Bulevardul Magheru din Capitală poartă numele unui general şi om politic, dar îi lipsesc personalitatea, disciplina şi acurateţea. Oferă orice şi câteodată nimic - comercianţii se mută de la lună la lună, iar legile antiseism au închis instituţii de cultură. A rămas cea mai aglomerată arteră, aşa că, dacă cineva întârzie la o întâlnire în centru, se scuză scurt: "Sunt pe Magheru!”.
Trei cinematografe, două hoteluri, un teatru, trei librării, clădiri din beton armat, "block-haus”- de unde denumirea de bloc, multe magazine, sex-shop, bănci, companii de telefonie mobilă, farmacii, clădiri proiectate de arhitecţi de vază (monumente istorice) - aşa arată Bulevardul General Gheorghe Magheru (1802-1880), arteră cu funcţiuni multiple, care, descrisă astfel, pare occidentală, demnă de o vizită turistică, însă înfăţişarea, pe alocuri, este dezolantă.
30 mai - Maratonul Fondurilor Europene. Parteneri: BCR, BRD, CEC
6 iunie - Maratonul Energiei
A fost conceput în jurul anului 1900. Menirea lui era "să decongestioneze Calea Victoriei, care suporta cea mai mare parte a traficului pe axa Nord-Sud”, scrie istoricul Alexandru Ofrim în cartea sa "Străzi vechi din Bucureştiul de azi”, apărută la editura Humanitas 2011.
În anii ’30-‘40, era cea mai modernă arteră a Bucureştiului. Astăzi, este cel mai tranzitat bulevard. Clădirile, ridicate la începutul anilor ‘20, au revoluţionat arhitectura românească, caracterizându-se printr-un "stil şocant", spuneau istoricii la vremea aceea. "...clădiri mari de apartamente numite aici blockhaus şi care sunt de-a dreptul hidoase”, aprecia Paul Morand, scriitor şi ambasador al guvernului de la Vichy la Bucureşti între anii 1943-1945. "«E un oraş cârpit cu o mie de petice», îmi spunea cu umor, într-o zi, regina Elisabeta a Greciei”, mai scria Paul Morand.
Blocul Aro, construit între 1929 şi 1931 la intersecţia străzilor Pictor Arthur Verona şi Magheru, a fost prima construcţie care avea să dea tonul unei cu totul alte arhitecturi în Bucureşti. Astăzi, o parte dintre acele clădiri nu mai există - blocul Carlton s-a prăbuşit la cutremurul din 1940, iar blocul Scala la cel din ’77.
În perioada interbelică, pe traseul Piaţa Romană şi până la intersecţia cu strada C.A.Rosetti, atât cât este de lung astăzi bulevardul Magheru, circula tramvaiul. Exista şi un muzeu, pe locul unde mai târziu a fost magazinul 'Eva”, astăzi Mega Image. Muzeul Simu a fost demolat în 1950. "A fost înfiinţat în 1910 de Anastasie Simu, un mare colecţionar de artă. Pe locul lui au fost ridicate două blocuri (...). În acelaşi perimetru, au mai fost demolate şi casele lui Titu Maiorescu, Alexandru Marghiloman, Dimitrie A. Sturdza”, potrivit scrierii lui Alexandru Ofrim.
Între anii ‘30 şi ‘38 au fost ridicate hotelurile Ambasador şi Lido (fost "Angelescu”). Acesta din urmă avea şi o piscină cu valuri artificiale. Era faimoasă în vreme. "Adolescenţii de la Ştrand şi Lido se măsoară din priviri şi se evaluează sub o lumină crudă, veritabil flash de magneziu solar”, aşa descria P. Morand, în cartea sa "Bucureşti”, noul bazin de la Hotelul Lido.
Arhitectul care a conceput proiectul palatului este Ernest Doneaud, iar imobilul l-a avut ca proprietar pe doctorul Constantin Angelescu Monteoru, demnitar în perioada interbelică. Astăzi, a intrat în posesia urmaşilor lui Constantin Angelescu, dar încă aşteaptă să fie introdus în circuit. Terasa din spate funcţionează în fosta Casă Angelescu - după 20 de ani de litigii şi doi ani de restaurare.
Vizavi, garajul Auto Palace Ciclop a fost construit la 1928 de bogătaşul Dumitru Bragadiru. Este monument istoric. A fost prima parcare supraetajată, construită cu sistem antiseismic pe role. Avea să dea tonul în ceea ce priveşte caracterul noului bulevard. Acum, este o uriaşă galerie de artă.
