Antrenorul coordonator al lotului feminin de gimnastică a României, Lucian Sandu, a povestit pentru News.ro despre cariera sa de 18 ani la echipa tricoloră şi despre responsibilităţile din acest sport, dar a vorbit şi despre anul 2016, cel în care România nu va fi prezentă la Jocurile Olimpice decât cu o sportivă.

Distribuie pe Facebook Distribuie pe Twitter Distribuie pe Email

Lucian Sandu va împlini 48 de ani în 30 noiembrie, iar de 18 ani este antrenor la nivelul echipei naţionale de senioare, la reuşitele căreia a contribuit în echipă cu  Mariana Bitang şi Octavian Bellu, dar şi cu Nicolae Forminte.

Din această primăvară conduce lotul feminin. Ediţia din 2016 a Jocurilor Olimpice va fi a cincea la rând pentru el, doar că de această dată nu va conduce echipa României, care a ratat calificarea la Rio, ci doar o gimnastă, atât cât i se permite ţării noastre să înscrie prin regulament.

Evenimente
20 mai - Evenimentul News.ro “Energy Road - Energie la tine acasă”. Parteneri: AS & Partners, FPPG, Delgaz Grid, Hidroelectrica, Nuclearelectrica, Premier Energy, Romgaz
30 mai - Maratonul Fondurilor Europene. Parteneri: BCR, BRD, CEC
4 iunie - Eveniment Profit.ro: Piaţa imobiliară românească sub spectrul crizei occidentale. Ediţia a IV-a. Parteneri: 123Credit, Cushman and Wakefield
6 iunie - Maratonul Energiei

”Parcă totul a fost sortit aşa, să activez în gimnastică. M-am născut în Sibiu, pe strada Gimnasticii nr. 1, iar sala de gimnastică a oraşului era la doar două minute de casă. Fratele meu, Adrian Sandu, a fost selecţionat la gimnastică, iar pe la cinci ani am mers şi eu, singur. Am făcut vreo 10 ani acest sport, iar apoi am renunţat din cauza problemelor de sănătate. Am continuat cu gimnastica, dar la nivel mult mai scăzut, în armată, la Spartakiade, iar după ce am terminat armata de un an şi patru luni, din 1992, am activat ca antrenor de gimnastică la CSS Sibiu. După şase ani, adică din 1998, sunt la lotul naţional de senioare, atunci păşind prima dată în sala de la Deva”, începe povestea Lucian Sandu.

El ţine minte şi acum ziua în care a intrat pentru prima dată în sala de la Deva, unde era cantonat lotul României, condus la acea vreme de cuplul Bellu – Bitang.

”Era 6 august 1998. Lotul era condus atunci de antrenorii Mariana Bitang şi Octavian Bellu, cu care am lucrat până în 2005, iar după aceea cu Nicolae Forminte, vreo patru ani. Din 2010, lotul s-a mutat la Bucureşti şi am fost din nou în echipă cu antrenorii Bitang şi Bellu, până la începutul acestui an, chiar dacă au mai fost întreruperi. Din luna aprilie sunt antrenorul coordonator al echipei feminine”, explică antrenorul în vârstă de 47 de ani.

Rememorează fără probleme componenţa echipelor României la ultimele patru Olimpiade, iar printre fetele cu care a lucrat şi de succesele cărora s-a bucurat împreună cu ele se numără Simona Amânar, Andreea Răducanu, Claudia Presecan, Monica Roşu, Sandra Izbaşa, Steliana Nistor sau mai recent Cătălina Ponor, Diana Bulimar şi Larisa Iordache.

Din 2000 încoace, România nu a lipsit de pe podiumurile europene, mondiale sau olimpice, însă anul 2016 a adus o premieră negativă: echipa feminină a ratat calificarea la Jocurile Olimpice. Astfel, ţara noastră va putea participa la feminin doar cu o gimnastă, care urmează să fie nominalizată de FRG, iar alegerea se va face între Cătălina Ponor şi Larisa Iordache.

Ambele au avut grave probleme de sănătate în ultimul an, iar departajarea este dificil de făcut.

”Ambele îşi doresc enorm să ajungă acolo şi nu doar atât, ci să şi câştige medalii. Cătălina are experienţa de concurs de partea ei, dar are şi momente în care este imprevizibilă, s-a văzut şi la Europenele din acest an. Larisa are deja şi ea experienţă, dar în ultimele competiţii mari a tot avut medaliile în mână şi a ratat. Din cauza problemelor de sănătate e şi cu pregătirea în urmă. Principalul factor, în opinia mea, privind alegerea gimnastei pentru Rio va fi sănătatea. Ambele au cele mai mari şanse la sol şi bârnă, iar după cum le cunosc nu ar merge acolo doar să fie, ci să lupte pentru finale şi medalii. Au putere mentală. Alegerea nu e doar a mea, nu pot spune acum care ar trebui să meargă. M-a întrebat şi soţia mea şi tot nu am putut spune, pentru că nu pot lua o decizie încă. Mai e timp”, spune Sandu.

