Justiţia din România încearcă, în acest moment, să devină o supraputere în stat, iar plângerea penală făcută de Consiliul Superior al Magistraturii la adresa vicepremierului Oana Gheorghiu face parte din această lovitură care e în desfăşurare, afirmă poetul, traducătorul şi activistul Radu Vancu, într-un interviu pentru News.ro. Ţintind un membru al guvernului României cu o funcţie atât de înaltă, magistraţii încearcă să intimideze populaţia şi să transmită românilor mesajul că aşa vor păţi toţi cei care vor încerca să-i conteste sau să-i critice.
În acest moment, e o luptă pe viaţă şi pe moarte între forţele reformiste şi cele care vor restauraţia vechiului sistem. Nu doar CSM face parte din această poveste, dar şi toţi cei care i s-au raliat, începând cu televiziuni şi terminând cu partide şi instituţii, spune Radu Vancu. El observă că acest atac a stârnit atâta indignare, frustrare şi revoltă încât a produs o solidarizare în rândurile oamenilor care nu se lasă intimidaţi. Românii s-au mobilizat şi astă-toamnă, când au salvat ţara de la un dezastru, dar fără susţinerea şi implicarea instituţiilor e foarte greu ca lupta să fie câştigată.
Radu Vancu a scris şi a semnat, alături de circa 30 de organizaţii, o scrisoare deschisă în care îşi arată susţinerea faţă de vicepremierul Oana Gheorghiu, după ce CSM i-a făcut acesteia plângere penală pentru că a criticat pensiile magistraţilor, spunând că acestea nu mai pot fi suportate de popor.
Scriitorul spune că propaganda rusă a reuşit să ducă AUR la 40% şi pe Simion la 45% folosind exact lozincile cu care PSD-ul lui Dragnea a câştigat alegerile din 2016 cu 46%. Ruşii au văzut ce prinde la români şi au repetat reţeta cu acelaşi succes de proporţii.
Întregul interviu acordat de Radu Vancu pentru News.ro, în rândurile de mai jos:
„Există un pachet de forţe modernizatoare în România şi un altul de forţe ale restauraţiei. E probabil că suntem în continuare o minoritate cei care vrem modernizarea României, dar n-am nicio îndoială că, pe termen lung, România va semăna mult mai mult cu ceea ce visăm noi pentru ea, decât cu ceea ce vor forţele restauraţiei. Cine visează mai consecvent va câştiga!“
Matei Udrea: Bună ziua, domnule Radu Vancu, vă mulţumesc pentru timpul pe care mi-l acordaţi pentru acest interviu. Aţi scris şi aţi semnat, alături de zeci de organizaţii civice şi de persoane din societatea civilă, o scrisoare în care îi luaţi apărarea Oanei Gheorghiu după plângerea penală făcută pe numele ei de Consiliul Superior al Magistraturii. Voiam să vă întreb de ce aţi făcut acest gest.
