Revoluţia din 1989 are numeroase momente rămase neclarificate şi care pot fi considerate pe drept cuvânt mistere ale acelor zile, printre acestea aflându-se prăbuşirea în Alba a elicopterului cu şefii Miliţiei de la acea vreme, consideraţi "eminenţe cenuşii" ale regimului, sau ororile care au avut loc la Cugir unde mulţimea i-a linşat pe doi miliţieni, trupurile fiindu-le incendiate şi profanate.
Unul dintre cele mai mari mistere ale Revoluţiei, eveniment rămas încă neelucidat deşi au trecut 28 de ani de la evenimentele din decembrie 1989, este prăbuşirea elicopterului care îi transporta pe comandantul Inspectoratului General al Miliţiei, generalul Constantin Nuţă, şi pe adjunctul acestuia, generalul Velicu Mihalea, în 23 decembrie 1989. Elicopterul s-a prăbuşit în condiţii care stârnesc şi acum teorii şi supoziţii pe un deal de la marginea oraşului Alba Iulia, în apropierea unei unităţi militare.
Mihai Babiţchi este unul dintre liderii Revoluţiei în judeţul Alba şi a încercat ca să explice evenimentele din decembrie 1989 într-o carte intitulată „Revoltă în labirint”. În 1989, Babiţchi avea 47 de ani şi era economist la întreprinderea de construcţii TCI Alba Iulia, fiind cel care a coordonat comandamentul judeţean înfiinţat de revoluţionari şi cel care a scris prima platformă-program a Frontului Popular "Libertatea", prima structură organizatorică a revoluţionarilor din Alba.
Potrivit acestuia comandantul Inspectoratului General al Miliţiei, generalul Constantin Nuţă, şi adjunctul acestuia, generalul Velicu Mihalea, ar fi fost prinşi într-un tren, în dimineaţa zilei de 23 decembrie, în timp ce încercau să fugă de la Timişoara, iar apoi au fost duşi la Deva, de unde au fost preluaţi de un elicopter militar care urma să îi ducă la Sibiu. Elicopterul IAR 330, fabricat în 1978, era bine echipat cu armament militar, însă echipajului, format din pilot, copilot şi un maistru militar, i s-a ordonat să evite zonele de conflict şi orice angajare în luptă.
Prăbuşirea elicopterului, un mister şi la 28 de ani de la Revoluţie
Traseul elicopterului, destinaţia şi mai ales modul în care s-a prăbuşit pe un deal de lângă o unitate militară din Alba Iulia rămân şi acum un mister deşi au trecut 28 de ani de la Revoluţia Română.
Mihai Babiţchi, care acum este preşedintele de onoare al Asociaţiei "21 Decembrie 1989" Alba Iulia, povesteşte că misterul prăbuşirii este sporit de faptul că echipajul avea o mare experienţă de zbor dar mai ales că, deşi era noapte, a zburat cu luminile stinse la mică altitudine. El spune că nu înţelege de ce elicopterul se afla în zona municipiului Alba Iulia, pentru că acest lucru însemna că s-a abătut de la ruta pe care o avea.
„Echipajul elicopterului a fost format din maiorul Nicolae Tudor, căpitanul Victor Motica şi maistrul militar Nicolae Galaftion. Toţi erau foarte bine pregătiţi, având la activ un număr foarte mare de ore de zbor. Au plecat de la Sibiu şi i-au luat de la Deva pe cei doi generali, care au fost încătuşaţi şi legaţi de scaune pentru că nu aveau pază suplimentară în elicopter. Mecanicul a primit ordin să stea cu arma îndreptată spre ei. Deşi era seară, elicopterul a decolat şi avea să zboare fără lumini de semnalizare", povesteşte Babiţchi.
Potrivit acestuia, în seara zilei de 23 decembrie comandamentul Revoluţiei din Alba Iulia a primit informaţii că depozitul militar din zona Mamut din Alba Iulia era atacat din aer şi din patru puncte terestre, astfel că în zonă a fost trimis un pluton de militari, pentru a verifica acest zvon şi a asigura un eventual sprijin.
"Pe la ora 20.00 mi s-a raportat că depozitul de armament de la marginea oraşului, din zona Mamut, este atacat din aer şi din patru puncte terestre. Eram bombardaţi în acea perioadă cu un flux de informaţii false, dar am cerut să se verifice imediat realitatea atacului. Ştiam că depozitul era gol şi mi se părea ciudat să fie atacat un depozit gol. Am trimis un pluton de soldaţi, însă ni s-a infirmat faptul că ar exista un atac. Totuşi, s-a confirmat că un elicopter se prăbuşise în zonă", îşi aminteşte Mihai Babiţchi.