Au trecut aproape trei luni de la turneul preolimpic la care România a ratat calificarea cu echipa. Realizează fetele din echipa naţională că nu vor fi prezente la Rio?

”La Test Event ne-au costat mult accidentările, dar să fim sinceri, nu acolo am ratat Rio, ci la Mondialele de anul trecut, când am avut o zi foarte proastă. Nu cred că s-a mai întâmplat să cadă toate fetele la paralele. A fost o conjunctură nefericită pentru noi. La Test Event a fost prea trâziu, dar tot de accidentări ne-am lovit. Multe din fete cred că nici nu realizează că nu vor fi la Rio. Ponor şi Iordache sunt însă cele mai afectate şi pentru că amândouă ştiu că una nu va fi la Jocurile Olimpice, oricât de mult se pregăteşte şi îşi doreşte. Oricum, indiferent care din cele două nume se va anunţa se poate schimba până la data plecării, pentru că pot interveni accidentări sau alte situaţii”, declară antrenorul lotului feminin.

Lucian Sandu activează de aproape 18 ani doar la nivelul senioarelor şi spune că s-au schimbat multe în felul în care se face selecţia, dar mai ales în seriozitatea cu care fetele mai luptă zi de zi pentru marea performanţă.

”Nu pot spune exact cum e selecţia la junioare acum dacă am lucrat atâta timp doar cu senioare, dar am văzut totuşi cum e cu fetiţele. Vin în sală la 5-6 ani, iar pe la 10-12 ani nu le mai place şi vor altceva. Aici intervin părinţii de multe ori, antrenorii, li se spune că dacă tot au talent şi au făcut atâţia ani să continue, iar asta e deja un prim compromis. Este unul din cele mai grele sporturi. Trebuie rigurozitate, seriozitate, antrenamente continue, program clar stabilit, pentru că responsabilitatea e enormă. Lucrăm cu copii şi se poate întâmpla orice. Dacă eşti gimnastă nu poţi zice: azi nu am chef de antrenament, nu mă lăsaţi la mall? Sau, nu pot face pauză 2 săptămâni? Poate aşa ceva şi-ar permite Cătălina Ponor să zică, ea are ceva dat de la mama natură, dar o gimnastă oarecare nu poate întrerupe pregătirea, nu se poate altfel”, este de părere Lucian Sandu.

Întrebat care este programul unei gimnaste din echipa naţională în prezent, antrenorul răspunde că nu s-a schimbat prea mult, doar că nu se mai face proba zilnică a cântarului şi nici nu se mai dă stingerea ca în alte vremuri, pentru că ”ne-am democratizat”.

”Deşteptarea e la ora 8.00, cântar nu mai facem că ne-am democratizat, la 8.15 e micul dejun, iar la 9.00 începe primul antrenament, de două ore şi jumătate-trei. La ora 12.00 au prânzul, o pauză, iar de la 14.00, iar la antrenament, tot atât. Urmează de la 17.00 recuperarea, masaj, refacere, depinde ce au nevoie, cina la ora 19.00 şi cam atât. Stingerea nu se mai face, ora ar fi 22.00-22.30. Nu pot să merg la Iordache, care are 20 de ani, să-i spun: culcă-te! Asta ştiu toate. Sigur că le întrebăm în fiecare seară dacă au probleme sau au nevoie de ceva, dar atât. Poate dorm pe urmă, poate nu şi stau pe telefoane sau la TV. Acum toate au TV în cameră, telefoane, tehnologie, tentaţiile sunt altele. Oricum, se vede pe fiecare la pregătirea de a doua zi la ce oră s-a culcat”, povesteşte antrenorul.

Lucian Sandu consideră că majoritatea fetelor nu realizează ce înseamnă condiţiile din prezent faţă de alte vremuri: ”Ponor şi Iordache realizează, altora li se pare normal. Dacă nu realizează ca sportive ce e bine şi ce e rău, eu nu le pot forţa. Cu forţa nu merge, pentru că dacă vrei respect trebuie să-l şi acorzi, iar dacă nu se întâmplă asta nu vor fi nici performanţe. Nu merg cu ele în oraş, de exemplu, dar o glumă la antrenament facem, aşa că relaţia mea cu ele merge mai degrabă spre profesionism, nu spre apropiere. Dacă e să fim sinceri, şi fetele din SUA, Elveţia, Marea Britanie, Rusia etc au telefoane şi tentaţii, dar dacă ne uităm unde sunt...”.

În ceea ce priveşte condiţiile de pregătire ale lotului, Sandu spune că este foarte bine că se află în Bucureşti, mai ales pentru că ”e totul la îndemână”, dar faptul că nu au o sală proprie afectează antrenamentele: ”Suntem cu lotul băieţilor în aceeaşi sală, zilnic schimbăm aparatele, e foarte greu aşa. Dacă am avea o sală a noastră ar fi perfect, chiar şi una lipită de aceasta dacă ar construi MTS. Am înţeles că era un proiect la un moment dat, dar nimeni nu mai spune sau face nimic”.

De ce a ales gimnastica? Mai merită să fii antrenor de gimnastică în România?

