Generaţia celor născuţi între 1965 şi 1975, din care face parte noul preşedinte Nicuşor Dan, are o datorie faţă de România şi trebuie să se implice mai mult în redresarea ţării, afirmă Oana Gheorghiu, co-fondatoarea Asociaţiei Dăruieşte Viaţă, într-un interviu pentru News.ro. Nicuşor Dan, un activist provenit din rândurile societăţii civile, a dat tonul acestei resetări a elitelor româneşti şi este momentul ca politicienii să-l urmeze şi să înţeleagă că vremea abuzurilor, a huzurului din bani publici a trecut, adaugă interlocutoarea.
Oana Gheorghiu a reuşit, alături de Carmen Uscatu, să construiască, din donaţiile a peste 350.000 de români şi a 10.000 de companii, primul spital de oncologie pediatrică din România. Spitalul a fost ridicat deşi uneori autorităţile s-au străduit mai degrabă să le pună beţe în roate. Actualul ministru al Sănătăţii, Alexandru Rafila, a făcut tot ce i-a stat în puteri pentru a nu include spitalul construit de Oana Gheorghiu şi Carmen Uscatu în circuitul serviciului de sănătate publică din România.
Acum, Oana Gheorghiu este indignată de faptul că Rafila şi-a făcut un raport în care îşi laudă activitatea ca ministru şi se întreabă unde sunt cele 7 spitale cu bani din PNRR pe care până de curând garanta că le va realiza. În acelaşi timp, Oana Gheorghiu – una dintre cele mai importante voci din societatea civilă românească – afirmă că nu are în niciun caz de gând să fie solidară cu politicienii care au băgat România aproape în incapacitate de plată.
Faptul că PSD a cerut o „taxă de solidaritate“ a nemulţumit-o pe Oana Gheorghiu, care îi acuză pe politicienii acestui partid că „încearcă să ne confişte şi ultimul lucru care ne-a mai rămas, solidaritatea“. Ea spune că nu doreşte dispariţia PSD, ci reformarea şi curăţirea acestuia de figurile care sunt responsabile de ce s-a întâmplat în România în ultimul deceniu.
Întregul interviu acordat de Oana Gheorghiu pentru News.ro poate fi citit mai jos:
„Cred că generaţia asta, a lui Nicuşor Dan, în care mă găsesc şi eu, are o datorie faţă de ţară. Cred că generaţia asta născută între ’65 şi ’75 are datoria să se implice, să muncească un pic mai mult. Şi poate că Nicuşor Dan a dat tonul şi tot mai mulţi oameni vor veni“
Matei Udrea: Bună ziua, doamnă Oana Gheorghiu, vă mulţumesc pentru amabilitatea de a-mi acorda acest interviu!
Oana Gheorghiu: Bună ziua şi mulţumesc că aţi venit la noi!
Matei Udrea: Dumneavoastră sunteţi o voce importantă a societăţii civile din România. Aş vrea să vă întreb cum aţi perceput tot ce s-a întâmplat în ultimele şase-opt luni.
Oana Gheorghiu: Cred că a fost o reacţie cumva normală a societăţii care a început să înţeleagă că aceia pe care noi, cu toţii, într-o formă sau alta, i-am ales în ultimii 35 de ani nu au făcut decât să-şi urmărească propriile interese. Oamenii s-au simţit dezamăgiţi, frustraţi, mulţi dintre ei probabil că niciodată n-au avut o reacţie faţă de politicieni până acum. Din păcate, mulţi au văzut salvarea într-o direcţie pe care eu nu o înţeleg. Dar e clar că asta este societatea, ăştia suntem şi cred că tot ce s-a întâmplat ar trebui să ne trezească un pic pe toţi. Şi mai ales societatea civilă, cea activă, şi politicienii, şi fiecare om care are un business, fiecare profesor, fiecare învăţător ar trebui să se gândească puţin care-i rolul lui şi cum poate el să pună numărul ca ţara asta să nu ajungă într-o direcţie complet greşită.
Matei Udrea: Sunteţi de acord cu opinia pe care am văzut-o exprimată în destul de multe locuri, că actualul preşedinte este un preşedinte al societăţii civile şi nu al partidelor?
Oana Gheorghiu: Nicuşor Dan – şi ştim cu toţii – provine din societatea civilă. Este un om care a început să lupte pentru Bucureşti dintr-un crez personal foarte puternic. Cred că a ajuns să fie primarul Capitalei, la fel, dintr-un crez personal foarte puternic că poate să schimbe ceva. Şi cred că a şi reuşit. Nu ştiu dacă într-o măsură mare sau atât cât şi-a dorit el sau cât şi-au dorit cei care l-au ales, dar a reuşit câte ceva în Bucureşti. Da, el a încercat să facă şi un partid…
Matei Udrea: Nu i-a ieşit...
Oana Gheorghiu: I-a ieşit! I-a ieşit foarte bine, dar până la urmă a plecat de acolo. Este cu siguranţă un independent şi a fost ales ca independent şi la Capitală. Putem să spunem că vine din societatea civilă, dar este un om care, totuşi, e politician. Sau a fost politician. Acum e preşedintele României, trebuie să se uite la societate din postura asta de mediator. Dar, da, putem să zicem că el a venit din societatea civilă.
„Ce văd bun la Nicuşor Dan: nu are aroganţă şi n-a avut-o niciodată. Şi asta este un lucru bun, pentru că oamenii s-au săturat de aroganţi. Pare că a învăţat să comunice mult mai bine şi sper să rămână aşa cum l-am văzut în aceste prime 3 săptămâni în care pare că trage pentru România. Acum, trebuie să aibă şi cu cine…“
Matei Udrea: Dumneavoastră ce aşteptări aveţi de la Nicuşor Dan în următorii 5 ani?