Radu Vancu: Cred că am simţit, la fel ca mulţi dintre cetăţenii României, indignare, frustrare, revoltă faţă de acest gest al magistraţilor care, în mod evident, încearcă să-şi conserve nişte privilegii şi, chiar mai revoltător decât atât, încearcă să incrimineze penal pe oricine observă acest lucru. Asta am considerat inadmisibil: faptul că Justiţia, prin aceşti câţiva magistraţi, încearcă să devină o supraputere în statul român despre care devine penal să faci observaţii critice. La fel ca mulţi cetăţeni ai României, am fost şi eu în stradă în deceniul din urmă, încercând să apăr Justiţia de atacurile politicienilor. Cred că dacă reuşeau atunci să distrugă Justiţia, politicienii deveneau ei o supraputere, o castă în statul român, o castă intangibilă. Acum, ce se petrece e simetric, dar la fel de periculos. O parte a Justiţiei vrea să devină intangibilă, să-şi conserve, să-şi prezerve privilegiile indiferent de faptul că statul român trece printr-o criză financiară teribilă şi, mai mult decât atât, să incrimineze penal orice observaţie critică la adresa acestei caste. Dacă asta ar reuşi, atunci, din nou, echilibrul puterilor în stat în România s-ar distruge şi România n-ar mai semăna cu un stat european, cu o democraţie funcţională, ci ar fi cu totul altceva: un stat profund disfuncţional, în care una dintre puteri le sufocă, pur şi simplu, pe celelalte şi anulează libertatea de exprimare a cetăţenilor. De asta am reacţionat, nu doar pentru persoana Oanei Gheorghiu, care e admirabilă prin tot ce a reuşit să facă, dar mai ales pentru acest principiu democratic. România trebuie să facă toate eforturile, toate reformele cu putinţă pentru a ajunge cu adevărat un stat european. Eu consider ăsta principalul nostru proiect de ţară. Cred că, pentru primul secol după Unire, proiectul nostru a fost construirea unei conştiinţe naţionale care să integreze provinciile provenite din câteva imperii cu istorii diferite, cu specific diferit. Cred că asta am reuşit, cred că ne identificăm toţi acum în primul rând ca români şi abia apoi ca transilvăneni, moldoveni, munteni, dobrogeni şi aşa mai departe. Cred că, pentru secolul care urmează, pentru al doilea nostru centenar după Unire, proiectul este construcţia conştiinţei europene a românilor şi a statului deopotrivă. Statul trebuie să se perceapă pe sine ca un stat european. Şi e limpede că magistraţii încă nu fac asta. Sau, ca să nu incriminez la grămadă magistraţii, aceşti magistraţi din CSM care au găsit de cuviinţă să incrimineze penal pe cineva care observa că sistemul lor de privilegii nu e sustenabil. Acesta nu e un comportament european! Şi de asta am reacţionat, pentru că România trebuie să rămână europeană!
Matei Udrea: Domnule Vancu, scrieţi în finalul scrisorii că simţiţi cum magistraţii sunt alături nu de oameni, ci de propriile interese şi de marii corupţi. Nu vă temeţi că aţi putea fi şi dumneavoastră dat pe mâna procurorilor? Spre deosebire de vicepremierul Oana Gheorghiu, în cazul dumneavoastră n-ar mai fi nevoie de semnătura preşedintelui ca să fiţi anchetat şi judecat tocmai de magistraţii de care vă plângeţi. Practic, speranţa să beneficiaţi de clemenţă ar fi minimă.
Radu Vancu: Aveţi perfectă dreptate, ăsta e pericolul! Dacă cineva poate fi incriminat penal pentru o observaţie, oricât de critică, la adresa unei părţi a statului român, atunci nimeni nu e în siguranţă! Atunci oricare dintre noi - eu, dumneavoastră, oricine altcineva ar formula obiecţii critice la adresa statului român - ar fi pasibil de o pedeapsă penală. Nu e prima dată când unele zone din statul român se gândesc la aşa ceva! În vremea regimului Dragnea a existat intenţia unei aşa-numite legi a defăimării. Cei care criticam atunci statul român şi mai ales cei care făceam asta în presa străină sau în faţa unor instituţii europene, în Parlamentul European, de exemplu, eram pasibili de pedepse similare. Eram consideraţi nişte răi cetăţeni care trebuie pedepsiţi pentru faptul că îşi defăimează ţara. Ori, eu cred că asta înseamnă a fi bun cetăţean! Un bun cetăţean este cel care, pe lângă faptul că îşi face cât poate mai bine datoria profesională şi datoria faţă de ţară, este şi cel care-i observă disfuncţionalităţile, cel care observă neajunsurile, cel care observă ceea ce trebuie corijat. Un bun cetăţean este un cetăţean cu gândire critică! Iar legile de genul acesta, intenţia legii defăimării sub Liviu Dragnea, intenţia aceasta de incriminare penală sub CSM, să spun aşa, exact asta încearcă să facă: să interzică gândirea critică a cetăţenilor în raport cu statul. Orice stat care funcţionează astfel e un stat avariat, e un stat care nu mai funcţionează ca o comunitate în beneficiul propriilor cetăţeni. Asta trebuie să fie România, o comunitate naţională care să funcţioneze pentru propriii cetăţeni în mod egal, nu pentru caste privilegiate care, pe lângă faptul că au privilegii, nu mai pot fi nici criticate, ci pentru restul cetăţenilor care se cuvine să tacă.
