Echipa naţională a României a început anul 2016 cu gândul participării la Campionatul European din Franţa, după o pauză de opt ani de la marile competiţii. Încheind grupa preliminară pe locul secund, după Irlanda de Nord, „tricolorii” şi-au asigurat prezenţa la sărbătoarea fotbalului european.
Selecţionerul Anghel Iordănescu a început pregătirea marii competiţii din Franţa cu o dublă amicală împotriva reprezentativelor Lituaniei şi Spaniei, la sfârşitul lunii martie. Întâlnirea de la Giurgiu cu Lituania a reprezentat o bună şansă pentru „General” de a testa câţiva jucători noi. Astfel, Măţel şi Steliano Filip au fost titulari, iar pe parcurs au mai fost folosiţi Stanciu, Ivan, Hora şi Toşca. România s-a impus cu 1-0, prin golul marcat de noul decar al naţionalei, Nicolae Stanciu, aflat la debut.
După doar patru zile, pe Cluj Arena, pe un gazon destul de prost, „tricolorii” au reuşit să ţină piept campioanei mondiale şi europene, Spania, scor 0-0. Iordănescu nu a mai făcut multe teste, ci a încercat să alinieze o formulă de echipă cât mai apropiată de cea pe care urma să o folosească la Campionatul European.
La 12 mai, "Generalul" a anunţat un lot lărgit de 28 de jucători pentru turneul final, marea surpriză fiind lăsarea acasă a atacantului Raul Rusescu. Apoi a urmat plecarea în stagiul de pregătire din Italia, de la Saint-Vincent, acolo unde au fost programate două jocuri amicale, cu RD Congo şi Ucraina. În amicalul cu naţionala africană, România mai mult a dezamăgit, jocul fiind unul modest. Stanciu a marcat din nou pentru „tricolori”, care se îndreptau spre o victorie anostă. Însă, în finalul meciului, fostul petrolist Jeremy Bokila a restabilit egalitatea, iar presa a început să tragă semnale de alarmă în privinţa jocului.
A urmat la patru zile amicalul cu Ucraina care a dezvăluit mari carenţe în defensiva României, dar care a adus puţină speranţă prin jocul ofensiv mult mai bun şi prin faptul că Stanciu a confirmat din nou că poate fi liderul naţionalei căutat de multă vreme. După ce a condus cu 1-0 prin golul marcat de Torje, „tricolorii” au început seria gafelor defensive şi în doar 16 minute scorul arăta 1-4. Finalul meciului a mai îndulcit din amarul rezultatului şi al jocului, după ce Alibec şi Stanciu au redus din diferenţă. Însă, cu mai puţin de două săptămâni înainte de începerea Campionatului European, România nu arăta foarte bine.
Elevii lui Anghel Iordănescu au revenit din cantonamentul din Italia şi şi-au continuat pregătirea în ţară. În ultima zi a lunii mai, Iordănescu a stabilit lotul final pentru Euro şi a renunţat la cinci fotbalişti, Alin Toşca, Adrian Ropotan, Ioan Hora, Andrei Ivan şi marea surpriză Alexandru Maxim.
La 3 iunie, „tricolorii” s-au prezentat pe Arena Naţională pentru meciul amical cu Georgia, ultima reprezentaţie în faţa propriului public înaintea turneului final din Franţa. A fost o reprezentaţie de gală a naţionalei, care s-a impus cu 5-1 după un joc de calitate. Acest rezultat, dar şi jocul prestat, a dat încredere fanilor că România va face un turneu final bun şi va fi una dintre revelaţii.
Şi a venit ziua marelui meci cu Franţa. Meciul de deschidere. Toată lumea ştia că ne aşteaptă un meci greu şi mulţi spuneau că francezii, aflaţi acasă, ne vor spulbera. Dar Iordănescu a dovedit că a pregătit bine această întâlnire, iar „tricolorii”, deşi dominaţi teritorial, nu au fost cu mult în inferioritate faţă de adversar. După o primă repriză echilibrată, Franţa a deschis scorul în partea secundă, Giroud beneficiind de o ieşire greşită pe centrare a lui Tătăruşanu. „Tricolorii” nu au depus armele şi au reuşit să egaleze prin Stancu, dintr-un penalti scos de Stanciu. După egalare, Franţa nu a mai reuşit să pună presiune, dar din nefericire, în minutul 89, Payet a prin un şut de zile mari şi a stabilit scorul final, 2-1 pentru gazde.
Deşi învinşi, „tricolorii” au lăsat o bună impresie în meciul cu Franţa, iar speranţele pentru o calificare din grupe erau îndreptăţite. A venit meciul cu Elveţia, în care jocul României nu a mai fost acelaşi din partida cu Franţa. Începutul nu a fost convingător, dar după două ocazii ale elveţienilor, „tricolorii” au deschis scorul prin acelaşi Stancu, dintr-un penalti scos de Chipciu. Însă jocul a lăsat de dorit în continuare, deşi Săpunaru a lovit bara. În repriza secundă, Elveţia a reuşit egalarea, iar până la final cele două formaţii s-au arătat mulţumite de rezultat. Pentru români urma meciul cu Albania şi totul părea că este simplu.
