Endometrioza este o afecţiune ginecologică, puţin cunoscută, care afectează la nivel global aproape 10% dintre femei, potrivit Organizaţiei Mondiale a Sănătăţii (OMS). Această boală cronică poate afecta femeile de orice vârstă (între 18 si 50 de ani) şi se caracterizează prin prezenţa ţesutului uterin anormal (sau a ţesutului endometrial) în afara cavităţii uterine. Cele care suferă de endometrioză se pot confrunta cu simptome cronice, dureroase şi debilitante, cu impact major asupra vietii sociale, întrucât această afecţiune poate duce la infertilitate.
O cercetare amplă condusă de Universitatea de Stat din Michigan (MSU) a analizat factorii cotidieni care pot creşte expunerea la metale toxice la femei, precum şi impactul metalelor toxice asupra sănătăţii ginecologice.
Rezultatele au indicat faptul că femeile cu antecedente de endometrioză au avut concentraţii mai mari de cadmiu (Cd) în urină în comparaţie cu cele fără acest diagnostic, ceea ce sugerează că metalul toxic ar putea fi legat de dezvoltarea endometriozei.
„În ciuda impactului negativ al endometriozei asupra calităţii vieţii, aceasta rămâne o afecţiune insuficient studiată”, a declarat Kristen Upson, profesor asistent în cadrul departamentului de epidemiologie şi biostatistică de la colegiul de medicină al MSU şi autor principal al studiului.
„Prin examinarea factorilor de risc din mediul înconjurător, cum ar fi cadmiul, un metal extrem de toxic pentru organism, ne apropiem mai mult de înţelegerea factorilor de risc care ar putea sta la baza acestei afecţiuni”, a adăugat primul autor al studiului, Mandy Hall, analist de date în cadrul departamentului de epidemiologie şi biostatistică al MSU.
Contaminarea de mediu şi expunerea la metale grele este o problemă serioasă peste tot în lume, care a crescut dramatic în ultimii 50 de ani ca rezultat al unei creşteri exponenţiale în folosirea metalelor grele în procese industriale şi produse.
Unele metale se găsesc în mod natural în corp şi sunt esenţiale sănătăţii umane, fiind necesare unui metabolism adecvat (Cu, Zn, Mn, Co), dar devin toxice in concentraţii ridicate. Alte elemente, cum ar fi mercur, cadmiu, arsen, nichel si plumb sunt foarte toxice şi pot cauza efecte distrugătoare chiar şi la concentraţii foarte reduse.
Metalele grele pot altera un şir vast de procese metabolice şi întrerup sistemul natural, inclusiv sistemul endocrin.
În ultimul deceniu, studiile asupra potenţialelor metale grele care interfereaza cu sistemul endocrin au crescut în mod semnificativ, introducând aceste elemente ca metale disruptive endocrin.
Cercetări anterioare au indicat o estrogenicitate ridicată la cadmiu, un metal toxic considerat „metalo-estrogen”, ceea ce înseamnă că poate acţiona ca hormonul estrogen.
În Statele Unite, spre exemplu, oamenii sunt frecvent expuşi la cadmiu prin inhalarea fumului de ţigară şi prin consumul de alimente contaminate, cum ar fi spanacul şi salata verde.
Deşi acesta nu este primul studiu care explorează o potenţială legătură între cadmiu şi endometrioză, cercetătorii au declarat că este cel mai amplu studiu care analizează cadmiul măsurat în urină, care reflectă expunerea pe termen lung, respectiv între 10 şi 30 de ani.
Pentru analiza lor, cercetătorii au folosit date din National Health and Nutrition Examination Survey (NHANES), un studiu naţional reprezentativ pentru populaţia Statelor Unite între 1999 şi 2006.
Din cei peste 41.000 de participanţi la sondaj, cercetătorii şi-au limitat eşantionul de populaţie studiată la femeile cu vârste cuprinse între 20 şi 54 de ani, cu informaţii despre diagnosticul de endometrioză. Studiul a fost publicat în revista Human Reproduction.
Cercetătorii au analizat apoi datele, împărţind nivelurile de cadmiu în patru grupuri, primul fiind cea mai mică expunere, iar cel de-al patrulea cea mai mare expunere.
Ei au descoperit că participantele din grupurile doi şi trei au avut de două ori mai multe şanse de a fi diagnosticate cu endometrioză decât cele din primul grup.
Datele au sugerat, de asemenea, o prevalenţă crescută cu 60% a endometriozei în baza concentraţiilor de cadmiu în urină, în cel de-al patrulea grup.
„Constatările sunt interesante, având în vedere că cadmiul poate acţiona ca hormonul estrogen, iar acest hormon este esenţial în dezvoltarea endometriozei”, a declarat Hall, precizând că sunt necesare studii suplimentare pentru a confirma aceste constatări.
Cercetătoarea plănuieşte să includă şi factorii de mediu în cercetările în curs privind endometrioza şi alte afecţiuni ginecologice.
Articolul de mai sus este destinat exclusiv informării dumneavoastră personale. Dacă reprezentaţi o instituţie media sau o companie şi doriţi un acord pentru republicarea articolelor noastre, va rugăm să ne trimiteţi un mail pe adresa abonamente@news.ro.
