„CFR Călători, operatorul feroviar de pasageri numărul 1 din România. CFR Călători, partenerul tău de drum!”, se autodefineşte compania de transport feroviar pentru călători pe propriul site web, ceea ce ar putea duce cu gândul la un transport în comun ideal: curăţenie, linişte şi confort. Realitatea este, însă, alta.

Distribuie pe Facebook Distribuie pe Twitter Distribuie pe Email

Coji de seminţe, toalete murdare, miros neplăcut, fum de ţigară, controlori care primesc „doi lei de-o cafea” de la călători în loc de plata biletului întreg sau care refuză să taie bilet de călătorie, cuvinte şi gesturi obscene – acestea sunt doar câteva dintre elementele care alcătuiesc viaţa din trenurile regio ale CFR pentru transportul călătorilor pe ruta Bucureşti Est - Constanţa.

FOCARUL DE INFECŢII MOBIL ŞI INDIFERENŢA CĂLĂTORILOR

În Gara de Est este întotdeauna un singur ghişeu deschis şi o singură angajată. Undeva, în stânga, nişte găuri în geamuri stau martore că şi acolo au fost la un moment dat case de bilete. Însă achiziţionarea unui bilet de călătorie nu este în reflexul celor care circulă pe această rută, o dovedesc chiar ei, neînghesuindu-se la casa de bilete, astfel că singurele momente în care este coadă la ghişeu sunt atunci când se aude „vin ăia de la regională, bă, ia-ţi bilet, sunt civili”. În rest, preferă să dea „doi lei de-o cafea naşului”, pentru a economisi restul de bani. Iar acest lucru se întâmplă zilnic.

CFR Călători nu a vrut să comunice numărul de bilete vândute în ultimii ani pe motivul concurenţei: „CFR Călători operează într-un mediu concurenţial pe piaţa transportului feroviar public de călători din România, ne rezervăm dreptul de a nu face publice detalii punctuale despre numărul de pasageri transportaţi pe rute/secţii”.

Cu toate acestea, vânzătoarele de bilete de la ghişeele din staţia Obor confirmă că diferenţa dintre numărul de călători care achiziţionează bilet de călătorie şi cei care nu fac aceasta este uriaşă.

Ici-colo câte un ambalaj, un chiştoc sau un pahar de cafea sunt lăsate la întâmplare, uitate, ori pe lângă coşurile de gunoi – niciodată în ele.

Pe peron, mirosul este insuportabil, iar orice încercare de a-l evita este sortită eşecului.

În dreapta, în faţa unui butic, este amenajat un spaţiu cu mese şi scaune, deasupra cărora pluteşte un nor gros de fum de ţigară. Pe fiecare masă se regăsesc cel puţin două doze sau sticle de bere, iar oamenii sunt gălăgioşi. Se aud manele, iar bărbaţii le aruncă priviri lacome tinerelor îmbrăcate în ţinută de vară, scanându-le din cap până-n picioare, neuitând să fluiere şi să folosească cuvinte obscene.

Peronul gării este decorat cu careuri făcute din vopsea, atenţionări de „loc periculos” pe lângă stâlpii ce susţin tavanul găurit, cu scânduri din lemn atârnate într-o cădere iminentă.

În ultimii ani, aşa cum spun chiar cei care locuiesc în zonele uitate, parcă, de civilizaţie, trenurile regio de pe ruta Bucureşti Est – Constanţa, care trec prin Dragonul Roşu, Pantelimon, Pasărea, Lehliu, Ciulniţa, s-au degradat în cel mai jalnic mod. La exterior, rugina tronează pe vagoane, iar în interior, scaunele sunt murdare, cu căptuşeala ruptă, toaletele sunt, la rândul lor, neigienizate, uşile compartimentelor nu se închid, în timp ce geamurile de multe ori nu se pot deschide, cojile de seminţe formează un covor pe podeaua vagonului şi astupă sistemul de aerisire, iar pereţii sunt înnegriţi de murdărie.

Cât despre oameni, ei sunt nepăsători.

În tren, călătorii pot fi găsiţi odihnindu-şi tot corpul - sau doar picioarele, după caz - pe câte trei scaune. Nu există călător care să nu aibă cel puţin o pungă de seminţe la el, ca apoi să scuipe cojile pe jos. Iar fumatul este la ordinea zilei, fie pe hol, lângă uşi, ori chiar în compartiment sau pe culoar. De multe ori, chiar de faţă cu controlorii. Iar încercările timide ale acestora de a-i civiliza pe pasageri rămân fără rezultat.

