Purtătorul de cuvânt al Patrarhiei Vasile Bănescu reacţionează joi în temeni foarte duri la ceea ce el numeşte ””deversarea în spaţiul mediatic a unor atacuri suburbane la adresa Bisericii si a Părintelui Patriarh”, numindu-i pe cei care au criticat afirmaţiile Patriarhului cu ocazia Sărbătorii de Sfântul Dumitru ”pseudo-jurnalişti trăitori în bula lor de fiere”, analfabeţi cultural, ” inşi desfiguraţi de grimase de ură incontrolabile care nu au nici cea mai vagă idee despre istoria reală, frecvent însângerată a României creştine, a creştinismului şi a Bisericii Ortodoxe”, oameni mici şi veninoşi, oameni împuţinaţi moral, doldora de sine, săraci cultural şi pustii sufleteşte, care fac din invectivă, ironie obraznică, ridicolă paradă etică şi schimonosire a realităţii instrumente de analiză „jurnalistică”. El face referire, fără a-l nominaliza, şi la jurnalistul Cristian Tudor Popescu, făcând trimitere şi la ”Adevărul”, publicaţia pe care acesta a condus-o în anii 90. Jurnalistul şi scriitorul Cristian Tudor Popescu spune că reacţia Patriarhiei la articolul său "Satană în sutană" e una cu "drăcuieli" şi nu merită să răspundă unor astfel de afirmaţii.

Distribuie pe Facebook Distribuie pe Twitter Distribuie pe Email
CITEȘTE ȘI Cristian Tudor Popescu către Biserica Ortodoxă Română: "BOR răspunde prin purtătorul său de cuvânt cu un jet lung şi noroios de vorbe de ocară, sudălmi, afuriseli, sictir, drăcuieli, pe scurt, bapeamătii"

În urma deversării în spaţiul mediatic a unor atacuri suburbane la adresa Bisericii si a Părintelui Patriarh, va rog sa primiti aceasta reactie a mea in calitate de purtator de cuvant al Patriarhiei:

”Cum să comentezi altfel decât în dificila cheie a compătimirii creştine, colcăiala cripto-socialistă din câteva nuclee mediatice infestate de cristofobie anti-ortodoxă şi din care se iţesc capetele pleşuve şi deloc limpezi, analfabete cultural şi religios ale unor pseudo-jurnalişti trăitori în bula lor de fiere, nu în realitatea obiectivă şi imediată care îi contrazice constant? Atacurile furibunde şi imunde la adresa Bisericii, numită obsesiv-compulsiv „goldporaţie”, la adresa unei personalităţi ca cea a Patriarhului, numit în mod agramat „Înalt Preafericitul”, zvârcolirea unor inşi desfiguraţi de grimase de ură incontrolabile care nu au nici cea mai vagă idee despre istoria reală, frecvent însângerată a României creştine, a creştinismului şi a Bisericii Ortodoxe, ipocrizia convenabil camuflată cameleonic, dar constant monstruoasă a acestor oameni mici şi veninoşi care în anul de răscruce morală a României, 1990, îi demonizau şi răstigneau public de pe poziţiile gazetăreşti ale „adevărului” pe protestarii reali şi curaţi din Piaţa Universităţii, unde comunismul travestit pervers în democraţie era denunţat lucid, toate acestea, dar şi multe altele (ne)păstrate în memoria noastră comună, spun tot ce e cu adevărat important despre aceşti oameni împuţinaţi moral, doldora de sine, săraci cultural şi pustii sufleteşte, care fac din invectivă, ironie obraznică, ridicolă paradă etică şi schimonosire a realităţii instrumente de analiză „jurnalistică””, afirmă Bănescu.

El îndeamnă să ne rugăm, fireşte, şi pentru ei, ”pentru aceşti jalnici campioni ai fentării adevărului şi ai grosolanei înjurăturii publice mascate nătâng în critică semidoctă a unor lucruri pe care, orbiţi de furie anticreştină, sunt incapabili să le înţeleagă”.

El spunedespre aceştia că sunt ”foarte sărmani caracterial”, care au mai multă nevoie de rugăciunea noastră a tuturor şi a Bisericii spre care scuipă în sus decât pot ei crede.

”Credinţa în Adevăr (nearticulat), credinţa în Hristos mărturisit de Biserica vie, reală, neidealizată, dar nici strâmb imaginată de simplii gazetari eşuaţi în vedetism, această credinţă ne va dărui claritatea şi frumuseţea morală ce ne vor salva şi ne vor înălţa dincolo de „bâlciul deşertăciunilor” în care diavolul cu chip de om cumsecade, cap limpede, omniscient şi neobosit justiţiar ne invită permanent să trăim. Pe unii chiar cu un suspect şi, desigur, vremelnic succes”, conchide purtătorul de cuvânt al Patriarhiei.

Patriarhul Daniel a declarat marţi, la cermoniile organizate cu ocazia sărbătorii Cuviosului Dimitrie cel Nou că, în toamna anului 1989, autorităţile comuniste au interzis închinarea la sfintele moaşte pe motiv că în clădirea de alături, unde era sediul Marii Adunări Naţionale, ar avea loc o şedinţă importantă, iar ”această umilire a Sfântului Cuvios Dimitrie cel Nou a fost răsplătită în sensul că peste câteva luni regimul comunist a căzut”, clădirea devenind sediul Patriarhiei. Afirmaţiile sale au fost făcute şi pe fondul restricţiilor decise de autorităţi cu privire la ceremoniile din acest an, în contextul pandemiei de COVID-19.

Jurnalistul Cristian Tudor Popescu a scris ulterior un editorial critic, intitulat ”Satană în sutană”.

”Ştăbimea Bisericii Ortodoxe Române a fost aliata lui Ucigă-l Toaca sub comunism. Ba chiar a fost Răul însuşi: satanele în sutană i-au turnat cuvios la Securitate pe credincioşii care li se mărturiseau, n-au zis nici bleau la toate crimele regimului, la distrugerea satelor, la dărâmarea şi alungarea pe roate a bisericilor, i-au cântat în strună lui Ceauşescu până în ultima clipă: pe 19 decembrie 1989, BOR îi trimitea o scrisoare de mulţumire dictatorului, ridicându-l în slăvi mai ceva pe ca Iisus Hristos. Iar pe martirii Timişoarei îi numea huligani”, a afirmat jurnalistul, concluzia sa fiind: ”Grea misie a avut Dumnezeul batjocorit la Sf. Dimitrie: să dea jos comunismul în vreme ce armata Lui de popi trădători din România I-a stat din răsputeri împotrivă…”

 
viewscnt
Urmărește-ne și pe Google News

Articolul de mai sus este destinat exclusiv informării dumneavoastră personale. Dacă reprezentaţi o instituţie media sau o companie şi doriţi un acord pentru republicarea articolelor noastre, va rugăm să ne trimiteţi un mail pe adresa abonamente@news.ro.