funcţie de interesele de partid şi de influenţa miniştrilor în guvern.

Astfel, în temeiul art. 12 din O.U.G. nr. 40/2015 privind gestionarea financiară a fondurilor europene pentru perioada de programare 2014-2020:

”(1) Autorităţile de management sunt autorizate să încheie contracte/decizii/ordine de finanţare a căror valoare poate determina depăşirea sumelor alocate în euro la nivel de axă prioritară din Fondul european de dezvoltare regională, Fondul social european, Fondul de coeziune, Fondul de ajutor european destinat celor mai defavorizate persoane şi cofinantare de la bugetul de stat în limita a 20% din valoarea acestei alocări, cu încadrarea în creditele de angajament aprobate cu această destinaţie prin legile bugetare anuale.”

       Mecansimul de supra-contractare generează riscul că, în situaţia neînregistrării unor economii la nivelul bugetului programului, sumele supracontractate rămân în sarcina bugetului de stat.

      Supra-contractarea la nivelul POR a fost cu precădere, utilizată pentru proiectele beneficiarilor publici, acolo unde primarii şi preşedinţii de consilii judeţene trebuiau ”stimulaţi” si mult mai puţin în cazul beneficiarilor privaţi ale căror proiecte contribuie direct la creşterea economică prin investiţiile productive.

     Pentru aceşti beneficiari privaţi care aşteaptă de mai mult de un an de la depunerea proiectelor să fie finanţati, pe apelul 2.2 ITI Delta Dunării din anul 2017 au fost selectate şi realizate formalităţile de contractare de către ADR SE pentru proiecte în valoare de 200% din alocarea apelului, conform recomandărilor  anterioare ale Autorităţii de Management pentru POR, precum si conform practicilor anterioare în cadrul altor apeluri POR. 

      În prezent, proiectele selectate de către ADR şi pentru care au fost realizate deja de către beneficiari toate etapele de contractare, inclusiv asigurarea cofinanţării (ceea ce reprezintă un efort financiar semnificativ de minimum 30% din valoarea nerambursabilă de aproximativ 1 milion de euro la nivelul unui proiect ) ”zac” de luni bune la AM POR, deşi ADR a previzionat ca primă lună de implementare a acestor proiecte luna Mai 2019, conform informaţiilor solicitate a fi completate de beneficiari în etapa de contractare. 

      Motivul necontractarii tuturor proiectelor selectate de ADR SE este acela ca AM POR intenţionează contractarea a maximum 150% printr-un memorandum, un instrument guvernamental la fel de netransparent, pe motiv de sume insuficiente la buget” conform răspunsurilor comunicate informal beneficiarilor aflaţi în aşteptarea contractării, de către funcţionarii implicaţi în proceduri.

    Cum suntem în plină campanie pentru alegerile europarlamentare şi pentru referendum, înţelegem toţi mai bine de ce ministrul de finanţe Eugen Teodorovici, fost interimar la MDRAP, a făcut brusc o exceptie de la reguli pentru găsirea banilor la buget doar pentru proiectele primarilor PSD şi ale preşedinţilor de consilii judeţene PSD, iar beneficiarii privaţi sunt astfel discriminaţi, deşi avem un alt ministru la MDRAP la acest moment, practicile sunt aceleaşi.

    Fondurile europene nu sunt doar pentru administraţiile locale şi judeţene conduse de PSD, ele sunt un instrument de dezvoltare şi pentru oraşele, municipiile şi judeţele care ţin de un alt spectru politic, şi cu siguranţă, sunt destinate proiectelor cu beneficiari din mediul privat. Cei care înteleg importanţa proiectelor de investiţii ale beneficiarilor privaţi au ştiut să aplice corect şi să îşi asume supra-contractări semnificative, cum este cazul măsurilor de investiţii în ferme sau în unităţile de procesare finanţate prin Programul Naţional de Dezvoltare Rurală, la nivel de 200% din alocarea măsurii din program, ceea ce reprezintă o valoare semificativ mai mare decât cea în cazul fondurilor structurale.

     De asemenea, la nivelul Programului Operaţional Capital Uman, s-au facut supra-contractări semnificative pe Obiectivul Specidic 3.7 care vizează înfiinţarea de start-up-uri.

     Cele prezentate mai sus nu pot continua la fel şi fără răspunsuri. Ministerul de finanţe nu poate ocoli la nesfârşit răspunsurile la următoarele  întrebări:

  1. Oare nu este vorba de acelaşi buget care trebuie să identifice sumele pentru aplicarea acestui mecanism de supra-contractare până la înregistrarea unor economii certe la nivel de program sau ”influenţa miniştrilor de resort din guvern” reprezintă cheia de a deschide cutia cu bani la bugetul de stat?
  2. Este de preferat să fie asumate pe acest risc, finanţări pentru investiţii productive care să genereze locuri de muncă şi venituri viitoare la bugetul de stat sau să încărcam bugetul cu proiecte supra-contractate pentru beneficiarii publici, care alături de PNDL reprezintă o sursă de ”stimulare” a aleşilor locali în campaniile electorale din acest an şi din 2020?
  3. Este vorba de incompetenţa şi neprofesionalismul funcţionarilor la nivelul unor ministere?
  4. Ori pur şi simplu, bugetul de stat este în colaps, deşi nimeni din govern nu recunoaşte, şi nu mai suportă angajamente pe termen scurt până la rambursarea sumelor din fondurile europene?

       M-aş bucura dacă Guvernul ar răspunde la toate acestea până în 26 Mai, pentru ca românii să înţeleagă că deşi ei sunt beneficiarii finali ai absorbţiei fondurilor europene, PSD le blochează accesul la fonduri oferindu-le la schimb declaraţii politice şi programe de guvernare demagogice, veritabile promisiuni electorale care nu se vor îndeplini niciodată.

    Cu sau fără răspunsurile Guvernului, mergeţi la vot în 26 Mai, pentru că un #DA la referendum înseamnă şi o garanţie în plus pentru stoparea unei guvernări prin OUG-uri care afectează atât justiţia, dar şi dezvoltarea economică, absorbţia fondurilor europene, investiţiile şi capitalul privat. Economia funcţionează cu procese pe termen lung, iar modificările intempestive aduse prin OUG, fără consultarea actorilor jocului economic perturb serios proiectele de dezvoltare, putând duce la pierderi sau falimente. Dacă preţul pentru stabilitate şi predictibilitate în România este un #DA, atunci merită pentru viitor.

viewscnt

Conținutul acestui comunicat de presă este în întregime responsabilitatea autorului său. News.ro nu își asumă în niciun fel responsabilitatea pentru acuratețea informațiilor prezentate sau a modului de redactare a comunicatului.