Însă nu a fost deloc aşa. România a făcut unul dintre cele mai slabe jocuri din ultimii ani şi a fost depăşită de o echipă a Albaniei care a compensat lipsa de calitate prin dorinţă. Susţinuţi de un întreg stadion, albanezii au marcat primul gol din istorie la un turneu final prin Sadiku, cu puţin timp înainte de pauză. Aflat la meciul 100 pe banca tehnică a României, Iordănescu a încercat să schimbe ceva după pauză prin introducerea lui Sânmărtean, dar jocul „tricolorilor” a rămas la fel de anost. România a încheiat dezamăgitor un turneu final care începuse bine.
La revenirea în ţară, Anghel Iordănescu şi-a asumat toată vina pentru eşecul de la Campionatul European, iar la 27 iunie preşedintele FRF, Răzvan Burleanu, anunţa că „Generalul” nu va mai continua la echipa naţională. O săptămână mai târziu, şeful FRF spunea că viitorul selecţioner va fi un străin, cel mai probabil german. Presa a început speculaţiile, numeroşi antrenori fiind daţi ca posibili selecţioneri. În cele din urmă, la 7 iulie, neamţul Christoph Daum a fost numit selecţioner. La conferinţa de presă de prezentare, neamţul care nu mai antrenase nicio formaţie de mai bine de doi ani a făcut o primă promisiune: „Vom ataca mereu, indiferent că suntem în posesie mingii sau fără ea”.
Deşi criticat de unii, Daum a avut susţinerea presei şi a oamenilor de fotbal. Cu toţii s-au gândit că mentalitatea germană va apărea în stilul jucătorilor noştri. Dar puţini au fost cei care au intuit că fotbaliştii români nu pot fi schimbaţi peste noapte, iar cei mai mulţi dintre ei nu pot deveni titulari la echipele lor de club din străinătate.
Prima schimbare majoră din partea lui Daum a fost aceea că a fost prezent în tribune la multe meciuri din campionatul intern şi a făcut deplasări în străinatate pentru a urmări jucători. Neamţul a stat de vorbă cu mulţi antrenori din fotbalul intern şi a arătat că este interesat de orice jucător de valoare, indiferent de vârstă sau clubul la care evoluează.
Christoph Daum a debutat pe banca tehnică a României la primul meci din preliminariile Cupei Mondiale din 2018, la 4 septembrie, pe Cluj Arena, împotriva Muntenegrului. Faţă de mandatul lui Iordănescu, Daum i-a titularizat pe Romario Benzar şi Eric Bicfalvi. Jocul nu a strălucit nici de această dată, iar România a încheiat la egalitate, scor 1-1, primul meci din mandatul neamţului. Popa a deschis scorul în finalul meciului, dat muntenegrenii au egalat imediat prin vedeta Jovetici. În ultimul minut al prelungirilor, Stanciu a ratat un penalti care a costat România două puncte importante.
Luna octombrie a venit cu un succes categoric al României în meciul din deplasare cu Armenia, scor 5-0, şi fanii au început să spere că Daum a reuşit schimbarea la faţă a naţionalei şi va reuşi să ducă echipa la turneul final din Rusia. Totul a durat doar patru zile, deoarece în deplasarea din Kazahstan, pe un teren artificial de slabă calitate, România nu a reuşit să străpungă defensiva adversă. După trei meciuri, România avea cinci puncte şi deşi jocul nu era încă cel dorit, speranţele încă existau.
Însă, la 11 noiembrie, pe Arena Naţională, România şi-a arătat limitele într-un meci împotriva unei formaţii de calitate, ca cea a Poloniei. Beneficiind de jucători de înaltă clasă, Polonia a zdrobit naţionala lui Daum cu 3-0, iar visul participării la Cupa Mondială a început să se îndepărteze.
România a terminat anul 2016 cu un amical în Rusia, pierdut la limită, scor 1-0, printr-un gol primit la ultima fază.
Jocul României a rămas la fel de anost şi după venirea lui Christoph Daum, iar fraza germanului cum că vom ataca tot timpul s-a întors împotriva lui. România a arătat că nu prea ştie să atace, fiind mult mai eficientă dacă practică un joc bazat pe o defensivă aglomertată şi ieşiri pe contraatac.
„Tricolorii” au avut 13 meciuri în 2016, obţinând trei victorii (două cu Iordănescu în meciuri amicale şi una oficială cu Daum), cinci remize (trei cu Iordănescu şi două cu Daum) şi cinci înfrângeri (trei cu Iordănescu şi două cu Daum).
Anul 2017 nu pare să arate că va aduce mari schimbări în jocul primei reprezentative, deşi câţiva jucători au început să prindă mai des un loc de titular la echipele de club din străinătate.
Articolul de mai sus este destinat exclusiv informării dumneavoastră personale. Dacă reprezentaţi o instituţie media sau o companie şi doriţi un acord pentru republicarea articolelor noastre, va rugăm să ne trimiteţi un mail pe adresa abonamente@news.ro.