„Dacă cei de la CSM sau oricine emite astfel de ameninţări îşi închipuie că România poate fi redusă la tăcere cu astfel de instrumente punitive, se înşală! Dacă s-au gândit că astfel intimidează pe toată lumea, obţin efectul contrar: solidarizează“
Matei Udrea: Întrebarea era dacă nu v-aţi gândit, atunci când aţi redactat această scrisoare şi aţi şi semnat-o, că aţi putea chiar dumneavoastră să fiţi vizat de o astfel de anchetă. Sigur, am putea spune că vorbim despre nişte lucruri absurde care n-au cum să se întâmple, dar vedem că s-au petrecut deja câteva astfel de cazuri şi, practic, un procuror, dacă ar refuza să vă ancheteze, ar fi el însuşi pedepsit ulterior de CSM, de Inspecţia Judiciară. Avem deja nişte exemple clare în direcţia asta.
Radu Vancu: N-aş vrea nici să mă victimizez, nici să mă eroizez... Au mai fost ameninţări la adresa cetăţenilor care au protestat sau care au scris sub diverse regimuri politice. Şi cetăţenii au continuat să reacţioneze! Au fost şi violenţe. Am fost în 10 august (2018 - n.red.) în Bucureşti, am trecut prin acea reprimare a protestului. Asta nu ne-a împiedicat să ieşim în continuare în stradă sau să scriem în continuare. Dacă cei de la CSM, sau oricine emite astfel de ameninţări, îşi închipuie că România poate fi redusă la tăcere cu astfel de instrumente punitive, se înşală! Vedeţi, e o reacţie extraordinară a oamenilor, de solidaritate cu Oana Gheorghiu şi, de fapt, cu acest principiu democratic al liberei exprimări. Şi pe reţelele sociale, şi în presă, e, pur şi simplu, un val de solidaritate care eu cred că face foarte bine României, de fapt! E contraproductiv ce au gândit cei de la CSM. Dacă s-au gândit că astfel intimidează pe toată lumea, obţin efectul contrar: solidarizează, în sfârşit, România după o lungă perioadă în care ea se cufundase într-un fel de anomie, într-o lipsă de reacţie. Părea că astfel de solidarizări civice devin tot mai implauzibile, tot mai improbabile. Repet, România nu e un stat atât de fragil şi nu e compusă din cetăţenii atât de sperioşi cum îşi închipuie unii!
Matei Udrea: Am mai văzut un tip de mobilizare care s-a produs imediat după ce a fost anunţată Oana Gheorghiu ca vicepremier. Televiziuni de ştiri, cu PSD şi cu tot aparatul de propagandă online al al AUR s-au aliat ca să poarte o campanie împotriva Oanei Gheorghiu. Am mai văzut acest tip de campanie când era Laura Codruţa Kovesi la DNA. De ce credeţi că a apărut alianţa între nişte forţe care, aparent, în ultimii ani n-au fost pe aceleaşi baricade?