Astăzi, distracţiile de pe bulevard au dispărut, iar imaginea pe care o reflectă artera este una contrastantă. Pe lângă clădirile renovate, dar goale, stau înghesuite (pentru că mai toate sunt lipite unele de altele), blocuri parcă arse de fum, cenuşii, unele acoperite de mash-uri uriaşe cu anunţuri publicitare, blocuri pestriţe, cu tâmplărie PVC, cu magazine care şi-au schimbat destinaţia de mai multe ori în decursul ultimilor 20 de ani. Edilii au încercat în ultimii ani să transforme trotuarele din beton şi au pus cărămizi, bănci, numai pe o parte a bulevardului, către Piaţa Romană.
La pas, pe urmele istoriei
La graniţa dintre bulevardele Magheru şi Nicolae Bălcescu se află sediul a două companii de telefonie mobilă. Cinematograful Scala, cu aceeaşi firmă de la deschidere, are în geam afişul cu ”Jurnalul unei cameriste” cu Lea Seydoux, în rol principal, film care s-a aflat în competiţie la Berlinală, ediţia 65.
Marţi, de 1 Martie, o doamnă ştergea podeaua de la intrare, în aşteptarea primilor spectatori. Tariful unui bilet este de 5 lei, numai luni, iar primul spectacol este 8 lei, următoarele 10 lei.
Hotelul Lido este ”îmbrăcat” de la H&M, David Beckham pozând în două ipostaze. Vizavi, Ciclop-ul. Atelierele Pegas au sediul aici, iar pereţii te întâmpină cu graffiti: ”Roxi take me back to the Garden - Eve”. O bicicletă roşie este agăţată de zid, iar un afiş elaborat, cât înălţimea parcării, se văde din stradă. Elefant.ro şi-a deschis un spaţiu alături şi mai în faţă librăria Nemira e deschisă. Albumele ”Levintza” şi ”Istoria lumii” sunt în geam.
Diversitatea e în stradă. Se găsesc aici un Pocker Club lângă Hotel Ambasador, vecin cu un butic cu produse artizanale româneşti ce prezintă oale şi ulcele de la 14 la 110 lei, ii şi clopuri, farfurii de lut.
O oprire la librăria Cărtureşti o face oricine a străbătut măcar o dată această arteră. Este unul dintre cele mai frumoase imobile - şi ca realizare arhitecturală, şi ca destinaţie atribuită. Casa Sturdza, ridicată în stil art deco între 1934-1935, este una a cărţii şi a obiectelor dichisite, care a fost atent restaurată şi care contrastează prin simplitate şi volumetrie cu blocurile din jur. Peste drum, au apărut un Mega Image şi alte centre bancare.
Se găsesc pe Bulevardul Magheru şi diverse magazine ce oferă delicii internaţionale. Baclavaua la 4,5 lei/100 grame, kataif-ul şi rahatul asortat se vând aproape de Teatrul Nottara.
Societatea Română de Criminologie şi Criminalistică are sediul într-un bloc la numărul 22. Pe partea stângă, în sensul de mers către Piaţa Romană, la intersecţia cu strada Take Ionescu, se află un bloc vopsit proaspăt, bej, dar cu uşi improvizate din pal.
Ministerul Mediului funcţionează pe Magheru la numărul 31, iar vecin este un Opium Salon. Amândouă se află într-un imobil din care se zăresc balcoanele scorojite, faţada este acoperită cu anunţuri publicitare. Alături, o placă pe care scrie ”Uniunea Asociaţiilor Sportive şi de Agrement din RENEL” a rămas înfiptă în zid. Iar Compania Naţională de Transport al Energiei Electrice ”Transelectrica” îşi are sediul tot pe Magheru.
Partea comercială este bine reprezentată pe artera bucureşteană: de la magazine cu haine şi până la cele cu mâncare de tip fast-food, gama este pentru toate gusturile. Ajungând la graniţa cu Piaţa Romană, artera devine la început de martie pur comercială: negustorii ambulanţi îşi vând marfa.
Articolul de mai sus este destinat exclusiv informării dumneavoastră personale. Dacă reprezentaţi o instituţie media sau o companie şi doriţi un acord pentru republicarea articolelor noastre, va rugăm să ne trimiteţi un mail pe adresa abonamente@news.ro.