Oana Gheorghiu: Sper ca Nicuşor Dan să fie omul acesta activ pe care l-am văzut în primele 3 săptămâni, să fie acel mediator de care societatea are nevoie, să fie acea voce care iese şi spune onest şi deschis unde suntem, ce probleme avem şi, dacă poate, să ne spună şi ce soluţii găsim. Cred că România are nevoie de o voce care să discute cu oamenii şi care să fie aproape de oameni. Ce văd bun la Nicuşor Dan: nu are aroganţă şi n-a avut-o niciodată. Şi asta este un lucru bun, pentru că oamenii s-au săturat de aroganţi. Pare că a învăţat să comunice mult mai bine şi sper să rămână aşa cum l-am văzut în aceste prime 3 săptămâni în care pare că trage pentru România. Acum, trebuie să aibă şi cu cine… (Oana Gheorghiu râde).
Matei Udrea: Dacă tot am ajuns la chestiunea asta, dacă are sau nu cu cine, la ce v-aţi gândit văzând discuţiile din ultimele săptămâni, privind măsurile economice care trebuie adoptate?
Oana Gheorghiu: Am fost destul de revoltată şi cred că am şi scris pe reţelele sociale. Mi se pare că politicienii ne iau şi încearcă să ne confişte şi ultimul lucru care ne-a mai rămas, solidaritatea! Asta era o acţiune voluntară de binefacere şi cred că „Dăruieşte Viaţă“, dacă a reuşit să facă ceva în toţi anii ăştia, a fost să-i determine pe oameni să fie solidari, să vină alături într-un proiect. Şi m-a revoltat foarte tare că până şi asta au încercat să ne-o confişte, fiindcă sună aşa, bine: „Suntem solidari!“. Uite, nu aş vrea să fiu solidară cu nimeni din PSD şi chiar şi din PNL, dintre cei care au fost la guvernare şi care ne-au adus aici! Nu-mi doresc niciun fel de solidaritate cu aceşti oameni, că nici ei nu au fost solidari cu noi când am tras greu! Măcar şi la nivel de definiţie a acestei taxe este revoltătoare! Cum, după ce ai făcut tot ce-ai făcut şi ţi-ai bătut joc de bugetul ăsta şi ai împrumutat bani în neştire doar ca să dai bine la alegeri, vii să-mi spui că vrei taxă de solidaritate? Nici măcar la nivel de comunicare oamenii ăştia n-au înţeles! Pe de altă parte, sunt foarte conştientă că vine o perioadă dificilă pentru noi toţi şi că de undeva trebuie să strângă bani. Mi-aş dori foarte mult să strângă de acolo de unde risipesc. Şi cred că au nenumărate locuri din care să strângă! Dar vom vedea... Eu sunt o persoană foarte optimistă, încerc să văd binele şi mai am şi o teorie despre România şi despre români, cred că ne place să ne ducem până în buza prăpastei, să vedem cum arată hăul, şi după aia facem un salt şi ne salvăm. Cred că vor veni un an-doi mai grei şi după aceea poate ne va fi mai bine.
Matei Udrea: Nu vă temeţi că, dacă eşuează şi această încercare de reformă – pentru că, să nu uităm, românii au mai dat o dată un mandat în 2020, tot pentru o coaliţie care a promis reforma – s-ar putea ca peste 4 ani să vedem o venire la putere a unor partide care să aibă agenda Rusiei?
Oana Gheorghiu: Este un mare risc, dar nu ştim viitorul. Probabil că nişte analişti pot să facă nişte interpretări. Eu cred că românii nu sunt extremişti! Şi mai cred că românii nu uită ce ne-a făcut Rusia. Şi mai cred că sunt mulţi, cel puţin generaţia mea, care au avut bunici care le-au povestit prin ce au trecut. Eu nu cred că românii pot vreodată, la nivel majoritar, să se orienteze către Rusia. Cred că a fost o reacţie a societăţii, în momentul acesta, de respingere a clasei politice actuale. Da, există un risc să avem partide extremiste. Am avut întotdeauna partide extremiste, să nu uităm, din anii ’90 încoace, noi am tot avut, acolo, un 20% şi probabil că totdeauna vom avea. Dar eu am încredere în poporul ăsta, chiar aşa cum e! Şi mai cred că generaţia asta, a lui Nicuşor Dan, în care mă găsesc şi eu, are şi o datorie faţă de ţara asta şi eu sper să văd cât mai mulţi oameni implicaţi din generaţia asta. Pentru că suntem generaţia care eram suficient de tineri la Revoluţie încât să ne adaptăm la ce a venit şi trăisem suficient de mult în comunism încât să nu uităm. Şi cred că generaţia asta născută între ’65 şi ’75 are datoria să se implice, să muncească un pic mai mult. Şi poate că Nicuşor Dan a dat tonul şi tot mai mulţi oameni vor veni, că noi ştim ce înseamnă comunismul şi ştim cum e să-ţi trăieşti tinereţea în comunism.
„Te gândeai că vine Simion… Eram pe lista neagră, chiar bărbatu-meu îmi zicea: «Cred că n-o să mai ieşi din casă!». Adică aveam glumele astea. Ne gândeam că vine, că o să ne confişte banii din proiectele «Dăruieşte Viaţă». Nu cred că aş fi plecat din ţară, dar mai în glumă, mai în serios, se discuta şi despre această eventualitate. Pentru că valul de ură era uriaş!“
Matei Udrea: Am o curiozitate, v-aţi gândit vreo clipă, înainte de 18 mai, ca dacă iese Simion să plecaţi din ţară?
Oana Gheorghiu: Vă daţi seama că toată lumea s-a gândit la asta! Evident că am şi discutat şi în familie, şi cu prietenii ce facem. Te gândeai că vine Simion… Se făcuseră liste negre, eram pe lista neagră, chiar bărbatu-meu îmi zicea: „Cred că n-o să mai ieşi din casă!“. Adică aveam glumele astea care puteau să pară şi sinistre la un moment dat. Da, ne gândeam că vine, că o să ne confişte banii din proiectele „Dăruieşte Viaţă“, că o să ne oprească, pentru că ne fac pe toţi sorosisti. N-am avut şansa să am o bursă Soros, deşi m-aş fi bucurat să o am pentru că a fost oportunitate pentru cei care au avut-o. Dar, cu toate astea, suntem acolo, încadrate la sorosisti (Oana Gheorghiu se referă şi la Carmen Uscatu, partenera din ONG-ul „Dăruieşte Viaţă“ alături de care a construit din donaţii primul spital de oncologie pediatrică din România – n. red.).