Radu Vancu: Eu cred că e un alt episod al războiului între cei care vor modernizarea României şi cei care vor restauraţia. Există un pachet de forţe modernizatoare în România şi un altul de forţe ale restauraţiei. Ele sunt simetrice, dar nu sunt şi n-au fost niciodată egale. Partidele care au încercat să modernizeze România din 1990 încoace au avut în jur de 20-25%, poate 30% cumulat. Iar celelalte partide, cele ale restauraţiei, au avut aproape întotdeauna pondere politică majoritară. Într-un fel straniu, România seamănă astăzi mult mai mult cu ceea ce visau încă din '90 aceste forţe modernizatoare, nu cele ale restauraţiei. Amintiţi-vă de primele gesturi politice ale lui Ion Iliescu: „Să sunăm la Moscova, să spunem cine suntem şi ce vrem!“. După ce au sunat la Moscova, Ion Iliescu, ca preşedinte, şi Adrian Năstase, ca ministru de Externe, au semnat în aprilie 1991 acel tratat de vasalitate al României faţă de URSS. E ultimul tratat din istoria URSS şi un tratat în care România adopta benevol o poziţie de vasal. Adică ne angajam prin acel tratat să nu facem parte din alianţe militare, politice, economice fără acceptul Moscovei. E exact ce cere astăzi Moscova Ucrainei! Puterea politică din acei ani, care avea, după cum ştiţi, o pondere electorală enormă, asta voia pentru România! Voia păstrarea ei în zona de influenţă a Rusiei, voia să fim un satelit al Comunităţii Statelor Independente, cum se numea atunci noua faţă a URSS. Iar în stradă şi în presa de opoziţie era o mână de oameni idealişti, studenţi, intelectuali, muncitori, oameni de toate felurile, dar în orice caz lipsiţi de putere politică reală. Astăzi, dacă ne uităm la cum arată România, ea seamănă mult mai mult cu ceea ce visau oamenii din stradă, oamenii din opoziţie, idealiştii. Iar majoritatea care voia restauraţia comunismului în România şi care începuse să-l pună în practică este în afara istoriei, ca să spun aşa. Asta e şi încrederea mea, de asta cred că sunt necesare şi protestele de astăzi şi reacţiile şi tot ceea ce facem noi. E probabil că suntem în continuare o minoritate cei care vrem modernizarea României, dar n-am nicio îndoială că, pe termen lung, România va semăna mult mai mult cu ceea ce vrem noi, cu ceea ce visăm noi pentru ea, decât cu ceea ce vor forţele restauraţiei. Cine visează mai consecvent va câştiga! Idealismul e pragmatic pe termen lung. Ştiu cât sună de idealist această propoziţie, dar mă fundamentez tocmai pe felul în care a evoluat România în aceste trei decenii şi jumătate. Ea seamănă mult mai mult cu ceea ce visau idealiştii din stradă decât cu ceea ce voiau cei care făceau politica reală în statul român.
„Rusia investeşte considerabil mai multe resurse acum în războiul hibrid din România decât o făcea atunci, în 2017-2018. Au înţeles că programul politic care îl dusese la 45% pe Liviu Dragnea este unul care poate fi speculat în interesul lor propriu şi au preluat liniile de propagandă aproape identic“
Matei Udrea: O să vă pun o întrebare care, cel puţin aparent, mai taie din acest optimism. Poate aţi văzut sondajul INSCOP publicat luni. 34% din tinerii între 18 şi 29 de ani şi 50% dintre cei între 30 şi 44 de ani spun că ar vota cu AUR. Ce părere aveţi despre aceste opţiuni ale noilor generaţii?
