Palestinienii poate că sunt mulţumiţi să vadă campusurile universitare americane izbucnind indignate faţă de ofensiva Israelului în Gaza, dar unii din enclava măcinată de conflict se întreabă, de asemenea, de ce nu au loc proteste similare şi în ţările arabe, pe care le consideră aliate, relatează Reuters.
Demonstraţiile au zguduit universităţile americane în această săptămână, cu confruntări între studenţi, contramanifestanţi şi poliţie, dar, deşi au avut loc unele proteste şi în statele arabe, acestea nu au fost nici pe departe la fel de mari sau de zgomotoase.
"Urmărim protestele pe reţelele sociale în fiecare zi cu admiraţie, dar şi cu tristeţe. Suntem trişti că aceste proteste nu au loc şi în ţările arabe şi musulmane", a declarat Ahmed Rezik, în vârstă de 44 de ani, tată a cinci copii, refugiat în Rafah, în sudul Gaza.
30 mai - Maratonul Fondurilor Europene. Parteneri: BCR, BRD, CEC
6 iunie - Maratonul Energiei
"Mulţumim studenţilor solidari cu Gaza. Mesajul vostru a ajuns la noi. Mulţumim studenţilor de la Columbia. Mulţumim studenţilor", scrie pe un cort din Rafah, localitate de la graniţa cu Egiptul unde peste un milion de persoane se adăpostesc de ofensiva Israelului.
MOTIVE
Motivele pentru liniştea comparativă din campusurile şi străzile arabe pot varia de la teama de a înfuria guvernele autocrate la diferenţele politice faţă de Hamas şi susţinătorii săi iranieni sau îndoielile că vreun protest ar putea avea un impact asupra politicii statului.
Studenţii americani de la universităţile de elită riscă arestarea sau exmatricularea, dar cetăţenii arabi care ar protesta fără autorizaţia statului se pot aştepta la consecinţe şi mai grave.
Iar studenţii americani s-ar putea simţi mai motivaţi să protesteze în condiţiile în care propriul lor guvern susţine şi înarmează Israelul, în timp ce chiar şi ţările arabe care au relaţii diplomatice depline cu Israelul au criticat puternic campania sa militară.
Atunci când au fost întrebaţi despre conflict, arabii din Maroc până în Irak şi-au exprimat în mod constant furia faţă de acţiunile Israelului şi solidaritatea cu locuitorii din Gaza, ceea ce a dus la sărbătorirea discretă a Ramadanului în întreaga regiune, luna trecută.
Au fost unele mitinguri de susţinere a palestinienilor, în special în Yemen, unde rebelii Houthi s-au alăturat conflictului cu lovituri directe asupra navelor din Marea Roşie.
Arabii din întreaga regiune şi-au arătat, de asemenea, oroarea faţă de război şi sprijinul pentru compatrioţii lor arabi din Gaza pe reţelele sociale, chiar dacă nu au ieşit în stradă.
Dar, indiferent de motivul pentru lipsa protestelor publice, unii oameni din Gaza fac acum comparaţii nefavorabile între tumultul din Statele Unite şi reacţia publică pe care o pot vedea în alte ţări arabe. "Le cer studenţilor arabi să facă ceea ce au făcut americanii. Ei ar fi trebuit să facă mai mult pentru noi decât americanii", a declarat Suha al-Kafarna, alungată de război de acasă în nordul Gaza.
SITUAŢIE DELICATĂ ÎN EGIPT
În Egipt, care a făcut pace cu Israelul în 1979 şi unde preşedintele Abdel Fattah al-Sisi a interzis în mare parte protestele publice, autorităţile se tem că demonstraţiile împotriva Israelului s-ar putea întoarce ulterior împotriva guvernului de la Cairo. La proteste - autorizate de stat - privind războiul, în octombrie, unii manifestanţi au deviat de la traseul convenit şi au scandat sloganuri antiguvernamentale, ceea ce a dus la arestări.
"Nu se poate vedea lipsa unor proteste publice de amploare împotriva războiului şi reacţia tăcută de pe străzile egiptene în mod izolat de un context mai larg de reprimare a tuturor formelor de protest public şi de adunare", a declarat Hossam Bahgat, şeful Iniţiativei egiptene pentru drepturile personale.
La Universitatea Americană din Cairo, forţele de securitate sunt mai puţin predispuse să intervină în campus şi au avut loc unele proteste. Dar un student activist de acolo, care a cerut să rămână anonim, a declarat că ar putea fi în continuare supus unor consecinţe, dacă demonstrează.
"A fi arestat aici nu se compară cu a fi arestat în SUA. Este complet diferit", a spus el, adăugând că există "factorul frică" care îi împiedică pe mulţi să iasă în stradă.
DE CE NU ÎN LIBAN?
În Liban, unde succesul la studii a devenit şi mai important din punct de vedere personal pentru mulţi tineri, după ani de crize politice şi economice care le-au redus şansele de prosperitate viitoare, acest calcul este şi mai dur. Mai mulţi studenţi pe care Reuters i-a abordat la protestele din campusurile din Beirut au refuzat să fie intervievaţi, spunând că se tem de repercusiuni din partea autorităţilor universitare.
Istoria complexă a Libanului şi a altor state arabe, precum Iordania, care găzduiesc numeroşi refugiaţi palestinieni, joacă, de asemenea, un rol în chestiunea protestelor publice.
În Liban, unii oameni îi acuză pe palestinieni de declanşarea războiului civil din 1975-1990. Alţii se tem că orice manifestare deschisă de susţinere a palestinienilor ar putea fi deturnată de Hezbollah, sprijinită de Iran, care schimbă tiruri cu Israelul peste graniţă aproape zilnic de la începutul conflictului din Gaza.
"Lumea arabă nu reacţionează precum Columbia sau Brown (universităţi americane), pentru că nu-şi permite luxul de a face acest lucru", a declarat Makram Rabah, profesor de istorie la Universitatea Americană din Beirut. În plus, a adăugat el, în condiţiile în care opinia publică susţine deja în mare parte cauza palestiniană, nu este clar ce ar putea obţine protestele de acolo.
"Dinamica puterii şi modul în care schimbi percepţia publică sunt pur şi simplu diferite în lumea arabă în comparaţie cu SUA", a arătat el.
Pentru Tamara Rasamny, o americancă de origine libaneză arestată şi suspendată pentru că a participat la un sit-in la Columbia, cu o lună înainte de a-şi lua diploma, această realitate este o amintire grea. Ea trebuia să ţină un discurs la absolvire şi s-a gândit dacă ar fi fost mai puternic să transmită un mesaj acolo sau chiar şi prin posibila ei arestare.
"Şi apoi m-am gândit, discursul meu este literalmente despre a fi curajos, curajos şi a vorbi - aşa că m-am gândit că dacă nici măcar nu-mi ascult propriile cuvinte, cine sunt eu să spun ceva? Aceasta a fost logica mea şi a meritat", a declarat ea pentru Reuters din New York.
Rasamny a spus că ştie că poate nu ar fi fost posibil să se exprime în acest fel dacă ar fi fost acasă, în Liban. "Simt că în Liban ar fi mai frustrant să urmăreşti ceea ce se întâmplă, deoarece nu a există o cale pentru a face ceva în legătură cu acest lucru - cum ar fi să ieşi în stradă", a spus ea.
Articolul de mai sus este destinat exclusiv informării dumneavoastră personale. Dacă reprezentaţi o instituţie media sau o companie şi doriţi un acord pentru republicarea articolelor noastre, va rugăm să ne trimiteţi un mail pe adresa abonamente@news.ro.