Primele verificări făcute la locul prăbuşirii au scos la iveală faptul că elicopterul a explodat imediat după impactul cu solul, iar trupurile generalilor şi echipajului au ars. Medicul legist care a făcut atunci autopsia l-a identificat pe Constantin Nuţă după o lucrare dentară din aur pe care o avea la maxilarul superior, iar apoi, prin deducţie, cadavrul de lângă el s-a considerat că este cel al lui Mihalea Velicu.
Probele de la epavă au fost recuperate de revoluţionari şi militari care au găsit cadavrele celor doi carbonizate aproape în întregime şi fără braţe, iar sub ele au găsit cătuşele cu care erau legaţi. Identificarea cadavrelor a fost extrem de dificilă deoarece ambii generali fuseseră aşezaţi pe o banchetă pe locurile din elicopter aflate chiar deasupra rezervoarelor de combustibil.
Prăbuşirea elicopterului, anchetată de procurorii militari
Prăbuşirea elicopterului cu cei doi generali a fost anchetată de procurorii militari şi a arătat că elicopterul a fost doborât, cel mai probabil, de rafalele de mitralieră trase de un soldat care păzea depozitul de armament şi care s-a speriat văzând elicopterul că survolează zona cu luminile stinse.
Totuşi informaţiile despre acest eveniment au fost extrem de neclare chiar şi pentru cei care s-au aflat în acele zile în primele rânduri ale Revoluţiei din Alba.
Un alt revoluţionar, Oliviu Gaşpar, care avea 26 de ani la Revoluţie, spune că elicopterul ar fi fost doborât cu un aruncător de grenade (AG) pentru că se dorea să fie lichidaţi generalii Nuţă şi Mihalea, dar mai era vehiculată şi varianta că aparatul de zbor s-ar fi prins în sârmele de la viile aflate pe dealul Mamut şi apoi s-ar fi prăbuşit.
Oliviu Gaşpar a fost după anii '90 viceprimar în municipiul Alba Iulia şi a încercat să dezlege acest mister, aflând că după accident la Primărie au fost înregistrate doar decesele celor trei membri ai echipajului. Acestea au fost însă înregistrate de un anume Paul Zamfir, dar după verificări a constatat că această persoană nu exista în realitate, iar adresa trecută era a aeroportului din Sibiu.
Decesele generalilor Constantin Nuţă şi Velicu Mihalea nu sunt înregistrate la Primăria Alba Iulia, deşi ar fi trebuit, potrivit legilor de atunci. Ulterior, au apărut zvonuri şi teorii că, de fapt, cei doi generali ar fi supravieţuit, iar moartea lor ar fi fost doar o înscenare.
Cea mai vehiculată variantă privind accidentul aviatic este aceea că s-ar fi dorit lichidarea generalilor Nuţă şi Mihalea deoarece aceştia erau considerate persoane extrem de importante pentru sistem, adevărate „eminenţe cenuşii” ale Ministerului de Interne şi cu siguranţă aveau o mulţime de informaţii pe care le-ar fi putut dezvălui dacă erau anchetaţi.
Mihai Babiţchi susţine că acest caz rămâne un mister şi ar putea fi luată în calcul şi varianta unei lichidări a celor doi generali.
Cazul a fost cercetat atât de procurorii militari, cât şi de comisia de anchetă parlamentară condusă de Sergiu Nicolaescu, care avea rolul de a elucida evenimentele din decembrie 1989.
Tot Mihai Babiţchi explică în cartea sa despre Revoluţie că, în 1994, expertize tehnice au evidenţiat faptul că elicopterul a fost lovit de rafale de gloanţe de calibrul 7,62 milimetri, iar în 1995 cazul a fost închis cu "autor necunoscut". Cazul a fost redeschis ulterior, în 2007, însă, ca multe alte dosare ale Revoluţiei, nu s-a ajuns încă la nicio concluzie.
În anul 1998, într-un studiu apărut la Editura Militară privind acest accident aviatic se precizează că "avarierea gravă a aeronavei, prin impactul cu 12 lovituri de la sol, a obligat echipajul să aterizeze de urgenţă, pe timp de noapte, în teren necunoscut, impropriu manevrei, fapt ce a dus la distrugerea mecanică a aparatului şi incendierea lui".
Uciderea a doi miliţieni la Cugir, un caz de o violenţă greu de imaginat
Evenimentele din decembrie 1989 din judeţul Alba conţin şi fapte de o violenţă extremă cum sunt cele în urma cărora doi miliţieni din Cugir, şeful Miliţiei şi un adjunct al său, au fost ucişi, iar cadavrele lor au fost stropite cu benzină şi incendiate fiind lăsate mult timp în plină stradă.