Acesta este şi motivul pentru care conversaţiile dintre „naş” şi călători sunt aproape standard. Cea la care am asistat, dintre un cotrolor şi un cuplu în care ea mănâncă seminţe, iar el fumează, nu face excepţie de la regulă.

„El: Uite, fă, că erau locuri aicea, jos. M-ai urcat sus acolo, urât îmi e să stau sus. Ce jegos e trenu’…

Controlorul: Nu mai daţi, doamnă, jos cojile...

El: De ce, domnu’? În căruţa asta, aolo…

Ea: Oamenii ăia de-acolo, de la capăt, ce face?

El: Îşi pierde serviciu’. Dacă nu am face noi mizerie, ei nu şi-ar pierde serviciu’?

Ea: Măăă, păi tu ştii ce face ăştia în tren? N-ai văzut cât mănâncă?

El: Ăsta e trenu’ groazei, ruta asta aicea, n-auzi?”

Lăsând la o parte scuipatul cojilor de seminţe pe jos, aşa este complet ignorată legea antifumat, la fel cum este ignorat şi regulamentul intern al CFR Călători.

Conform articolului 3, alineatul 1 din Legea nr. 15/2016 privind modificarea şi completarea Legii nr. 349/2002 pentru prevenirea şi combaterea efectelor consumului produselor din tutun, „se interzice fumatul în toate spaţiile publice închise, spaţiile închise de la locul de muncă, mijloacele de transport în comun, locurile de joacă pentru copii”, cei care încalcă legea putând fi amendaţi cu până la 500 de lei.

Asta înseamnă inclusiv cei care fumează în tren.

Mai clar:

„Nu se va mai fuma în:

•  toate mijloacele de transport în comun (unde nu se va mai putea folosi nici ţigareta electronică), autogări, gări, aeroporturi, peroane şi refugii închise, taxiuri, maşina de serviciu, ambulanţă, inclusiv în cabina şoferului, vatmanului, mecanicului de tren etc.”, se arată în ghidul privind implementarea Legii nr. 15/2016 publicat pe site-ul Guvernului.

De asemenea, în setul neactualizat de reguli „pentru o călătorie civilizată şi în siguranţă” cu trenul, afişat atât pe site-ul CFR Călători, cât şi peste tot în tren – afiş mai mult sau mai puţin întreg şi îngălbenit de vreme – la punctul doi se specifică clar că „în tren fumatul este strict interzis conform Legii nr. 349/2002 şi se sancţionează cu amendă”.

Dar călătorii fumători, când sunt rugaţi de către ceilalţi călători să stingă ţigara, devin recalcitranţi şi adresează chiar şi injurii, ori le recomandă să circule cu maşina proprie dacă nu le plac condiţiile.

Cât despre amenzi, nici nu se pune problema. Potrivit poliţiştilor care asigură paza pe peronul gării, sunt făcute controale periodice, „cam o dată pe lună, depinde”, însă călătorii nu sunt speriaţi de posibilitatea unei sancţiuni şi fumează fără teama unei amenzi, la fel cum nu ţin cont nici de biletele pe care ar trebui să şi le achiziţioneze fie de la casa de bilete, fie direct de la controlori, la tarif de casă.

Întrebaţi despre fumatul în tren, aceştia au spus că cei care sunt prinşi fumând sunt amendaţi, conform legii. Întrebaţi, însă, despre fumatul pe peron, au răspuns că „dacă este amenajat un spaţiu acolo, înseamnă că este permis fumatul”.

Ghidul de implementare a legii antifumat spune însă că este interzis fumatul în mijloacele de transport în comun, inclusiv în gări şi peroane.

BILETELE DE CĂLĂTORIE ŞI „NAŞII”

Potrivit regulamentului CFR Călători, în cazul în care călătorii nu şi-au cumpărat biletele de la ghişeele din staţii, fie că în staţii nu sunt case de bilete, fie din alte motive, aceştia îşi pot lua legitimaţiile de călătorie de la personalul CFR din tren, respectiv de la „naşi”, dar imediat după urcarea în tren:

„Pentru călătorii care se urcă în tren din puncte de oprire ale trenurilor unde nu există posibilitatea procurării de legitimaţii de călătorie de la personal autorizat sau automate de vânzare, ori se urcă în tren din puncte de oprire deservite de personal autorizat (distribuitor autorizat de CFR Călători, oficiu poştal etc.) care nu are biroul de emitere în punctul de oprire, cu condiţia solicitării acestora imediat după urcarea în tren - personalul de tren emite legitimaţii de călătorie la tarif de casă, în caz contrar aplicându-se tariful de taxare în tren”, spune regulamentul.

