Atefeh este de aproape 12 ani în România. Presiunile politice la care a fost supusă familia ei, reţinerea unuia dintre fraţi şi uciderea altuia au făcut-o să abandoneze tot şi să plece unde a văzut cu ochii. A rămas aici unde vinde bijuterii cu specific oriental pe care, înainte de 1 martie, le transformă în mărţişoare.

Distribuie pe Facebook Distribuie pe Twitter Distribuie pe Email

„Fiecare este unicat. Nu vedeţi acelaşi model de două ori. Îmi plac culorile din ţara mea, combin culorile care îmi plac mie. Asta se vede. Se vede că sunt modele orientale. De exemplu, culoarea asta spre albastru are un nume… ăă... turcoaz? Îmi place cel mai mult. La noi, de exemplu, culoarea albastru, turcoaz, e pentru ochii răi. Dacă, de exemplu, intră cineva acasă la tine şi îi pui asta la intrare ies toate energiile negative. E cum e la voi culoarea roşie”, povesteşte Atefeh despre accesoriile orientale create de ea şi despre care spune că pot fi un mărţişor aparte. Atât ieftin, cât şi elegant.

Le lucrează chiar ea ca să câştige banii cu care îşi poate duce copilul la şcoală. Băieţelul ei de şase ani este în clasa pregătitoare şi cheltuielile sunt destul de mari pentru veniturile lor. Accesoriile vestimentare pe care le lucrează, chiar dacă presupun destulă migală şi necesită un efort creativ, sunt relativ ieftine. Cel mai scump, un colier mai măricel care pare să fi necesitat câteva ore de muncă îl vinde cu 25 de lei, iar cel mai ieftin accesoriu costă 5 lei. Îi este greu pentru că legislaţia care reglementează comerţul în România este complicată chiar şi pentru români, cu atât mai dificil este pentru un refugiat iranian să înţeleagă cum să facă să nu încalce legea aici.

„De câteva luni am început să lucrez. Nu pot să zic că îmi merge foarte bine. Am participat la un târg şi aş vrea să mai particip. Am înţeles că trebuie autorizaţii. Eu le fac acasă şi vreau să le vând să câştig şi eu…”, povesteşte femeia, care vinde mai mult datorită paginii sale de Facebook (https://www.facebook.com/Accesorii-Orientale-designed-by-Atefeh).

Prima dată când o întrebi pe Atefeh de ce a ajuns în România şi nu în altă parte îţi spune că mai degrabă un şir de coincidenţe au adus-o aici. Nu voia neapărat să rămână aici, însă fratele ei deja plecase din Iran, se mutase în Bucureşti şi începuse să muncească printre români. El se simţea bine primit şi a convins-o şi pe ea să vină. Se observă cum Atefeh, când îţi povesteşte aceste lucruri, îşi alege cuvintele şi relatează doar parţial povestea pe care a trăit-o în Iran. 

„Am venit cu mama să îl vizităm pe fratele meu. Eu nu am venit să rămân în România. Dar dacă l-am cunoscut pe soţul meu, m-am căsătorit aici şi am rămas. Soţul meu e tot iranian. Acum avem un copil, e un băieţel de şase ani şi jumătate, merge la şcoală. E la clasa pregătitoare”, povesteşte tânăra refugiată încercând să mute cadrul discuţiei din Iran către România. A acceptat cu greu să vorbească cu un jurnalist şi nu prea pare să vrea să îşi pună viaţa pe tapet mai cu seamă că poveştile pe care le ascunde o pot răscoli. Se teme că familia ei, rămasă acolo, ar putea să aibă de suferit din cauza istorisirilor sale.

„Eu nu am venit cu plăcere aici”

După aproape jumătate de oră de discuţii se hotărăşte să povestească despre viaţa ei din Iran. A studiat arta în Teheran şi este grafician. Lucru relativ uşor de observat apreciind după accesoriile vestimentare care îi ies din mâini. Însă regimul politic i-a dezbinat familia.

„Fraţii mei au fost împotriva regimului politic. Mai mult din cauza asta am plecat şi eu, pentru că nu am avut nici un viitor în ţara mea. Eu nu am venit cu plăcere. Dacă am văzut că nu merge nimic, am hotărât să plec. Cu statutul de refugiat a fost foarte greu să-l obţin. Dacă eu am venit cu avionul aici, nu au avut încredere. Am avut şi probleme cu viza. Am avut pe şase luni şi pe doi ani. După ce am născut copilul, am reuşit să iau. Eu mi-am pierdut unul dintre fraţii mei iar celălalt a fost în închisoare. A fost eliberat după mulţi ani şi a plecat în Austria. E căsătorit cu o austriacă acum, dar a pierdut ani din viaţă. El vindea un ziar care scria ceva interzis. A fost aproape să-l omoare şi pe el. Şi nu e doar el, au fost mulţi care au murit pentru că au fost împotriva regimului. Nişte copii. Şi încă sunt, în continuare aşa”, povesteşte tânăra femeie despre familia ei.

Atefeh spune că între români nu s-a simţit niciodată discriminată sau privită altfel, iar despre valul de migranţi care a ajuns în Europa crede că sunt doar oameni care luptă pentru viaţa lor, pentru copiii lor şi fug din zonele de conflict.

viewscnt
Urmărește-ne și pe Google News

Articolul de mai sus este destinat exclusiv informării dumneavoastră personale. Dacă reprezentaţi o instituţie media sau o companie şi doriţi un acord pentru republicarea articolelor noastre, va rugăm să ne trimiteţi un mail pe adresa abonamente@news.ro.