MateiUdrea: Deci aţi fost trecută oarecum fraudulos pe această listă…
Oana Gheorghiu: Da, da, da, sunt în mod ilegal pe lista aia, că n-am beneficiat. Şi vă zic cu tristeţe că n-am beneficiat! Mi-ar fi plăcut. N-am fost eu suficient de implicată în vremurile acelea încât să mă aflu pe lista burselor lui Soros care au fost bune pentru ţara asta.
Matei Udrea: Deci aţi fi plecat sau nu dacă ieşea Simion preşedinte?
Oana Gheorghiu: Nu cred că aş fi plecat. Dar, aşa cum am zis, mai în glumă, mai în serios, se discuta şi despre această eventualitate. Pentru că valul ăla de ură era uriaş! Nu vreţi să ştiţi ce mesaje primeam...
Matei Udrea: Aţi primit mesaje?
Oana Gheorghiu: Am primit fel de fel de mesaje, de înjurături, de blesteme, „Să mori cu cancer“, „Să-ţi moară familia“, adică lucruri care… Am un stomac destul de tare, mi-am dat seama, că după aceea nu le mai citeam şi treceam mai uşor. Dar dacă în faza asta electorală era aşa, te gândeai ce vine după şi dacă, Doamne-fereşte, iese Simion, nu ştiai dacă poţi duce.
Matei Udrea: Dumneavoastră, în ultimii mulţi ani, aţi încercat să promovaţi şi prin fapte, dar şi prin mesajele publice o viziune optimistă şi constructivă. De unde credeţi că au ieşit la suprafaţă toate aceste resentimente din ultimele luni? OK, au mai fost şi până acum, îţi mai scria câte unul, te mai înjurau, ziceau că eşti vândut, că eşti aşa şi pe dincolo, dar acum a fost efectiv o explozie de ură.
Oana Gheorghiu: Cred că întotdeauna oamenii au avut frustrări şi resentimente. Ceea ce a devenit acum mai vizibil este că s-a normalizat ura! Adică nu mai pare deloc anormal să urăşti pe cineva. Mulţi oameni, până acum, chiar dacă aveau nişte resentimente, le ţineau acolo. Că era ruşine să începi să înjuri şi să vorbeşti de rău oameni pe care nu-i cunoşti. OK, cu toţii criticăm politicienii, dar la un moment dat a devenit normalitate. Şi nu cred că e doar în România, cred că e la nivel global, cred că sunt aceste reţele sociale. Facebook-ul pare deja o reţea curăţică pe lângă TikTok. Şi cred că mai sunt şi altele. Mi-am făcut TikTok în decembrie…
Matei Udrea: Şi v-a plăcut ce aţi găsit acolo?
Oana Gheorghiu: Nu prea stau pe el. M-am îngrozit un pic, dar am vrut să înţeleg fenomenul. Nu l-am înţeles pe deplin, că n-am suficientă răbdare şi nici timp să stau să mă uit. Ştiţi cum e, apare unul, vorbeşte, primeşte mii de like-uri, pare cool. E o epidemie. Eu cred că o să treacă, pentru că asta nu-i normalitate şi, totuşi, cred că ne întoarcem şi la normalitate şi la bun-simţ. Cred că despre asta e vorba. Optimistă, cu v-am zis…
„Vă zic pentru prima oară în viaţa mea, mi-aş dori un PSD sănătos la cap! Nu-mi doresc să dispară, îmi doresc să se cureţe, pentru că e nevoie de un partid ca PSD-ul în România, dar unul adevărat, curat, cu nişte oameni care se uită şi îşi spun: «Băi, OK, a fost cât a fost, am mers, ne-am plimbat, ne-am dus la Nisa, am făcut tot ce am vrut, dar gata, trebuie să ne ocupăm un pic şi de ţara asta!». Dar dacă îl văd pe domnul Grindeanu şi pe alţii ca dumnealui acolo, probabil că n-o să meargă“
Matei Udrea: Gata, se face guvernul. Tăieri de cheltuieli sau creşteri de taxe? Ce credeţi că trebuie făcut?
Oana Gheorghiu: Mi-aş dori să se înceapă clar cu tăieri de cheltuieli! Şi, înainte să vorbim de taxe mărite… Eu am terminat ASE, deci înţeleg un pic cum funcţionează lucrurile. Am idee ce înseamnă un buget. Şi ştiu că e cel mai uşor să aduci repede bani la buget dacă faci măriri de taxe. Măreşti repede TVA-ul, e cel mai simplu, şi într-o lună-două ţi-ai umplut bugetul, ţi-ai umplut conturile şi ţii lucrurile sub control. Pe de altă parte, eu cred că trebuie să înceapă cu tăieri şi să vorbească mult despre ele! Şi să ne spună: „Am tăiat de aici atât!“. Pentru că oamenii vor fi mai dispuşi să contribuie şi să înţeleagă, să accepte măsuri care îi vor costa şi pe ei, dacă văd că s-a întâmplat mai întâi ceva. Dacă vor veni direct cu TVA-ul, probabil că oamenii vor fi foarte revoltaţi şi supăraţi. Şi pe bună dreptate!
Matei Udrea: A apărut proiectul unui posibil guvern care urmează să fie numit zilele următoare. PSD-ul ar urma să aibă cel puţin jumătate dintre ministere. Dumneavoastră credeţi că se poate face această reformă şi se pot face aceste tăieri cu PSD?
Oana Gheorghiu: Ştiţi ce, vă zic pentru prima oară în viaţa mea, mi-aş dori un PSD sănătos la cap! Adică noi, mulţi oameni care am fost supăraţi pe PSD mulţi ani, ne doream să dispară! Eu nu-mi doresc să dispară, eu îmi doresc să se cureţe, pentru că e nevoie de un partid ca PSD-ul în România, dar unul adevărat, curat, cu nişte oameni care se uită şi îşi spun: „Băi, OK, a fost cât a fost, am mers, ne-am plimbat, ne-am dus la Nisa, am făcut tot ce am vrut, ne-am plimbat cu elicopterele, a fost frumos, dar gata, trebuie să ne ocupăm un pic şi de ţara asta!“. Dacă îl văd pe domnul Grindeanu şi pe alţi domni ca dumnealui acolo, probabil că n-o să meargă. Sau o să fie o permanentă bătălie. Dar eu cred că şi în PSD sunt nişte oameni care ar putea să facă treabă şi-s mai tineri. L-am auzit pe primarul Buzăului, pare că înţelege care ar trebui să fie misiunea PSD-ului. N-aş vrea să vorbesc doar de PSD, că şi în PNL sunt oameni care au fost şi în guvernele trecute. Aş vrea să vedem că avem nişte oameni mari, dar ştiţi, mari nu la statură…
Matei Udrea: Păi, şi de unde să iasă oamenii ăştia?