Dar aici există două cazuri.

Primul.

Omul urcă fără bilet, fie că nu a avut de unde să-l cumpere, pentru că a urcat într-o staţie în care nu există ghişeu, fie că pur şi simplu nu a vrut să cumpere, şi nu caută personalul CFR pentru a-şi procura un bilet la tarif de casă. Dacă respectivul controlor vine să îi verifice legitimaţia de călătorie, omul scoate fix doi lei din buzunar şi îi dă controlorului, care pleacă fără să taie bilet. Acesta costă oricum, în funcţie de distanţa parcursă, costul minim pentru un bilet întreg fiind de 3.90 lei pe trenul regio Bucureşti Obor – Constanţa.

Al doilea caz.

Omul urcă fără să îşi cumpere bilet, însă caută personalul de tren ca să îşi procure unul. Găseşte controlorul pe hol, între vagoane şi scoate banii. Controlorul opreşte doi-trei lei, în funcţie de cât i s-a întins şi pleacă fără să spună nimic. Şi fără să taie bilet.

Dacă este vorba de un student care vrea bilet, i se oferă un refuz însoţit de „Haideţi, domnişoară, pentru trei staţii mai vă dau bilet?... Păi mai mult îmi ia să scriu...”.

Lucrurile se complică, însă, când studentul este insistent.

Discuţie între student şi doi controlori care au refuzat în primă fază să acorde bilet, pe motiv că este gratuit pentru studenţi şi „consumă hârtie degeaba”

„(după lungi insistenţe)

Controlor 1:...Eu nu ştiu cum să închid documentele şi tu mă pui să le desfac iar.

Student: Păi nu e aşa mare scofală, că doar treceţi nişte date pe un bilet.

Controlor 1: Deci vrei bilet, da?

Student: Da, normal.

Controlor 1: Stai că îţi scriu bilet, dacă tu tot vrei...

Student: (în timp ce controlorul se îndreaptă spre scaunele unde îl aştepta colegul său) Nu mi-l puteţi scrie aici?

Controlor 1 către controlor 2: Fata de la Pasărea vrea neapărat bilet.

Control 2: Du-te, bă, că-i bolnavă...

Student: Bună dimineaţa.

Controlor 2: Bună dimineaţa. Ce vrei, fetiţo?

Student: Bilet.

Controlor 2: De ce, fetiţă?

Student: Cum de ce? Nu trebuie să am bilet dacă circul cu trenul?

Controlor 2: E gratuit, mă. Stric un bilet pentru tine? Ce dracu’...

Student: Da, vă rog. Vreau bilet, pentru că este dreptul meu de călător să primesc bilet.

Controlor 2 către controlor 1: Dă-i, mă, bilet!

Student: Nu înţeleg de ce sunteţi aşa recalcitrant...

Controlor 2: Da, bineînţeles! Gata, fără multă discuţie. (bombăne pentru el)

Student: Pot să ştiu cum vă numiţi, vă rog?

Controlor 2: Pitulicea Nicolae.

Student: Mulţumesc frumos.

Controlor 2: Tre’ să-ţi dau ţie numele?

Student: Da.

Controlor 2: Măi, tată, bagă-ţi minţile-n cap!

Student: Dar de ce sunteţi aşa...

Controlor 2 (ţipă): Hai, te rog frumos, gata, am zis!

Student: Vă rog frumos să nu ridicaţi tonul la mine, că vă fac reclamaţie.

Controlor 2: Nu ţipa tu la mine. Eu sunt în timpul serviciului şi e problema mea... cum să îţi dau ţie numele? Nu vrei să îţi dau şi numărul de telefon?

Student: Nu, doar numele.

Cotrolor 2: Măi, fetiţo, dar care e problema ta?

Student: Nu mai ţipaţi la mine. Vă fac reclamaţie.

Controlor 2: Şi ţipi tu la mine? Fă reclamaţie, măi, fetiţă. Să fii sănătoasă. E, beleaua dracului, toată lumea face facultate. (după o pauză) Ia uite, tu, nu mai pot eu să ies din casă că faci tu reclamaţie. E jale mare. Du-te, mă, cu facultatea ta cu tot şi lasă-mă-n pace.

Student: Sunt abia anul doi, mai am.

Controlor 2: Să fii sănătoasă, că după cum se vede, înseamnă că n-o termini. Aşa ceva... Ai o educaţie excelentă.

Student: Mulţumesc.

Controlor 2: Şi eu am trei fete şi un băiat, dar aşa tupeu porcesc nu am văzut. Îmi faci tu mie reclamaţie.