Radu Vancu: Ca să spun aşa, tabloul e şi mai înspăimântător decât îl prezentaţi! Când am văzut acel sondaj, mi-am adus aminte de sondaje similare. Am văzut relativ recent, adică în lunile din urmă - cred că sunt destul de uşor de găsit - sondaje similare pe tineri americani şi pe tineri britanici. Îmi aduc aminte că în amândouă societăţile sunt înspre 40% tinerii sub 30 de ani care cred că un regim autoritarist, iliberal, poate chiar dictatorial este preferabil pentru Statele Unite sau pentru Marea Britanie. Cred că e o problemă - repet - globală, nu doar parohială românească, această atracţie pentru mâna de fier, pentru regimul non-democratic sau chiar antidemocratic. Şi cred că e o problemă majoră căreia îi avem de răspuns toţi, ca societăţi, nu doar românii. Cum ne convingem copiii care votează deja, dar şi pe cei care încă nu votează, că democraţia este povestea politică cea mai de succes inventată de specia noastră? Asta e un lucru vital, fără de care, pur şi simplu chiar şansele de supravieţuire ale speciei scad. Pentru că dacă lăsăm aceste mari puteri, inclusiv nucleare, unele dintre ele, să ajungă pe mâna unor oameni care nu mai cred în democraţie, asta devine o problemă de supravieţuire, nu doar de organizare politică. Sigur, poveştile salvaţioniste, fantasmele astea ale salvării pe care le vând totalitalismele şi iliberalismele sunt seducătoare. Există un articol din anii '90 al lui Adam Michnik care se numea „Grey is beautiful“ - „Cenuşiul este minunat“. Şi era chiar despre cenuşiul democraţiei în raport cu coloritul seducător al totalitarismelor care ştiu să se vândă ca poveşti de salvare mai atracţioase, mai hipnotice decât banala, cenuşia, obositoarea, exasperanta democraţie. Noi am mai trecut o dată - vreau să spun noi, ca specie - prin aşa ceva! E exact ce se întâmpla în anii '30 ai secolului trecut, când încrederea tinerilor în democraţie se prăbuşise. Tinerii cei mai inteligenţi ai planetei scriau împotriva democraţiei. Inclusiv în România tinerii care se numeau atunci Mircea Eliade, Constantin Noica, Emil Cioran erau categoric anti-democraţi şi exasperaţi de democraţie şi dispreţuitori faţă de ea. Şi ştim unde duce asta! Am văzut cum ne cufundăm în extremisme în secolul trecut. Mai ales extremismele de dreapta tind să devină prevalente şi în secolul acesta. Deci noi, în România, trecem printr-un episod local - această atracţie faţă de AUR şi faţă de partidele antidemocratice - care este doar un simptom al unei boli globale. De asta spun că e mai înspăimântător decât spuneaţi dumneavoastră. Evident, soluţiile sunt cele banale. Nu există soluţii minune la asta! Soluţiile banale şi clişeizate se numesc educaţie, cultură. Din păcate, nu găsesc în statul român acum, chiar în varianta asta, cu Nicuşor Dan preşedinte - Ilie Bolojan premier - Daniel David ministru al Educaţiei - Demeter Andras ministru al Culturii, la niciunul dintre ei nu găsesc o susţinere reală pentru educaţie şi pentru cultură. Îmi pare rău să o constat! I-am votat, pentru că pericolul extremismului pro-rus era înfiorător şi ar fi distrus România, dar în ceea ce priveşte datoria lor faţă de educaţie şi faţă de cultură, au enorm de multe restanţe! Şi dacă statul român nu va începe să investească în educaţie şi în cultură ca investiţii în propria democraţie - pentru că asta sunt ele - atunci mă tem că vom avea în 2028 o îngrozitoare problemă. Nu ştiu dacă atunci ne vom mai putea salva!
Matei Udrea: Se mai petrece un fenomen aparent paradoxal. Cel puţin o parte din populaţia care în 2017-2018 protesta faţă de comportamentul şi de politica PSD-ului lui Dragnea a trecut acum de partea AUR. Care AUR a preluat integral temele acelui PSD din 2017-2018! Vedem că discursul conspiraţionist, anti-occidental, anti-liberal, antidemocraţie care atunci stârnea indignarea oamenilor, scotea oamenii în stradă, acum e aprobat şi votat. Sunt exact aceleaşi narative: multinaţionalele, colonia Occidentului, Soros.
