Oricât ar fi de incipient, business-ul pe nume startup trece printr-o serie de etape, până la maturitate. Odată ce l-am definit ca iniţiativă antreprenorială aflată în căutarea unui model de business, cea mai firească clasificare a stadiilor ţine de tipul de finanţare.

Distribuie pe Facebook Distribuie pe Twitter Distribuie pe Email

1. Resursele fondatorului: seed money

E clar că primul stadiu al unui startup se leagă de investiţia de bani, muncă şi competenţă a fondatorului sau fondatorilor. Dar această etapă nu trebuie să fie nici anarhică, nici din cale-afară de intuitivă. Pasiunea are rolul ei, dar un business plan de etapă e indispensabil. Totul începe de la obiectivele care pot fi legate, de exemplu, de prototiparea unui produs sau software, iar în funcţie de asta efortul este clarificat. În primul rând, un business plan îţi arată că pentru un startup nu ai nevoie numai de bani. Evaluarea cifrică a muncii depuse, în ore de lucru sau similar, clarifică lucrurile. Din momentul în care încetează de a mai fi visuri, startup-urile nu mai pot fi o activitate de timpul liber. Antreprenorii de succes spun că îţi afectează şi viaţa personală.

2. Susţinerea familiei şi a prietenilor

Nouă, românilor, ni se pare ciudat că ar trebui să cerem bani sau alte tipuri de implicare de la famlie şi prieteni. Mie, personal, mi se pare însă recomandabil. E un test serios pentru ideea de startup. În primul rând, reacţia pozitivă a apropiaţilor poate fi un bun indicator pentru viitorul succes. În al doilea rând, e un test de seriozitate şi pentru antreprenor: implicarea familiei te obligă să fii orice altceva decât un simplu vânător de fonduri, adică serios şi angajat.

3. Angel investor-ul

Am auzit cu toţii despre el, dar eu îmi permit cu modestie să spun mai multe, aici, fiindcă am la activ trei exit-uri de succes, dintre care unul pentru Vector Watch. În această etapă, startup-ul nu este încă profitabil, dar are, deja, atributele generale ale unui business. Pentru ca prototipul despre care vorbeam să se transforme într-un produs valid, care monetizează, e nevoie de un surplus de finanţare. Spre deosebire de bănci sau alte posibilităţi, angel investorii îl asigură fără foarte multe garanţii formale şi nici dobânzi, în schimbul unei părţi din viitoarea afacere. Un angel investor competent nu e doar o sursă de bani, ci şi de sfaturi, fiindcă de regulă are un background de afaceri mai cuprinzător decât cel al fondatorului startup-ului. Din moment ce e dispus să îşi rişte propriile fonduri, va dori să urmărească îndeaproape evoluţia business-ului şi, dacă e cu adevărat angel investor, va şti să facă asta fără să uzurpe prerogativele fondatorului.

Legat de asta, unii antreprenori caută, pur şi simplu, mentori, care vor oferi know-how şi conexiuni fără aport financiar. Dimpotrivă, aşa-numiţii venture capitalişti sunt diferiţi de angel investori prin faptul că asigură finanţări nu din capitalul propriu, ci dintr-al altora. Asta îi apropie mai mult, comparativ, de băncile despre care vorbeam, chiar dacă există diferenţe substanţiale.

4. Venture Capital(ist)

Se spune despre venture capital că “vine înainte să se întâmple ceva”. Echivalentul în română al termenului, “capital de risc”, descrie destul de clar despre ce e vorba. Entităţile de business care asigură acest gen de capital vizează un return of investment înalt, cu un risc pe măsură. Investiţia vine la pachet cu o propunere de governing stabilită de comun acord cu antreprenorul sau antreprenorii, care are rolul de a genera profitul scontat pentru investitor, atunci când acesta îşi va face sub o formă sau alta exitul.

5. Exit-ul şi listarea pe bursă

Din toate cele de mai sus, e clar că succesul nu vine, în general, peste noapte. Experţii spun că startup-urile devin afaceri mature în cinci până la zece ani. Ce se întâmplă însă cu business-ul care a început să genereze profit ritmic? În lumea globalizată în care trăim, dacă nu e vorba de un chioşc administrat de o familie, business-ul respectiv va evolua către exit, fuziuni sau alianţe.

În principiu, există două tipuri mari de exit: către fonduri de investiţii, care vor dori să obţină un profit sigur fără a avea neapărat o specializare în domeniul startup-ului, sau către companii mai mari din pieţe asemănătoare, în căutare de inovaţie şi asset-uri. Asta în materie de destinatar, fiindcă de exit pot beneficia două tipuri de antreprenori: fondatorii afacerii şi investitorii din stadiile anterioare, care au dobândit o poziţie minoritară, dar strategică.

La finalul ciclului se află cooptarea unui fond de investiţii sau listarea pe bursă (un obiectiv şi mai îndepărtat). Acestea sunt operaţiuni mai complexe, care vin, în general, după alte tipuri de aport de capital. Şi, pe termen lung, sunt cu atât mai necesare.

Octavian Pătraşcu este un antreprenor şi angel investor cu o carieră de peste 10 ani în pieţele de capital, tech, fintech şi real estate. A realizat trei exituri de succes, dintre care două pentru branduri globale care activează în pieţele financiare şi unul, ca investitor minoritar în Vector Watch. Este managing partner al Key Way Group şi fondator al TVP Family Office. Comentariile lui pot fi găsite online pe Octavianpatrascu.com.

(Articol susţinut de TVP Family Office)

viewscnt

Articolul de mai sus este destinat exclusiv informării dumneavoastră personale. Dacă reprezentaţi o instituţie media sau o companie şi doriţi un acord pentru republicarea articolelor noastre, va rugăm să ne trimiteţi un mail pe adresa abonamente@news.ro.