”Mi-a plăcut întotdeauna acest sport şi cum am povestit deja, parcă toate au fost rânduite să merg pe acest drum. Dar condiţiile salariale, de exemplu, pentru un antrenor de lot naţional nu sunt nici pe departe ce ar fi nevoie. Eu am salariu de 2.000 de lei ca antrenor titular la CSS Sibiu, plătit de Ministerul Educaţiei, iar indemnizaţia de la lot este de 1.800 de lei, plătită de MTS. Din punctul meu de vedere, această indemnizaţie, indiferent că eşti la gimnastică, box, scrimă etc, este foarte mică pentru ce responsabilităţi are un antrenor de lot naţional. Viaţa pe care o am înseamnă să fiu aici 24 de ore din 24, trăiesc viaţă de hotel, cu familia mă văd când-cum, de exemplu acasă am fost doar de 3 ori într-un an. Mai vine soţia aici, e greu. Nu mă plâng, pentru că asta am ales, dar cred că ar putea fi îmbunătăţiri şi pentru noi, cine se gândeşte şi la noi? Doamna ministru Lipă ar putea face demersuri pentru schimbarea grilei de salarizare în cazul antrenorilor de la echipele naţionale”, răspunde Lucian Sandu.

Antrenorul coordonator al lotului feminin a făcut referiri şi la metodele de antrenament întâlnire în cariera sa. Întrebat fiind cum comentează afirmaţiile fostei gimnaste Maria Olaru din cartea publicată luna trecută, în care era acuzat că ar fi lovit-o inclusiv Octavian Bellu, Lucian Sandu a răspuns: ”Să fii antrenor de gimnastică este foarte riscant. Orice sportivă poate păţi ceva la antrenamente. Dacă o sportivă face o prostie şi e la un pas de o accidentare gravă şi reuşeşti să o salvezi în acel moment, sigur că poţi să ai un moment de frustrare şi să-i dai una la fund. Eu nu am văzut bătaie. Din punctul meu de vedere nu a fost bătaie, care înseamnă altceva. Nu am citit cartea Mariei Olaru, nu ştiu de ce a făcut asta şi mă feresc de comentarii mai multe. Îmi amintesc când am fost dat în judecată şi eu în 2003 de fosta gimnastă Oana Petrovschi, iar în sala de judecată am fost strigat: inculpat Lucian Sandu. Doar eu ştiu cum m-am simţit. Şi, s-a terminat totul atunci cu strângeri de mână. Am înţeles că a apărut un sponsor care i-a dat fetei un apartament şi o maşină parcă pentru a se încheia totul amiabil. Probabil a făcut-o pentru bani, nu ştiu, dar a fost o experinţă urâtă”.

Lucian Sandu a făcut referiri şi la anii în care a lucrat cu Mariana Bitang şi Octavian Bellu, despre care spune că ”probabil nu vor mai reveni în sala de gimnastică la nivelul lotului”.

”Nu ştiu dacă vor dori să mai revină în sala de gimnastică la nivelul lotului, probabil că nu şi vor continua cu proiectul acela personal de selecţie. Dar, este problema lor personală. Eu ce pot spune este că am învăţat enorm de multe de la ei şi le mulţumesc. Am avut şansa să lucrez cu cei mai buni antrenori de gimnastică din lume şi să trăiesc cele mai frumoase momente cu ei în echipă. Toate acele medalii şi toată acea muncă nu pot fi uitate, orice s-ar spune”, consideră Sandu.

El recunoaşte că, în prezent, după toate nereuşite din gimnastica feminină survenite în ultimul an, nu ştie ce mesaj să transmită celor care iubesc acest sport. Mărturiseşte că preferă să creadă în construcţie şi are speranţe pentru viitor: ”Este greu de transmis un mesaj, având în vedere câte s-au întâmplat. Îmi doresc mult ca gimnastica românească să revină acolo unde îi e locul şi cred că dacă se vor strânge rândurile, adică şi sportivi, şi antrenori, şi federaţie, minister, COSR, să se pună baze puternice de selecţie şi să avem infrastructură, vom reuşi să revenim acolo sus. Un bun început ar fi Campionatele Europene de la Cluj, din 2017, dar şi următoarea Olimpiadă. Deocamdată, suntem cu gândul la Rio, iar obiectivul meu personal, pentru că voi merge acolo cu gimnasta care va fi decisă, este să ne întoarcem măcar cu o medalie”, a încheiat Lucian Sandu.

Gândurile sale zboară deja la antrenamentele care urmează, la concursul bilateral România – Franţa, din 9 iulie, unde vor merge Ponor, Iordache, Holbură, Butuc şi Stanciu, dar şi la ultimul test înaintea JO, concursul de la Chemnitz, între 22-24 iulie, cu Franţa, Belgia, Elveţia şi Germania, România urmând a fi reprezentată doar de Cătălina Ponor şi Larisa Iordache.

viewscnt
Urmărește-ne și pe Google News

Articolul de mai sus este destinat exclusiv informării dumneavoastră personale. Dacă reprezentaţi o instituţie media sau o companie şi doriţi un acord pentru republicarea articolelor noastre, va rugăm să ne trimiteţi un mail pe adresa abonamente@news.ro.