Radu Vancu: Da, cunosc şi eu oameni care au fost alături de mine în stradă împotriva abuzurilor PSD-Dragnea şi care sunt acum votanţi ai lui Călin Georgescu sau ai Dianei Şoşoacă sau ai lui George Simion. E trist şi chiar descumpănitor. În acelaşi timp, există explicaţii pentru asta. Adică pe unii dintre ei, de pildă, această nouă propagandă pro-rusă i-a captat mai întâi nu pe linie politică, ci pe linii alternative. Adică conspiraţionismele antivacciniste sau teorii alternative legate de nutriţie şi de medicină şi aşa mai departe. Deci, au abilitatea aceşti vectori ai propagandei pro-ruse să-i extragă pe rutele alternative din masa asta care protesta pentru democraţie. Şi le-a ieşit foarte bine! Speranţa e că am reuşit să ne salvăm chiar şi acum, când am avut un an îngrozitor - se împlineşte în curând un an de la acele alegeri în cele din urmă anulate, în care am simţit cu toţii că ne fuge România de sub picioare. Chiar dacă părea improbabil, în al 12-lea ceas, instituţiile fundamentale ale României împreună cu cetăţenii, au reuşit să salveze România. Dar, aşa cum spuneam, nimic nu ne garantează că această salvare e repetabilă! Nu doar pentru că, aşa cum spuneţi şi dumneavoastră, unii dintre oamenii ataşaţi proiectului democratic acum au dezertat şi sunt în zona spectrului politic opus. Nu doar de asta, dar şi pentru că intensitatea războiului hibrid în România a crescut! Rusia investeşte considerabil mai multe resurse acum în războiul hibrid din România decât o făcea atunci, în 2017-2018. Au înţeles că programul politic care îl dusese la 45% pe Liviu Dragnea este unul care poate fi speculat în interesul lor propriu şi au preluat, exact aşa cum observaţi, liniile de propagandă aproape identic. Programul lui Liviu Dragnea avea ca slogan „Mândru că sunt român!“. Ei bine, oricând AUR ar putea contrasemna acest slogan politic cu care Liviu Dragnea a ajuns la 45%! Şi nu cred că e întâmplător faptul că AUR se învârte în jurul lui 40%. Acum înţeleg că a început să scadă înspre 35, ceea ce ar fi o veste bună. Din nou, România a avut anticorpi pentru a salva democraţia, dar la felul în care se întâmplă lucrurile acum e problematic că aceşti anticorpi vor fi suficienţi pentru încă o salvare şi din cauza ostilizării unei părţi a electoratului democratic. Cunosc mulţi profesori care au votat pentru Nicuşor Dan şi împotriva extremismului, dar care sunt foarte iritaţi de ceea ce s-a întâmplat în educaţie, de dezastrul girat de Daniel David în educaţie şi care fie nu se vor mai duce la vot, fie au trecut direct în partea opusă a spectrului politic, adică vor da voturi, unii dintre ei, chiar pentru AUR. Ceea ce e de asemenea întristător şi descumpănitor. Apoi, tot acest atac concertat la adresa guvernului şi a cetăţenilor României pe care o parte dintre instituţiile din justiţie îl fac acum sub ochii noştri de asemenea poate avea drept efect desistarea unei părţi electoratului care a crezut necesar să se lupte încă pentru democraţie în România. Unii oameni se vor întreba: „De ce să lupt pentru Justiţie, de ce să lupt pentru democraţie când, iată, în acest regim politic democrat, totuşi, instituţiile de justiţie din România caută să dezechilibreze sistemul de checks and balances (control şi echilibru - n. red.) şi să se supra-ordoneze tuturor celorlalte puteri?“. Trăim momente foarte problematice. Singura mea speranţă este în acest val enorm de solidarizare şi eu cred că putem avea încă un optimism raţional. Adică putem găsi încă resurse să fim optimişti în mod rezonabil că România democratică va supravieţui. Cu condiţia ca cetăţenii să nu fie lăsaţi singuri în această solidarizare împotriva unei puteri din stat care încearcă să ia statul captiv. Am văzut că Nicuşor Dan a ieşit foarte de dimineaţă, conform propriilor uzanţe care îl fac mai degrabă un personaj prudent, şi a spus că, dacă va ajunge la el acea solicitare de incriminare penală a Oanei Gheorghiu, nu o va semna. A fost cumva împăciuitorist, în linia lui, spunând că şi Oana Gheorghiu a făcut o declaraţie nefericită. Dar, în orice caz, a luat decizia mult mai importantă de a spune „Nu!“ acestei încercări de confiscare a Justiţiei în interesul unui grup de magistraţi. Aştept şi de la restul instituţiilor statului acelaşi gen de solidarizare cu cetăţenii. Pentru că, din nou, trăim un moment de care pe care. Sunt forţele modernizatoare versus forţele restauraţiei. Dacă cele din urmă se vor impune, s-ar putea să fie prea târziu pentru România democratică.
