Comemorarea unui an de la tragedia din Colectiv a fost marcată de mii de oameni cu o tăcere sumbră, presărată cu lacrimi, îmbrăţişări, rugăciuni. Un an de la tragedia din Colectiv a însemnat ziua în care liderii de partide au tăcut şi doar preşedintele Klaus Iohannis şi premierul Dacian Cioloş au venit în faţa fostei fabrici Pionierul.
Mii de oameni au mers într-un marş tăcut duminică la prânz de la Universitate spre Colectiv. Tineri, bătrâni, cu nepoţeii de mână, singuri sau în grupuri, pe la ora 13.00 lumea a început să se adune la Universitate. Un grup de copii din Slatina aveau în mână 64 de baloane albe pe care scria ”#NePasa” şi care erau inscripţionate cu aripi de înger. Şi numele celor 64 de victime ale tragediei din 30 noiembrie 2015. Baloanele albe strâns legate ce formau parcă o inimă imensă era vârful mării de oameni care se îndrepta către Colectiv, după un an.
”Am venit din solidaritate faţă de cei care şi-au pierdut viaţa în urmă cu un an şi faţă de cei care încă suferă. Atât familiile, cât şi cei răniţi în Colectiv”, a explicat Cristian, unul dintre cei 5.000 de oameni care au parcurs duminică drumul către fosta fabrică.
Imediat după ora 14.00, aproximativ 2.000 de oameni au pornit în marş spre Colectiv. Linişte. Unii cu flori în mână, alţii cu candele păşeau încet fără să discute prea mult. Singura ”dezbatere” printre participanţi era dacă s-a schimbat sau nu ceva în România în ultimul an.
”S-a schimbat, dar nu destul şi mă frapează faptul că la noi poate fi făcută o schimbare doar după o tragedie. Se pare că doar macabrul şi ideea de moarte ne mai mobilizează. Asta arată imaturitate profundă la nivel de conştiinţă naţională”, a spus, Mihai, participant la marş.
”Corupţia ucide şi tragedii precum cele din Colectiv nu ar trebui să se uite niciodată. Cu cât numărul celor care sunt în stradă e mai mare, cu atât mesajul e mai clar şi putem spera că se mai poates schimba ceva, cândva. Nu am simţit nicio schimbare în ultimul an. Sperăm că nu e nevoie de o nouă tragedie pentru a schimba ceva. Vin alegerile, ar trebui să facem ceva. Alegerile sunt un test pentru naţiune, din păcate nu cred că-l vom trece aşa cum ne-am dori”, a afirmat şi Andrei.
La marş s-au alăturat şi fostul ministru al Culturii, Vlad Alexandrescu, ambasadorul Marii Britanii în România, Paul Brummel, şi purtătorul de cuvânt al premierului, Liviu Iolu, care, spre deosebire de alte zile, nu au dorit să vorbească cu presa. S-au ”infiltrat” printre restul participanţilor şi au mers în linişte spre Colectiv, unde au aprins lumânări şi au ţinut un moment de reculegere.
”A trecut un an.... nimic nu s-a schimbat. Ne e dor de voi, de tine, Teo... şi de aparatul tău”.
Linişte. În linişte, după aproximativ o ora participanţii la marş au ajuns în Piaţa Bucur. Linişte. O linişte tot mai profundă se simţea de cum te apropiai de clădirea Pionierul. Unii dintre participanţi i-au pierdut în urmă cu un pe cei dragi în Colectiv, alţii au fost acolo, alţii au venit din solidaritate. Singurul lucru care îi leagă acum pe toţi este liniştea. O linişte apăsătoare şi plină de gânduri. Cum treceai printre oameni simţeai, parcă, fiecare gând, fiecare lacrimă care cădea pe obrazul multora de acolo. Din nou linişte. Mii de oameni stau în coloană şi aşteaptă să ajungă în faţa altarului făcut în faţa clădirii.
Singurele care spărgeau liniştea din faţa clublui erau piesele Goodbye to Gravity care se auzeau dintr-o casă alăturată.
Unii pe lângă flori şi lumânări au adus şi mesaje ori poze cu cei care şi-au pierdut viaţa acolo. Dintr-o dată pe clădire apare un banner imens: ”A trecut un an.... nimic nu s-a schimbat. Ne e dor de voi, de tine, Teo... şi de aparatul tău”.
