Rectorul Universităţii Bucureşti, Mircea Dumitru, îşi anunţă demisia din toate funcţiile ocupate în Consiliului Naţional de Atestare a Titlurilor, Diplomelor si Certificatelor Universitare (CNATDCU), spunând că a ajuns la concluzia că un act salubru de minimă decenţă publică este să se retragă din toate funcţiile asociate cu funcţionarea Ministerului Educaţiei. "Atunci când demnitatea publică ocupată cândva de Spiru Haret îi revine unui universitar care este şi rector, iar acesta suferă dramatice episoade de luptă infantilă cu gramatica de bază a limbii române şi ar trebui, mai degrabă, să "pună mâna" pe o carte elementară de sintaxă şi de semantică a frazei, decât să gestioneze o reponsabilitate uriaşă pentru copiii şi viitorul acestei ţări, ... ei bine! în astfel de circumstanţe, prezenţa mea în continuare în consilii ale ministerului ar dăuna mult propriei mele sănătăţi sufleteşti", afirmă Mircea Dumitru.
Rectorul Universităţii Bucureşti îi scrie actualului ministru al Educaţiei, Valentin Popa, rugându-l să ia act de demisia sa din toate funcţiile pe care le ocupă în cadrul Consiliului Naţional de Atestare a Titlurilor, Diplomelor si Certificatelor Universitare (CNATDCU): membru în Consiliul General, Preşedinte al Comisiei de Filosofie şi membru al Comisiei de Filosofie.
Mircea Dumitru, ministru al Educaţiei în cabinetul Cioloş, spune că prezenţa sa în acest Consiliu ar fi total irelevantă şi ar induce unui observator imparţial de bună credinţă falsa impresie a unui acord de fond între viziunea ministrului şi a sa cu privire la standardele eticii academice, în timp ce lui îmi este evident, urmărind declaraţiile publice de astăzi ale ministrului, că ar fi pus în situaţia de a accepta compromisuri care sunt inacceptabile.
"Am reflectat la nevoia de a pune în acord conduita mea publică şi asumarea unor funcţii în serviciul comunităţii academice cu valorile integrităţii profesionale în care continui să cred cu obstinaţie. Şi am ajuns la concluzia că un act salubru de minimă decenţă publică este să mă retrag din toate funcţiile asociate cu funcţionarea Ministerului Educaţiei. Atâta timp cât poziţia de ministru a fost gerată de un obedient membru de partid, executant servil al poruncilor venite ”de la centru”, deşi nu m-am simţit în ordine cu mine însumi, am considerat că nu există - încă - o puternică incompatibilitate între, pe de o parte, faptul ca demnitarul cu cea mai înaltă funcţie în sistemul de educaţie era un agramat lamentabil şi un incult irecuperabil şi, pe de altă parte, lucrarea mea în slujba acreditării academice în domeniul meu de expertiză, filosofia. Am considerat că e o datorie pe care o am faţă de comunitatea mea profesională", scrie Mircea Dumitru.
El mai spune că lucrurile au luat o întorsătura grotescă.
"Atunci când demnitatea publică ocupată cândva de Spiru Haret îi revine unui universitar care este şi rector, iar acesta suferă dramatice episoade de luptă infantilă cu gramatica de bază a limbii române şi ar trebui, mai degrabă, să "pună mâna" pe o carte elementară de sintaxă şi de semantică a frazei, decât să gestioneze o reponsabilitate uriaşă pentru copiii şi viitorul acestei ţări, ... ei bine! în astfel de circumstanţe, prezenţa mea în continuare în consilii ale ministerului ar dăuna mult propriei mele sănătăţi sufleteşti. Din păcate sau, cine ştie, poate din fericire, constat că nu mai sunt contemporan cu propria mea epocă sau cu timpul vieţii mele! Este momentul să ma retrag în linişte şi să "îmi cultiv propria grădină” (Voltaire)". mai arată Mircea Dumitru, semnând "fără speranţă", dar împăcat cu el însuşi.
Articolul de mai sus este destinat exclusiv informării dumneavoastră personale. Dacă reprezentaţi o instituţie media sau o companie şi doriţi un acord pentru republicarea articolelor noastre, va rugăm să ne trimiteţi un mail pe adresa abonamente@news.ro.