Oana Gheorghiu: Nu ştiu de unde se iasă, dar… Eu mă gândesc tot timpul că oamenii aceştia care au ajuns atât de sus ar trebui să aibă, aşa, o revelaţie în momentul ăsta de criză şi să-şi pună întrebarea: „Am pus şi eu umărul la criza asta?“. Şi n-au cum să găsească alt răspuns decât: „Da, am pus umărul! Deci nu e momentul să spăl un pic din păcate? Să las din orgoliu şi să mă duc şi pur şi simplu să trag la jug?“. Când văd ce au făcut cu acest guvern, cât au stat, cât… Din păcate, nu se revoltă suficient de mult popor! Adică ar fi trebuit acum...
„De ce nu s-au făcut spitale? Păi, am văzut că domnul Rafila şi-a scos un raport elogios al activităţii dumnealui în ultimii 3 ani şi mă întreb de unde vine atâta ipocrizie! Aţi văzut vreo transparenţă de la Ministerul Sănătăţii? Aţi reuşit vreodată să obţineţi informaţii? Ne spune cineva ceva? Noi aflăm acum, în criză, că nu se fac spitalele“
Matei Udrea: Poporul pare că se revoltă, dar în alte chestiuni. Împotriva homosexualilor, a dopului care e legat de sticlă, a dictaturii de la Bruxelles...
Oana Gheorghiu: Sunt tehnici de manipulare! Doar ştim cum deturnezi poporul, cum îi deturnezi atenţia. Ne ducem după fentă, că parcă asta e o expresie din fotbal. Bagă cineva, acolo, pe TikTok, un lucru de discutat şi se duc toţi şi discutăm pe asta. O să vedem… Şi să ştiţi că nu ştiam că au atâtea ministere, sper că nu şi pe al Sănătăţii....
Matei Udrea: Chiar voiam să ajung aici. Ar fi trebuit să se facă opt spitale din banii PNRR. Nu facem decât unul. Ce s-a întâmplat cu restul de şapte? Cum s-au pierdut? Dumneavoastră aţi făcut un spital pe cont propriu, ba chiar uneori împotriva statului de la care aşteptaţi acum să se trezească. Mai devreme spuneaţi că aşteptaţi ca oamenii aceştia să spună: „Gata, a fost cât a fost, acum să trecem la treabă!“. Dar sunt, practic, aceiaşi care v-au pus beţe în roate când aţi vrut să faceţi spitalul.
Oana Gheorghiu: Nu doar că ne-au pus beţe în roate! Domnul Rafila s-a luptat să nu-l primească, să nu-l preia statul! De ce nu s-au făcut spitale? Păi, am văzut că domnul Rafila şi-a scos un raport elogios al activităţii dumnealui în ultimii 3 ani şi mă întreb de unde vine atâta ipocrizie! Mi-e foarte greu să înţeleg. De ce nu s-au făcut? Pentru că oamenii nu-şi fac treaba.
Matei Udrea: Îmi cer scuze că depăşesc aici rolul meu de jurnalist care vă pune întrebări, dar mie mi se pare o crimă împotriva poporului român şi mi se pare trădare de ţară să-ţi dea cineva nişte bani ca să-ţi faci spitale şi tu să refuzi să le faci!
Oana Gheorghiu: Este! Şi îmi aduc aminte că se băteau cu pumnul în piept domnul Rogobete (Alexandru Florin Rogobete, deputat PSD şi secretar de stat la Ministerul Sănătăţii – n. red.) şi domnul Rafila cum deja fac spitalele şi au pornit proiectele şi ce minunat e…
Matei Udrea: Şi unde sunt spitalele?
Oana Gheorghiu: Păi, nu ştiu! Să ne spună aceşti domni, că eu aş vrea să ştiu. Adică eu chiar aş vrea să înţeleg cum justifică. Şi înţeleg că dau vina pe primari, pe nu ştiu ce alte autorităţi, că întotdeauna este atât de uşor să dai vina pe altcineva şi să nu-ţi asumi lipsa de rezultate! Nu mă interesează! Eşti ministrul Sănătăţii, era responsabilitatea ta! Şi dacă n-ai reuşit să-l faci pe primarul ăla să muncească, tot responsabilitatea ta este!
Matei Udrea: Eu aş insista un pic aici, pentru că dumneavoastră, întâmplător sau nu, pe zona asta chiar aveţi o expertiză. Sunt convins că ştiţi ce s-a întâmplat.
Oana Gheorghiu: Chiar nu ştiu! Ca să afli motivele, cineva ar trebui să comunice transparent. Aţi văzut vreo transparenţă de la Ministerul Sănătăţii? Aţi reuşit vreodată să obţineţi informaţii? Ne spune cineva ceva? Noi aflăm acum, în criză, că nu se fac spitalele astea! Dar noi, până acum, nu am ştiut! Ştiam că sunt în curs, că se fac, că uite, atragem fonduri! Este pur şi simplu delăsare! Ne-a mai rămas mai puţin de un an, cred, până când trebuie să închidem proiectele astea. Şi să vezi că nu se întâmplă... O să spună că este complicat cu legea achiziţiilor publice, că a fost complicat cu terenurile… Dar din momentul în care ai ales aceste proiecte şi te-ai implicat în ele, trebuia să-ţi dai seama care sunt termenele de predare şi să alegi nişte proiecte avansate!