RECLAMAŢII

Cearta continuă la coborârea din tren. La ghişeu, din trei funcţionare lucrează una singură. Aceasta spune, când i se cere caietul de reclamaţii, că nu crede că acolo se depun reclamaţiile, în timp ce pe masă, în faţa ei, se află „Jurnalul călătorului”, un dosar din plastic, cu mai multe foi mototolite ataşate, început în 2015, pe care se regăsesc scrise nemulţumirile călătorilor.

Vânzătoarea de bilete spune că nu poate fi făcută reclamaţie pentru ceva ce s-a petrecut în tren, fără dovada circulaţiei cu respectivul tren, adică fără bilet. Cu alte cuvinte, un călător nu poate face o reclamaţie pentru refuzul unui controlor de a-i acorda bilet, pentru că nu are dovada că a mers cu trenul, adică nu are biletul pe care controlorul a refuzat să i-l dea.

Alina Predescu, purtătorul de cuvând al CFR Călători, spune, însă, că, în cazul unui abuz din partea personalului de tren, respectiv în situaţia în care controlorii refuză să acorde bilet călătorilor, aceştia pot face oricând o reclamaţie online, pe adresa de mail a biroului de relaţii cu publicul care poate fi găsită pe site, specificând numărul trenului, iar în cazul studenţilor sau categoriilor de călători care beneficiază de reduceri de transport, ataşând în plus documentele necesare reducerii.

Revenind la controlorul de mai sus, acesta a făcut, ulterior, scandal în interiorul gării, fiind potolit doar de un poliţist, iar după ce i s-a spus că a fost înregistrat, a ameninţat cu datul în judecată.

Cât despre „Jurnalul călătorului”, reclamaţiile făcute au şi un tipar: fumatul este deranjant, nu sunt locuri suficiente, miroase urât, trenul a avut întârziere.

„Două vagoane sunt pline, cu bilete cumpărate noi nu prindem locuri. Este imposibil ca toţi să aibă bilet. Nici în picioare nu este loc. Comercializarea este interzisă conform legii, dar nici nu sper să luaţi măsuri”, scria un călător în iulie 2015.

„Cei care dau doi lei şpagă stau jos, iar oamenii care cumpără bilete stau în picioare. Controloarea a ocupat patru locuri pentru cineva”, a scris un alt călător în luna octombrie a anului 2015.

O tânără povesteşte într-o altă reclamaţie ataşată cum, în staţia Ciulniţa, a ajuns în gară cu două minute înainte să plece trenul şi l-a întrebat pe controlor dacă mai are timp să cumpere bilete pentru ea şi pentru sora ei de la ghişeu, acesta răspunzându-i să urce în tren că îi va da bilete la preţ de casă. În tren, ea se prezintă la acelaşi controlor cu legitimaţiile de student şi buletinele, pentru a-i da biletele, dar controlorul o trimite la locul ei şi îi spune ca va veni personal să îi taie bilete. Însă, după plecarea trenului, şeful de tren le cere fetelor biletele, care îi spun acestuia discuţia cu controlorul, care în final neagă povestea, iar fetele au primit bilet la preţ de taxare în tren.

„Nu sunt locuri suficiente. Cei care dau şpagă stau jos, iar cei cu bilete stau în picioare. Controlorii nu iau atitudine pentru a menţine ordinea şi curăţenia. Sau alte persoane pentru pază şi verificarea respectării regulilor nu există”, este o altă reclamaţie.

COMERCIANŢII AMBULANŢI – „BERE, BĂIATU’”, „ŞOSETE, ŞOSETE, PANTALONI”

„Trenul groazei”, o expresie auzită din gurile mai multor călători, este şi un fel de piaţă ambulantă. „Comercianţii” întâlniţi în tren îşi cumpără marfa la kilogram din Dragonul Roşu sau din magazinele mari, apoi vând totul la preţuri cu câţiva lei mai mari.

Astfel, un sutien costă cinci lei, o pereche de şosete costă între un leu şi trei lei, chiloţii se vând la trei lei bucata, un tricou sau o pereche de colanţi costă între 10 şi 15 lei, iar o pereche de pantaloni costă 20 sau 30 de lei.

La capitolul snacksuri şi băuturi, preţurile sunt mai blânde: doi lei pentru o doză de suc sau de bere, un leu punga de seminţe, 50 de bani sau un leu prăjitura.

Aceşti comercianţi, cel puţin patru la număr, prestează astfel de servicii încă de la primul tren care intră în circulaţie dimineaţa şi până la ultimul, de la un capăt la altul, adică de la Bucureşti până la Constanţa.

