Înainte de a fi semifinalistă la Wimbledon, Amanda Anisimova era o adolescentă talentată, cotată să câştige titluri de Grand Slam. Ea a ajuns în 2019 în semifinalele Roland Garros la vârsta de 17 ani, învingând-o şi pe campioana în exerciţiu Simona Halep, şi a intrat în top 25 mondial. Dar patru ani mai târziu, Anisimova ştia că trebuie să se oprească. Luptându-se cu sănătatea ei mintală şi cu epuizarea, i se părea „insuportabil” să participe la turneele de tenis.
Ea nu a atins o rachetă timp de luni de zile. Şi-a luat vacanţă, şi-a văzut prietenii şi familia, a participat personal la universitatea sa timp de un semestru şi a stat departe de tenis până când i-a revenit dorinţa, relatează BBC.
Acum, setată pentru a se confrunta cu numărul unu mondial Arina Sabalenka joi pentru un loc într-o primă finală de Grand Slam, Anisimova este recunoscătoare că a putut să-şi ia timp pentru a reseta.
„Am învăţat multe despre mine, despre interesele mele în afara terenului şi despre faptul că mi-am luat timp să respir şi să trăiesc o viaţă normală pentru o vreme”, a declarat tânăra de 23 de ani pentru BBC Radio 5 Live.
„Ceea ce am învăţat este să te asculţi sincer pe tine, intuiţia ta şi ceea ce îţi spune corpul”, a spus Anisimova.
Cu un sezon de 11 luni, jucătorii merg din cameră de hotel în cameră de hotel în întreaga lume în încercarea de a obţine puncte şi premii în bani.
Acest lucru se adaugă impactului psihologic al încercării de a întrerupe o serie de înfrângeri, presiunii de a încerca să câştige un Grand Slam şi mesajelor abuzive de pe reţelele de socializare.
Matteo Berrettini, care a petrecut trei ani luptându-se cu accidentările, a declarat că a fost un sentiment „greu” să fie pe teren, în timp ce numărul trei mondial Alexander Zverev a declarat că a fost „lipsit de bucurie” atât în interiorul, cât şi în afara tenisului şi că „nu s-a simţit niciodată atât de gol înainte”.
Andrei Rublev a fost deschis cu privire la luptele sale, recunoscând că a lucrat cu un psiholog pentru a nu mai simţi „acea anxietate nebună şi stresul de a nu înţelege ce să fac cu viaţa mea”.
El are, de asemenea, o nouă perspectivă. La un moment dat, câştigarea unui Grand Slam era totul pentru Rublev. Acum, el spune că ştie că nu i-ar schimba viaţa deloc - dar ştie, de asemenea, cât de dificil este să îţi acorzi spaţiu departe de sport.
"În cele din urmă, tenisul este doar punctul de declanşare. Este ceva în interiorul tău cu care trebuie să te confrunţi", a spus Rublev.
"Îi spui lui Sascha [Zverev] să ia o pauză, va fi greu pentru el. I-ar plăcea să joace. Cu siguranţă, Casper [Ruud], poate, pentru el, de asemenea, nu este uşor"., a afirmat Rublev.
Carlos Alcaraz, de cinci ori câştigător al unui turneu major, a declarat într-un documentar Netflix că cea mai mare temere a sa este că tenisul va deveni o „obligaţie”.
Urmărirea neobosită a succesului, determinarea de a obţine mult-aşteptatul Grand Slam sau de a întrerupe o serie de înfrângeri în faţa unui anumit jucător devin o parte din personalitatea cuiva, iar acestuia îi poate fi dificil să ştie unde se termină tenisul şi unde începe el ca persoană.
Alcaraz face un efort concertat pentru a se simţi bine atât pe teren, cât şi în afara lui. Nu este neobişnuit să îl vezi râzând după un punct uimitor - chiar şi atunci când se lupta cu Fabio Fognini în primul tur la Wimbledon, a reuşit să zâmbească la loviturile ridicole ale adversarului său.
El a vorbit, de asemenea, despre cât de revigorante din punct de vedere mental au fost călătoriile sale la Ibiza, chiar dacă echipa sa nu a vrut ca el să meargă după triumful său de la Roland Garros 2024.
„Este vorba despre a te distra jucând tenis, a te distra păşind pe teren şi a nu te gândi la rezultat”, a spus spaniolul.
„Este doar să trăieşti momentul”, a completat Alcaraz.
Campioana de la Australian Open, Madison Keys, a vorbit despre modul în care terapia a ajutat-o să capete perspectivă.
Americanca a lucrat anterior cu psihologi sportivi, dar a spus că concentrarea pe sport „nu a fost atât de utilă pe cât aveam nevoie”.
„De la o vârstă destul de fragedă, identitatea noastră devine foarte învăluită în a fi jucător de tenis”, a spus Keys.
"Asta e grozav, dar când ai săptămâni, luni şi ani dificili în turneu, asta poate avea un impact asupra modului în care te gândeşti la tine ca persoană. Un jucător trebuie să ştie să separe cele două şi să ştie că nu e doar un jucător de tenis, ci o persoană completă care are toate aceste alte atribute şi interese. Când am conştientizat asta, tenisul a devenit un pic mai uşor”, a subliniat Keys.
Arina Sabalenka a lucrat cu un terapeut timp de cinci ani înainte de a decide că este pregătită să „îşi asume responsabilitatea”, descriindu-se ca „propriul meu psiholog”.
Ea vorbeşte deschis cu echipa sa, spunând: "Putem vorbi despre orice. Ştiu că nu mă vor judeca. Nu vor da vina pe mine. Pur şi simplu vor accepta şi vom trece peste asta".
Anisimova spune că pauza ei a fost „un lucru necesar” şi a pus-o pe traiectoria pe care se află astăzi.
De la revenirea în circuit, ea a câştigat cel mai important titlu al carierei sale la turneul WTA 1.000 de la Doha şi a intrat în top 10 mondial.
„A fost ceva de care aveam nevoie pentru mine”, a adăugat ea.
"Cu siguranţă a trebuit să-mi găsesc drumul înapoi, să lucrez cu adevărat la partea de fitness şi să-mi fac orele de antrenament. A fost o călătorie. În cele din urmă mi-am găsit jocul şi încrederea", a subliniat Anisimona.
Articolul de mai sus este destinat exclusiv informării dumneavoastră personale. Dacă reprezentaţi o instituţie media sau o companie şi doriţi un acord pentru republicarea articolelor noastre, va rugăm să ne trimiteţi un mail pe adresa abonamente@news.ro.