Ştiu că a fost o discuţie, la momentul acela, cu un spital de la Sibiu care era mult mai avansat, dar pentru că era la PNL sau nu ştiu ce alte interese politice la mijloc, acel spital a fost scos de pe listă! E un exemplu! Şi era un proiect mai avansat. Faptul că au ales nişte proiecte care nu aveau nimic făcut, asta era deja un semn că n-or să reuşească! Dar ei au zis: „Nu! Noi promitem, reuşim!”. S-au bătut cu pumnii în piept. Să ştiţi că n-am alte informaţii decât cele publice pentru că nu se comunică transparent în zona asta. Şi cred că nici măcar cei din opoziţie nu ştiu exact!
„Cred că România nu poate să avanseze dacă nu reconstruim încrederea! Şi cred că este un proiect de ţară chiar dacă sună aşa, abstract, că încrederea nu e ceva pe care pui degetul... E abstract. Dar te duci înapoi şi vezi: ce faci ca să reconstruieşti încrederea? Curăţenie! Curăţenie peste tot, asumare“
Matei Udrea: Spuneaţi că aţi absolvit ASE-ul. Aţi avut şi un specific al activităţii dumneavoastră în ultimii ani care a presupus şi foarte mult pragmatism. V-aş întreba care credeţi că ar trebui să fie proiectul de ţară al României? După 2007, după ce am aderat la UE, am rămas fără.
Oana Gheorghiu: Cred că România nu poate să avanseze dacă nu reconstruim încrederea! Şi cred că este un proiect de ţară chiar dacă sună aşa, abstract, că încrederea nu e ceva pe care pui degetul... E abstract. Dar te duci înapoi şi vezi: ce faci ca să reconstruieşti încrederea? Curăţenie! Curăţenie peste tot, asumare şi spus oamenilor corect: „Avem 41 de judeţe, avem nu ştiu câte sate care au 500 sau 100 de locuitori şi plătim o administraţie acolo doar ca să mai avem un primar!“. Lucrurile astea trebuie făcute! Vei recâştiga încrederea oamenilor când le vei arăta beneficiile măsurilor rele pe care poate pare, la prima vedere, că le iei. Reconstruită încrederea în educaţie, în sănătate. Avem iar o grămadă de spitale în România care nu sunt decât plătitoare de medici şi nu mai pot face servicii că n-au medici pe toate specialităţile! Sunt spitale în care avem chirurg şi n-avem ATI (Anestezie şi Terapie Intensivă – n. red.)! Dar spitalul ăla funcţionează, medicul ăla primeşte nişte bani, deşi el nu poate să-şi facă treaba, că n-are ATI. Dacă nu intrăm în lucrurile astea în profunzime şi nu le refacem… Şi da, poate că unele spitale trebuie închise! Dar le spunem oamenilor şi de ce le închidem şi ce facem în locul lor! Că nu le închidem de tot. Facem nişte centre de zi, de diagnosticare, în care omul să vină, să-şi găsească rezolvarea pentru multe probleme, să ajungă la urgenţă într-un oraş mare când chiar are o urgenţă. Sunt soluţii, dar pare că nimeni nu vrea să-şi asume această reconstrucţie şi această comunicare onestă şi transparentă cu alegătorii! Eu cred că oamenii înţeleg dacă le vorbeşti pe limba lor şi dacă le spui în ce situaţie eşti. Ce aş mai face? Trebuie să reconstruim încrederea de la nivel de primării, de comunităţi. Reconstruim comunităţile! Primarul nu este şeful comunei sau al oraşului. Primarul este un om, un administrator plătit să facă treaba. Şi dacă nu face treaba, el trebuie să răspundă. Partidele astea ar trebui să pună criterii la primari! Câţi copii nemâncaţi ai la tine în sat? Câţi copii au abandonat şcoala din satul tău? Dacă după 4 ani de mandat tu mai ai copii din ăştia, înseamnă că nu mai ai ce să cauţi pe lista mea! Că eu, partid, vreau să am primari competenţi, nu doar nişte aducători de voturi!
Matei Udrea: Dumneavoastră propuneţi o schimbare de paradigmă! Prin aprilie am făcut un interviu cu profesorul Mihai Maci şi dânsul îmi spunea o chestiune interesantă. Are o teorie, că 80% din banii şi energia administraţiei publice din România sunt folosite pentru a asigura autoperpetuarea instituţiilor şi doar 20% din resurse mai rămân, eventual, pentru a servi publicul şi scopurile pentru care a fost înfiinţate. Dumneavoastră credeţi că administraţia română are această capacitate, de a iniţia reforme în sănătate, în educaţie, în administraţie, inclusiv reformă administrativ-teritorială?
Oana Gheorghiu: Administraţia este ceva, din nou, abstract! Noi n-avem nevoie decât de nişte oameni! Avem nevoie de câţiva oameni, să-şi asume. Poate domnul Bolojan are acest curaj şi această determinare să facă ce a reuşit să facă la Oradea? Poate că idealizăm Oradea, habar n-am. Poate că ni se pare tuturor că e ”uau”! Dar ştiţi cum este, cred că e nevoie de o echipă mică şi poate chiar de un om care să înceapă lucrul ăsta şi să genereze mai departe un val al schimbării! Şi oamenii să înţeleagă că nu se mai poate aşa. Da, eu sunt idealistă, recunosc că am doza mea de idealism şi rămân naivă. Şi încă mai cred că oamenii, în chintesenţa lor, sunt buni! Cred că oamenii, puşi în nişte contexte diferite, pot să aibă comportamente diferite. De aceea mă gândeam că oamenii aceştia, acum puşi în contextul ăsta de criză, ar putea să aibă un alt comportament. Nu ştiu ce alt proiect de ţară ar putea să aibă România, dar să ştiţi că dacă noi nu reconstruim încrederea, noi între noi şi noi în autorităţi şi în în zona asta administrativă, n-avem cum să reuşim să o scoatem la capăt. Dar pentru asta avem nevoie de nişte oameni mari. Nu am văzut lista guvernului, dar sper să găsim măcar doi-trei pe acolo. Şi vă spun drept că, de exemplu, cu domnul Tanczos Barna, care a fost ministru de Finanţe şi poate va rămâne, am avut câteva discuţii mai în contradictoriu – că noi, ONG-urile, cerem ceva, dumnealui vrea altceva, e normal. Dar pe de altă parte l-am ascultat în câteva conferinţe şi în câteva luări de poziţie şi mi se pare că este un om care chiar înţelege şi care chiar are o gândire pragmatică şi sănătoasă pentru ţara asta. Cred că de astfel de oameni am avea nevoie. Şi nu sunt eu votant de UDMR! Adică nu-i vorbesc de bine pentru că... Da, pe mine mă enervează, că nu a vrut să stăm de vorbă şi să discutăm nişte facilităţi pentru ONG-uri, dar pe de altă parte am înţeles ce spune şi avea un discurs care chiar semăna cu un discurs al unui om care vrea să reuşească să ne scoată din groapă.