Matei Udrea: O ultimă întrebare. În curând se împlineşte un an de la turul întâi anulat al alegerilor prezidenţiale. În continuare, nu există nimeni în instituţiile statului care să fi plătit cu funcţia sau în alt fel pentru ce s-a întâmplat atunci. S-au conturat mai multe ipoteze, dar în lipsa unor verdicte ale justiţiei totul rămâne la nivelul de impresie. Şi v-aş întreba pe dumneavoastră ce gândiţi acum, la un an distanţă, despre ceea ce s-a întâmplat în noiembrie-decembrie anul trecut? La ce concluzii aţi ajuns?
Radu Vancu: E foarte limpede că cineva, un grup de oameni, a gândit un scenariu de preluare a puterii în România prin eludarea sau chiar prin încălcarea legilor electorale în vigoare, inclusiv prin completarea scenariului preluării puterii cu o încercare de insurecţie armată cu trupe paramilitare, cu trupe neolegionare şi aşa mai departe. E inacceptabil ca nimeni să nu plătească! E pur şi simplu împotriva intereselor României ca democraţie. O ţară în care cineva vrea să preia în forţă puterea şi nimeni nu plăteşte pentru asta este o ţară disfuncţională. Amintiţi-vă că au existat tentative similare de preluare ar puterii în Germania, acum câţiva ani, în Muntenegru. Au fost tot în preajma alegerilor parlamentare şi au fost finanţate tot de Rusia. În toate aceste ţări, grupările respective au fost destructurate, arestate şi s-a ajuns la răspundere penală. Pentru că altfel o ţară nu poate funcţiona! Nu-mi dau seama de ce nu se întâmplă lucrurile astea mai ferm. Văd că doar Călin Georgescu trebuie să se deplaseze cu o anumită frecvenţă la instituţiile statului şi să se prezinte, să arate că este în continuare în ţară. S-a pus în mişcare urmărirea penală împotriva lui. Foarte bine! Dar, din nou, toate se întâmplă cu o lentoare exasperantă şi cu o lipsă descumpănitoare de asumare din partea instituţiilor statului! România a arătat în acea perioadă ca un sat fără câini. Şi mă tem că nici acum impresia nu e neapărat mult schimbată în bine. E bine că nu a reuşit această lovitură de stat, încercare de preluare frauduloasă a puterii în România, ca să fiu mai exact, e foarte bine că instituţiile statului au reacţionat atunci, că cetăţenii au reacţionat la vot. Dar e îngrozitor că cei care au gândit acest scenariu malefic nu răspund penal. Eu cred că, fără această claritate juridică, România nu poate funcţiona! Dacă vom vedea că se scurge timpul şi conştiinţa juridică a României şi conştiinţa ei morală, în fond, nu capătă şi această expresie juridică a condamnării celor vinovaţi, atunci ne putem aştepta la ce e mai rău. Pentru că înseamnă că aceste grupări oculte din servicii, din politică, din zonele militare continuă să existe, nu sunt destructurate şi la următorul moment electoral vor încerca aceeaşi preluare în forţa României pe care au încercat-o şi în urmă cu un an.
Matei Udrea: Vă mulţumesc pentru interviu!
Radu Vancu: Şi eu vă mulţumesc!
Articolul de mai sus este destinat exclusiv informării dumneavoastră personale. Dacă reprezentaţi o instituţie media sau o companie şi doriţi un acord pentru republicarea articolelor noastre, va rugăm să ne trimiteţi un mail pe adresa abonamente@news.ro.