Covor tot mai mare de candele şi de flori în faţa altarului de la Colectiv, semn că mii de oameni au trecut în linişte pe acolo, deşi e abia miezul zilei. Cu toate astea liniştea din Piaţa Bucur e tot acolo. Tot în linişte miniştrii Sănătăţii şi al Dialogului Social, Vlad Voiculescu respectiv Violeta Alexandru, au aprins lumânări şi au ţinut un moment de reculegere la Colectiv.
Tot în faţa clădirii era instalat un cort unde se servea, gratuit, ceai fierbinte. Orele se scurg. Se apropie ora 22.32. Două doamne mai în vârstă dezbat într-un colţ evenimentul de anul trecut. ”Ar trebui să plătească cineva. Au murit atâţia copii”, spune una. ”Pentru ei nu mai contează. Oricare puteam fi acolo. Săracii părinţi”, îi spune în replică. Îşi fac cruce amandouă, se iau de braţ şi pleacă. În linişte.
Seara se lasă peste Pionierul. O dată cu întunericul se lasă şi frigul. La fel ca în urmă cu un an. Unii nu mai simt nici frigul, cum nu l-au mai simţit mulţi nici în urmă cu un an. Oamenii continuă să vină. Se roagă, aprind lumânări, admiră monumentul ridicat în aminiterea celor 64 de persoane moarte în urmă cu un an, varsă o lacrimă şi pleacă. În linişte.
După ora 20.00 îşi fac apariţia ministrul Muncii, Dragoş Pîslaru, împreună cu soţia şi cei doi copii, Violeta Alexandru, şi ministru de Interne, Dragoş Tudorache. La un moment dat se vede pe una dintre străduţe un buchet imens de flor albe care se apropie. Din spatele buchetului de flori se vede la umbra unui bec faţa premierului Dacian Cioloş. Deşi a vrut discreţie în momentul în care aprinde o lumânare în memoria celor decedaţi, Cioloş are parte de un convoi de jurnalişti. În cei 100 de metri parcurşi s-a oprit de trei ori să-i roage pe reprezentanţii mass-mediei să se conmporte civilizat. ”Nu e ok”, a spus el. După lupte seculare cu jurnaliştii, Cioloş ajunge în faţa altarului. Îşi caută cu privirea un loc unde să pună buchetul de flori care avea în mijloc o inimă roşie din trandafiri şi era legat cu tricolorul.
Lasă buchetul şi aprinde o lumânare. Ţine un moment de reculegere în timp ce Pîslaru, soţia acestuia şi cei doi copii aprind lumânări şi pun flori în faţă la Colectiv. Tudorache stă în în colţul opus, în afara camerelor de filmat care îl inconjurau pe Cioloş. Se face linişte. Cioloş stă neclintit, îşi duce privire uşor în sus, spre sigla care stă să cadă pe care scrie Colectiv. Stă în linişte minute în şir. Îşi face cruce, îl ia pe băiatul cel mare al ministrului Muncii, îl pupă pe frunte şi încearcă să-şi facă loc printre camere să plece. Mai stă două minute să da o scurtă declaraţie. Pleacă printre camere, cabluri, reporteri, microfoane. Scapă într-un final şi se urcă în maşină. Din nou linişte.
”Acum aşteptăm să se facă ora 22.32”, erau singurele vorbe pe care le mai auzeai de la cei prezenţi. În continuare oameni vin, aprind o lumânare, stau câteva minute, se uită în continuare miraţi ca şi cum nu le vine să creadă, apleacă capul şi pleacă. E linişte din nou în faţă la Pionierul. Acum candelele se văd mai bine. Arată ca nişte suflete mici care îţi lasă impresia că sunt viii pentru un moment. E în continuare linişte. O linişte apăsătoare şi Colectivă.
Duminică, 30 octombrie, fiecare şi-a strigat durerea Colectivă în felul său. Unii acasă, singuri, alţii cu lacrimi sau în stradă şi unii la televizor.
Articolul de mai sus este destinat exclusiv informării dumneavoastră personale. Dacă reprezentaţi o instituţie media sau o companie şi doriţi un acord pentru republicarea articolelor noastre, va rugăm să ne trimiteţi un mail pe adresa abonamente@news.ro.