„Ce pot eu să fac e să dau tot ce ştiu fără să am o funcţie, pentru că nu am nevoie de nicio funcţie şi nu mi-o doresc. Să ştiţi că asta am oferit şi la ministerul condus de domnul Rafila! Că nu a vrut nimeni să ia de la noi ce ştim, asta a fost! Dar punem pe masă tot ce putem ca să punem umărul la reconstruirea sistemului de Sănătate“
Matei Udrea: Ilie Bolojan v-a numit, când era preşedinte interimar, reprezentant al Preşedinţiei în instituţia care acreditează spitalele din România. Aţi accepta, dacă v-ar solicita, odată instalat premier, să veniţi într-un minister sau într-o altă funcţie publică?
Oana Gheorghiu: Ştiţi că toată lumea întreabă, au existat şi liste şi m-au sunat oamenii. Nu m-am gândit la chestia asta pentru că noi avem un proiect început, pentru că noi ne dorim foarte tare să terminăm campusul pe care l-am început şi că e mult de muncă. Iar eu cred că sunt atât de mulţi oameni buni în ţara asta, poate chiar mai pricepuţi şi mai cu experienţă decât mine, care ar putea să ocupe funcţia. Nici nu cred că o să-mi propună cineva, că ştiţi cum e…
Matei Udrea: Pe de altă parte, dacă toţi spun „Lasă, sunt alţii mai pricepuţi decât mine şi eu am momentan treabă“, până la urmă, tot la „specialiştii“ care au fost şi până acum se va ajunge.
Oana Gheorghiu: Eu tocmai ziceam că ăştia din generaţia mea trebuie să se implice mai mult... (izbucneşte în râs)
Matei Udrea: Exact!
Oana Gheorghiu: Dar nu mă refeream la mine, pentru că eu sunt deja implicată, adică eu fac nişte lucruri! Ce pot eu să fac e să dau tot ce ştiu fără să am o funcţie, pentru că nu am nevoie de nicio funcţie şi nu mi-o doresc, şi să fac voluntar foarte multe lucruri. Să ofer cât mai multe informaţii şi tot ce am învăţat noi în anii ăştia şi tot ce ştim noi. Să ştiţi că asta am oferit şi la ministerul condus de domnul Rafila! Că nu a vrut nimeni să ia de la noi ce ştim, asta a fost! Dar punem pe masă tot ce putem ca să punem umărul la reconstruirea sistemului de Sănătate şi desigur că mi-aş dori să pot ajuta, dar nu-mi doresc o funcţie publică.
„Incompetenţă, corupţie şi nepăsare! Aceste trei lucruri, puse împreună, ne-au dus la acest dezastru. Nu sunt două popoare, e unul: ăla care munceşte ca să poată celălalt să huzurească! Altfel, vă daţi seama că n-ar fi putut oamenii ăştia de la guvern şi din conducerea administrativă să o ducă bine dacă nu muncea mediul privat! România este dusă înainte de mediul privat şi de societatea civilă şi ONG-uri“
Matei Udrea: Foarte multă lume a remarcat o mare diferenţă de competitivitate între sectorul public şi sectorul privat din România. Pentru că în momentul de faţă, după cum au subliniat şi nişte economişti foarte buni, de fapt, criza este una bugetară şi nu o criză la nivel naţional. V-aţi întrebat vreodată de ce este acest decalaj uriaş între zona privată şi zona publică din România?
Oana Gheorghiu: Da! Am un răspuns! Sunt câteva lucruri. Un mix de incompetenţă, de corupţie şi de nepăsare! Aceste trei lucruri, puse împreună, ne-au dus la acest dezastru.
Matei Udrea: Bun, dar de ce? Aparent, sunt două Românii, una bugetară şi alta private. Dar, de fapt, nu-i aşa. Pentru că oamenii ăştia se intersectează, cei din sectorul public, când ies pe uşa biroului, se întâlnesc cu alţii, poate chiar din membrii familiei, care lucrează în privat. Nu poţi să spui că-s două popoare care stau de-o parte şi de alta a munţilor.
Oana Gheorghiu: Aveţi dreptate, nu sunt două popoare, e unul: ăla care munceşte ca să poată celălalt să huzurească! Altfel, vă daţi seama că n-ar fi putut oamenii ăştia de la guvern şi din conducerea administrativă să o ducă bine dacă nu muncea mediul privat! Noi trebuie să spunem că, de fapt, România este dusă înainte de mediul privat şi de societatea civilă şi ONG-uri, care au pus umărul foarte mult, mai ales din pandemie încoace. Au şi învăţat foarte mult în pandemie. Pandemia a fost un moment în care oamenii şi-au dat seama că pot să facă lucruri şi au început să susţină tot mai mult proiectele ONG-urilor. Şi de atunci ONG-urile susţin mai ales zona de sănătate. Cred că ONG-urile sunt unul dintre cei mai mari investitori ai sistemului public de sănătate! Dar, pe de altă parte, zona asta de guvernare şi administrativă este aşa, ca o castă. Închisă. Partidele sunt destul de închise. Nu am văzut nişte partide care să-şi crească nişte tineri! Să-i ia, să-i şcolească, să-i observe, să recruteze tineri. „Ai terminat Harvard? Ia vino tu la noi în partid!“ Nu!
Matei Udrea: De ce nu se întâmplă asta?
Oana Gheorghiu: Pentru că oamenii slabi nu încurajează niciodată alţi oameni! Iar noi avem acum nişte politicieni slabi.