Hotărârea Guvernului nr. 203/1994 pentru stabilirea şi sancţionarea contravenţiilor la normele privind transporturile pe căile ferate române spune, la articolul 2, că reprezintă o contravenţie „exercitarea comerţului în trenuri sau staţii fără autorizaţie eliberată de organele de cale ferată sau alte organe competente” şi se sancţionează cu amendă de la 500 la 750 de lei.

CURĂŢENIE. SAU NU

Conform normei tehnice feroviare „Vehicule de cale ferată. Prescripţii privind salubrizarea, deratizarea, dezinsecţia şi dezinfecţia vagoanelor de călători (clasă), a ramelor electrice şi a automotoarelor” din 27.05.2015, curăţenia în vagoane se face la interval de 30 de zile, plus sau minus 10 zile, de regulă în timpul zilei, în staţia de domiciliu (salubrizare radicală), dar şi pe drum (salubriare în parcurs), în cazul trenurilor care circulă în trafic internaţional sau la trenurile stabilite de CFR Călători în contract. De asemenea, salubrizarea normală se face în cazul trenurilor de lung parcurs, care străbat o distanţă mai mare de 400 de kilometri, iar cea curentă, „la fiecare îndrumare a trenurilor din staţiile în care sunt îndeplinite condiţiile necesare pentru efectuarea salubrizării, la trenurile care nu sunt prevăzute cu salubrizare normală”.

Astfel, în mare, salubrizarea trenurilor înseamnă curăţarea şi spălarea cabinelor WC, curăţarea vagonului la exterior, curăţarea lui la interior, prin înlăturarea murdăriei din compartimente, de pe culoare şi de pe peroane, dezinfectarea instalaţiilor de apă şi alimentarea cu apă, precum şi înlocuirea perdelelor, huselor şi mochetelor cu altele curate şi dotarea cu materiale igienico-sanitare (săpun, hârtie igienică).

Pentru salubrizare, CFR Călători încheie acorduri cadru de prestări servicii pe o perioadă de doi ani şi contracte de prestări servicii pe un an, conform unui răspuns oferit în baza Legii nr. 544/2001 privind informaţiile de interes public.

„Prevederile contractuale sunt clauze confidenţiale între cele două părţi semnatare ale contractelor, iar valoarea acestor acorduri cadru/contracte subsecvente variază în funcţie de cantitatea de material rulant supusă procesului de salubrizare, în strânsă concordanţă cu Planul de Mers de Tren”, se arată în răspuns.

Printre numele firmelor furnizate de CFR Călători în răspunsul la solicitare se numără SC Romprest Servicii Integrate SA, acelaşi Romprest cu care are contract şi Primăria Sectorului 1 pentru curăţenia străzilor, care asigură curăţenia trenurilor în Revizia Bucureşti Griviţa, Revizia Bucureşti Basarab, Revizia Suceava şi Depoul Bucureşti Călători Remiza Automotoare. Firma a avut contracte de peste un milion şi jumătate de euro pentru anul 2016-2017.

Altă firmă care apare pe lista oferită de CFR este SC 11 Frangers SRL, pentru salubrizarea vagoanelor de călători în Post revizie vagoane Ploieşti Sud, Braşov şi Târgu Mureş, cu contracte de peste un milion şi jumătate de euro.

De asemenea, mai este şi SC Locomotiva SRL, în Craiova şi Târgu Jiu, precum şi în Piatra Olt şi Depoul Piteşti şi Sibiu, cu contracte de peste trei milioane de euro.

Toate contractele au fost atribuite prin licitaţie deschisă.

PUNCT DE VEDERE CFR CĂLĂTORI

Directorul CFR Călători, Iosif Szentez, nu a putut fi contactat pentru un punct de vedere.

EPILOG

Oamenii cred că lucrurile nu se vor schimba prea curând, spunând că aşa stau ele de „ani buni” – fără să explice ce înseamnă mai exact „ani buni”. În acelaşi timp, continuă pe principiul „lasă că merge şi aşa”: lasă mizerie în urma lor, fumează, lasă şpagă controlorilor, încurajează comerţul ambulant şi nu sesizează neregulile.

Probabil ambele părţi, călătorii şi autorităţile, sunt, într-un fel, la acelaşi nivel: atât timp cât una nu face nimic, nici cealaltă nu va lua atitudine. 

 

viewscnt

Articolul de mai sus este destinat exclusiv informării dumneavoastră personale. Dacă reprezentaţi o instituţie media sau o companie şi doriţi un acord pentru republicarea articolelor noastre, va rugăm să ne trimiteţi un mail pe adresa abonamente@news.ro.