În judeţul Alba, scânteia Revoluţia din decembrie 1989 a început mai întâi la Cugir, în 21 decembrie, dimineaţa, când câteva zeci de localnici s-au adunat la Întreprinderea Mecanică, pentru a vorbi despre evenimentele din Timişoara şi au păstrat un moment de reculegere pentru un student originar din Cugir. Tânărul fusese ucis chiar în debutul manifestărilor izbucnite la Timişoara, iar vestea tragică ajunsese şi la Cugir printre rudele şi apropiaţii acestuia.
Istoricul Liviu Zgârciu, unul dintre cei care a cercetat evenimentele petrecute în Alba în 1989, spune că manifestaţiile de la Cugir au luat apoi amploare după ce mulţi muncitori de la fabricile din oraş au ieşit în stradă scandând lozinci anticomuniste.
Cugirul era la acea dată un oraş strategic bine militarizat deoarece în cadrul acestuia funcţiona Uzina Mecanică Cugir, una dintre cele mai importante societăţi din industria românească de armament.
La Cugir, manifestaţia a luat amploare având loc ciocniri violente între revoluţionari şi forţele de ordine care au culminat cu incendierea sediului Miliţiei şi al Consiliului Popular.
Revoluţionarul Mihai Babiţchi povesteşte că revoluţionarii au mers la sediul Miliţiei Cugir unde erau zvonuri că ar fi fost arestaţi trei muncitori. Deşi reprezentanţii Miliţiei au infirmat zvonul, mulţimea dezlănţuită nu a mai putut fi oprită şi a incendiat câteva maşini din zonă, printre care şi maşini de Miliţie, dar şi clădirea unde se aflau baricadaţi câţiva miliţieni. Aceştia au încercat să îndepărteze revoluţionarii trăgând focuri de avertisment în aer, o decizie care ulterior s-a dovedit fatală pentru că nu a făcut decât să stârnească şi mai mult furia mulţimii.
Speriaţi că vor arde de vii miliţienii au sărit de la primul etaj al clădirii, iar şeful unităţii de miliţie, cpt. Pop Valentin, şi plt. maj. Staicu Ilie au fost prinşi, linşaţi de mulţime, stropiţi cu benzină şi incendiaţi.
Trei revoluţionari condamnaţi la închisoare pentru uciderea miliţienilor
Uciderea celor doi miliţieni este de o violenţă de nedescris existând relatări potrivit cărora aceştia ar fi fost prinşi de mulţime, ar fi fost loviţi, iar unii dintre revoluţionari i-ar fi lovit cu topoare şi cuţite şi apoi corpurile acestora au fost stropite cu benzină şi li s-a dat foc.
Fostul deputat PRM de Alba Emil Crişan este unul dintre cei care au avut poziţii în Parlament privind evenimentele din decembrie 1989 şi a descris ororile de la Cugir.
„Prinşi de un grup de atacatori vizibil excitaţi de băutură şi cuprinşi de o furie ucigaşă, cei doi au fost supuşi unei ploi de lovituri de cuţit şi topor, care le-au transformat curând trupurile într-o masă de carne şi oase, din care sufletele îngrozite încercau, într-un ultim efort de eliberare, să-şi ia zborul. Apoi, stropiţi cu benzină, cei doi au fost transformaţi în făclii groteşti şi spectacolul acesta a continuat, victimelor fiindu-le tăiate urechile, nasul şi organele genitale, gurile fiindu-le umplute cu mizerii, de nişte minţi bolnave de turbare şi ură”, relata Emil Crişan.
Cazul a ajuns după Revoluţie sub ancheta procurorilor care au trimis în judecată trei revoluţionari acuzaţi că i-ar fi ucis pe şeful Miliţiei Cugir cpt. Pop Valentin şi pe plt. maj. Staicu Ilie. În final după un proces îndelungat cei trei au fost condamnaţi la pedepse între 10 şi 13 ani de închisoare.
Cazul rămâne însă extrem de controversat deoarece condamnarea celor trei bărbaţi a fost criticată de unii dintre colegii lor revoluţionari pe motiv că aceştia ar fi fost în legitimă apărare deoarece asupra lor ar fi tras cei doi miliţieni.
În Alba, Revoluţia Română s-a desfăşurat în special la Alba Iulia şi Cugir, iar în evenimentele din 1989 au murit în judeţ 24 de oameni, iar alţi 111 au fost răniţi.
Articolul de mai sus este destinat exclusiv informării dumneavoastră personale. Dacă reprezentaţi o instituţie media sau o companie şi doriţi un acord pentru republicarea articolelor noastre, va rugăm să ne trimiteţi un mail pe adresa abonamente@news.ro.