Matei Udrea: Cum s-a ajuns în situaţia asta? E o situaţie pe care o descrieţi dumneavoastră şi care pare foarte apropiată de realitate, dar la care s-a ajuns cumva.
Oana Gheorghiu: Vine din comunism, adică am moştenit-o! Această situaţie nu a apărut. Într-o formă sau alta am venit cu ea, încet-încet, din comunism. Doar ştim bine că din 1990 încoace au intrat chiar şi în conducerile partidelor oameni care au venit cu nişte lecţii învăţate din comunism şi ele s-au perpetuat. Da, în aceste partide, din păcate, au intrat oameni care au avut acest tip de deziderat: să le fie bine, să aibă o imagine publică, să se îmbogăţească. Dar eu cred că un moment de criză poate fi şi un moment de răscruce şi în care clasa politică va începe să se cureţe. Cum ziceam, poate sunt optimistă şi poate că văd eu binele, dar ştiţi că orice criză poate să aducă şi bine. Şi eu aşa cred că va fi până la urmă! Şi că, poate, vin nişte oameni care sunt mai şcoliţi, mai învăţaţi şi mai conştienţi de faptul că, dacă nu se implică, ne va fi rău. Cine ştie?
„Din păcate, nu primim bani din străinătate. Zic din păcate pentru ne-am bucura să atragem bani de afară pe care să-i folosim în ţară pentru copiii români! Nu văd nimic rău în asta“
Matei Udrea: De-a lungul timpului aţi fost acuzată de tot felul de lucruri. Una dintre suspiciuni e că vreţi să intraţi în politică. Că vă folosiţi de platforma civică pentru a vă crea un capital de popularitate ca o trambulină pentru politică.
Oana Gheorghiu: Păi, asta aud de vreo 10 ani! Şi, drept dovadă că nu mi-am dorit… M-au mai întrebat oamenii. Dacă-mi doream în politică, intram în politică! Puteam să intru. Nu mi-am dorit nici politică, nici zona asta de funcţii politice. Dacă am acceptat poziţia de la ANMCS (comisia de licenţiere a spitalelor – n. red.), presa a inflamat un pic lucrurile. Eu sunt unul din 25 de oameni în colegiul acela care, o dată la vreo doi ani, timp de şase luni, are drept de vot pe nişte decizii. De când am fost numită şi până acum am participat la o singură şedinţă şi e o chestie extrem de formală pe care sper să o modific cel puţin în ceea ce mă priveşte, că nu este stilul meu. Dar am acceptat acea poziţie cu gândul că pot să şi învăţ, să văd ce se întâmplă în zona publică, şi poate că pot să aduc nişte lucruri bune acolo. Nu-mi doresc o poziţie publică, nu mi-am dorit-o niciodată. Mi-am zis că dacă vreodată voi simţi că pot să fac ceva mai mult decât fac din postura asta de ONG-ist, poate că mă voi gândi! Dar încă n-am simţit că pot, pentru că mă uit la oamenii care au intrat în politică şi unii dintre ei sunt oameni oneşti, care chiar au dorinţa să schimbe. Cunosc şi eu câţiva şi văd că, din păcate, pare că se străduiesc foarte mult şi că sunt mai frustraţi decât sunt eu, de exemplu, pentru că le este foarte greu. Se lovesc de zidurile politrucilor vechi, ca să zic aşa. Iar aici, în zona noastră, măcar mai reuşim să facem ceva. Am reuşit să construim un spital, facem un campus. Ai şi zona asta de împlinire. Ai nevoie de ea!
Matei Udrea: Sunteţi finanţaţi din străinătate? De Ocultă sau ceva de genul ăsta? De când a promulgat Putin în Rusia legea agenţilor străini, vizând ONG-urile, este o întreagă nebunie peste tot. Bulgarii votează şi ei o lege similară cu cea din Rusia privind ONG-urile care trebuie să se declare agenţi străini dacă sunt finanţate din străinătate.
Oana Gheorghiu: Din păcate, nu e cazul! Nu primim bani în străinătate, dar zic din păcate pentru ne-am bucura să atragem bani de afară pe care să-i folosim în ţară pentru copiii români! Nu văd nimic rău în asta. Cred că primim foarte puţine donaţii din străinătate, dar tot de la români care trăiesc afară. Sunt donaţii de la persoane fizice. Cred că, în toată existenţa noastră de până acum, din 2012 încoace, am primit donaţii de 2-3 ori de la una sau două fundaţii ale unor companii mari care sunt şi prin România, dar care gestionează partea asta de proiecte sociale de la firmele-mamă. Dar banii noştri vin de la peste 350.000 de români – cred că s-au făcut vreo 380.000 acum – şi peste 10.000 de companii. Ăştia sunt finanţatorii noştri! Deci, dacă vine vreo lege – împotriva căreia vom lupta cu toată forţa pentru că este antidemocratică, nu de alta –, pe noi nu ne afectează.
Matei Udrea: Am înţeles, în politică nu vreţi să intraţi, bani de la Ocultă nu vin. Şi atunci v-ar putea întreba cineva ce vă mână în luptă? De ce vă agitaţi? Care e beneficiul, care e motorul?
Oana Gheorghiu: Am povestit că am început de la un caz şi era exact… Ştiţi care e motorul? Frustrarea care îi face pe oamenii ăia să-i înjure pe alţi oameni, care îi face pe alţii să urle pe TikTok, care îi face pe alţii să voteze partide extremiste. Aceeaşi frustrare ne face şi pe noi să facem ce facem! Doar că noi am găsit o zonă de a transforma frustrarea asta în ceva care chiar are sens. Şi eu cred că oamenii, în viaţă, au nevoie de sens. Poate că, în tinereţe, nu-ţi dai seama. Tot cauţi ceva, cauţi şi nu ştii ce cauţi, dar noi de fapt căutăm sensul! Pentru mine, ceea ce fac are sens! Mă bucur când mă duc la ”Marie Curie” (spitalul de copii lângă care s-a construit şi dat în folosinţă noul spital de oncologie pediatrică ridicat de Asociaţia Dăruieşte Viaţă, condusă de Oana Gheorghiu şi Carmen Uscatu – n. red.) şi să ştiţi că de câte ori intru acolo mă uit şi zic: „Frate… La chestia asta am participat şi eu!“. Şi încă sunt uimită că asta chiar s-a întâmplat. Pentru mine, acesta este sensul. Şi da, am un salariu la ONG, ca orice om care munceşte 8-10-12 ore pe zi, dar nu banii mă motivează, ci rezultatul. Pentru că, dacă m-ar fi interesat banii, probabil că aş fi avut o firmă sau aş fi lucrat într-o companie în continuare.
Matei Udrea: Am vorbit mai devreme despre două Românii care există pe mai multe planuri. Credeţi că pot fi reconciliate? Să zicem România de la stat cu România de la privat. Sau România de pe Tiktok, care votează extremişti, cu cealaltă Românie, care…
Oana Gheorghiu: …care vrea cu Europa şi are viziunea asta occidentală. Cred că da! V-am zis din start că sunt o optimistă şi văd partea bună! Cred că da, dar asta se poate face doar la firul ierbii.
Matei Udrea: Adică?
Oana Gheorghiu: Creat comunităţi! Spiritul ăsta de comunităţi care ne poate duce înainte.
„Trebuie create comunităţi! Preşedintele cred că ar putea să genereze o astfel de mişcare, iar eu sper ca, după ce se liniştesc lucrurile, să aibă timp şi să meargă să vorbească cu oamenii“
Matei Udrea: Cine să le creeze?
Oana Gheorghiu: Cine să le creeze? Păi, uite, cum vă ziceam, de la partidele politice… Preşedintele cred că ar putea să genereze o astfel de mişcare, iar eu sper ca, după ce se liniştesc lucrurile, să aibă timp şi să meargă să vorbească cu oamenii. Pentru că oamenii, când te duci să vorbeşti cu ei, chiar dacă te urăsc… Ştiţi cum este, ura e uşor de aruncat pe TikTok. Când te vezi faţă în faţă cu omul, poate te şi ascultă. Nu zic că toţi, dar cred că nişte politicieni tineri, alături de preşedinte, ar putea să înceapă. Bineînţeles că n-o să poată preşedintele să ajungă în fiecare colţ din ţara asta, dar cred că, începând să meargă în zonele cele mai dificile, unde oamenii o duc rău, şi să găsească soluţii, să-şi formeze o echipă care să se ocupe cu asta… Poate că nu o să poată nimeni rezolva toate problemele, că oamenii mai trebuie să şi muncească şi trebuie să-i înveţi să-şi facă treaba şi să-şi câştige existenţa. Dar cred că e nevoie să ne întoarcem la firul ierbii şi să vorbim cu oamenii. Ştiţi că înainte, campania electorală, se făcea...
Matei Udrea: Păi, Iliescu de ce era aşa popular? Oprea maşina într-un sat, cobora, stătea de vorbă… Tipul activistului..
Oana Gheorghiu: Nu trebuie să ne întoarcem la acel activist, să le promitem oamenilor, că tocmai asta nu mai trebuie să facă politicienii. Nu mai trebuie să le promită! Dar oamenii merită măcar să fie ascultaţi. Şi poate că, din 1000 de probleme pe care oamenii o să le spună, poţi să rezolvi una! Dar pe aia, dacă ţi-ai asumat-o, o faci şi o şi rezolvi! Şi ne întoarcem la construi încredere şi a spune clar: „Eu asta nu pot să fac şi asta pot să fac!“. Eu am fost impresionată o singură dată de un singur ministru al Sănătăţii care se numea Cseke Attila şi era interimar, cred. Era prin 2009, când ne luptam noi, tot aşa, pentru un caz şi pentru a schimba o lege. I-am trimis un document, avea câteva pagini şi am obţinut o întâlnire. Domnul Cseke Attila a venit la acea întâlnire cu notiţe pe marginea documentului şi a spus: „Asta pot să fac asta, nu pot să fac, asta nu ţine de mine, aici se vor opune domnii profesori!“. Şi am fost impresionată. N-am mai întâlnit de atunci! N-a putut să facă. Din tot ce ceream noi acolo, nu ştiu dacă a reuşit să ne ajute cu 1%. Dar pentru mine a fost un om serios care mi-a spus clar: „Nu pot!“. Şi am înţeles şi de ce nu poate. Cred că oamenii au nevoie de genul ăsta de discuţii, dar nu la televizor sau pe TikTok, că nu trece! Trebuie să ajungă faţă în faţă. Şi asta e greu! Dar mă gândesc că aici vine şi societatea civilă, ONG-urile, care să se întoarcă şi ele la firul ierbii. Eu nu cred că nu există în fiecare comunitate doi-trei oameni care să nu poată să se adune şi să zică: „Băi, la noi în sat să culcă 50 de copii flămânzi! Păi, cum pot eu să pun capul pe pernă când ştiu că ăla, la 200 de metri de mine, n-are ce mânca!?“. Dacă te gândeşti aşa, la nivel uman, n-ar trebui să putem să dormim liniştiţi. Cred că unii pur şi simplu nu îndrăznesc sau nu-şi dau seama că ei pot să rezolve acolo, în comunitate. Şi asta trebuie încurajat, să găsim zona asta în care oamenii singuri să se ajute unii pe alţii. Am pierdut asta! Cred că ăsta era singurul lucru bun în comunism cel puţin la ţară, că eu am trăit la ţară. Pentru mine, cea mai mare bucurie în comunism era când venea lumea la clacă şi noi ne duceam la alţii. Şi era chestia aia de comunitate. N-o mai avem acum. Poate că trebuie reconstruită, să luăm şi ce a fost bun. Nu multe au fost bune, dar...
Matei Udrea: În regulă. Vă mulţumesc mult pentru acest dialog!
Oana Gheorghiu: Mulţumesc şi eu!
Articolul de mai sus este destinat exclusiv informării dumneavoastră personale. Dacă reprezentaţi o instituţie media sau o companie şi doriţi un acord pentru republicarea articolelor noastre, va rugăm să ne trimiteţi un mail pe adresa abonamente@news.ro.
