Serviciile secrete româneşti ştiu identitatea agenţilor de influenţă străini pro-ruşi care acţionează pe teritoriul ţării noastre, dar prezenţa în interiorul acestor servicii a unei tabere suveraniste de susţinători ai ideilor antioccidentale le permite acestor agenţi să supravieţuiască şi să se desfăşoare în continuare, afirmă pentru News.ro colonelul în retragere Călin Hentea, expert în propagandă, operaţii informaţionale (INFO-OPS) şi operaţiuni psihologice (PSYOPS). Cazul Călin Georgescu este unul de manual în materie de război hibrid, propagandă şi operaţiuni informaţionale, explică expertul în interviul acordat News.ro. E foarte puţin probabil ca audienţa-ţintă românească să fi fost conştientă că e vizată de o agresiune hibridă, agresiune propagandistică şi agresiune informaţională în noiembrie-decembrie 2024, această vulnerabilitate fiind amplificată de starea educaţională foarte precară a populaţiei.
A fost vorba de o propagandă bine mascată şi bine camuflată sub argumente naţionaliste, suveraniste şi chiar religioase, spirituale. Practic, suntem atacaţi de Federaţia Rusă, doar că acum războiul se poartă altfel decât eram obişnuiţi.
Călin Hentea oferă pentru cititorii News.ro şi definiţia războiului hibrid purtat de Rusia împotriva României: „Un conflict interstatal nedeclarat – subliniez, nedeclarat! – necodificat încă de legile internaţionale, care se desfăşoară într-un mod coordonat – repet, coordonat! –, pe multiple planuri: politic, militar, diplomatic, economic, financiar, mediatic, cibernetic şi aşa mai departe“.
13 octombrie - Oraşul meu acasă şi la birou (ediţia a IV-a)
În acest moment, pe teritoriul ţării noastre acţionează atât agenţi de influenţă ai Rusiei, cât şi agenţi de influenţă ai SUA şi ai Uniunii Europene. Diferenţa între aceştia este că Rusia tratează România în mod declarat ca stat inamic şi caută să ne distrugă, pe când SUA şi Uniunea Europeană sunt aliaţi. Avem inclusiv posturi de televiziune de ştiri care acţionează deschis, în ansamblu, ca agenţi de influenţă ai Rusiei, atrage atenţia Călin Hentea.
Acesta spune că agresiuni informatice au mai existat asupra României după 1990, dar ceea ce se întâmplă din 2020 încoace este o premieră, deoarece până acum nu existau mijloacele tehnice pentru a duce aceste operaţiuni până la nivelul ultimului cetăţean.
Călin Hentea (67 de ani) este doctor în ştiinţe militare cu teză despre propagandă şi operaţiuni informaţionale. A lucrat ca ofiţer de specialitate în Secţia de Operaţii Psihologice din Statul Major General al Armatei române şi a fost trimis, ca expert în PSYOPS şi INFO-OPS, în misiuni internaţionale în Albania, Kosovo şi Afganistan. A publicat mai multe cărţi dedicate specializării sale: „Spectacolul propagandei“, „Statul şi propaganda“, „Noile haine ale propagandei“, „Când se vor sătura românii de propagandă?“, „Propaganda şi rudele sale“, „Oamenii propagandei“, „Propaganda în război“, „Istorie, film şi propagandă“ etc.
Mai jos, interviul acordat pentru News.ro de colonelul Călin Hentea, expert în PSYOPS şi INFO-OPS:
„În 1990-1991 au fost recuperaţi pe posturi onorabile, inclusiv în structura de Integrare Euroatlantică, ofiţeri de nivel doi, trei sau patru din fostul Consiliul Politic Superior al Armatei. Şi care dintr-o dată, din mari atei care erau pe timpul Ceauşescu, au devenit extrem de religioşi şi patrioţi naţionalişti, suporteri sau susţinători, admiratori ai lui Ion Antonescu!“
Matei Udrea: Bună ziua, domnule Călin Hentea, vă mulţumesc pentru amabilitatea de a-mi acorda acest interviu.
Călin Hentea: Cu mare plăcere!
Matei Udrea: Dumneavoastră aveţi o pregătire specifică în domeniul pe care vreau să-l abordăm şi să-l discutăm. Sunteţi doctor în ştiinţe militare, aveţi teză de doctorat despre propaganda şi operaţiile informaţionale, aţi fost şi ofiţer specialist în operaţii psihologice în Statul Major General. Aşadar, aveţi o competenţă pe zona războiului hibrid şi a propagandei. V-aş adresa următoarea întrebare: cum aţi privit, ca expert, cazul Călin Georgescu încă de la început, de astă-toamnă?
Călin Hentea: Cazul Călin Georgescu este – şi cred că va fi – un exemplu de manual de operaţii informaţionale, de război hibrid şi de propagandă. Am folosit acum trei concepte pentru că ele sunt vecine, sunt înrudite, sunt înlănţuite. Nu ştiu în ce măsură audienţa-ţintă românească în cazul Călin Georgescu a fost conştientă sau a sesizat în ce măsură aveam de-a face cu o agresiune hibridă, cu o agresiune propagandistică şi cu o agresiune informaţională în acel moment, noiembrie-decembrie 2024. Pentru că despre asta a fost vorba! Prin canalele şi prin acest instrumentar necodificat al războiului hibrid, Călin Georgescu a încercat să se impună şi a ţâşnit dintr-o dată, pe neaşteptate, chiar în seara în care s-au anunţat exit-poll-urile la primul tur de scrutin şi toată lumea a rămas înmărmurită: cum de a fost posibilă această evoluţie spectaculoasă sub radar, cum s-a menţionat atunci? Ei bine, a fost război hibrid desfăşurat în principal pe reţelele sociale, care reprezintă poate armamentul cel mai perfid, mai sidios al războiului hibrid. A fost vorba de o propagandă bine mascată şi bine camuflată sub argumente naţionaliste, suveraniste şi chiar religioase, spirituale.
Matei Udrea: La ce vă referiţi când spuneţi că e război hibrid insidios?
Călin Hentea: Haideţi să încercăm o definire a acestui concept, pentru că toată lumea vorbeşte în ultima vreme despre război hibrid. Dar stau şi mă întreb în ce măsură se conştientizează conţinutul concret, precis, real al acestui concept. Deci este vorba despre un conflict interstatal nedeclarat – subliniez, nedeclarat! –, necodificat încă de legile internaţionale, care se desfăşoară într-un mod coordonat – repet, coordonat! – pe multiple planuri: politic, militar, diplomatic, economic, financiar, mediatic, cibernetic şi aşa mai departe. Este vorba despre un atac, de o ofensivă care nu se desfăşoară cu tancuri şi cu infanterie, cum ştiam din Al Doilea Război Mondial. Atunci se dădea o declaraţie de război: Anglia declară război Germanei ca urmare a invadării Poloniei în septembrie 1939 şi se declanşează Al Doilea Război Mondial. Ei bine, aceste practici, ca să spunem aşa, au dispărut! Pentru că, aşa cum spuneam la un moment dat generalul Gherasimov, care este şeful Statului Major al armatei ruse, războiul şi pacea devin din ce în ce mai amestecate! Iar ruşii profită de acest amestec dintre pace şi război, coordonând unitar ofensiva atât împotriva Occidentului cât şi, bineînţeles, împotriva Ucrainei, dar iată că şi împotriva României, Poloniei şi a altor state. Pentru că aici trebuie să fac această menţiune: de fapt, prima dată s-a vorbit despre război hibrid într-un mod mai consistent în anul 2014, deci acum peste 10 ani, în momentul în care s-a produs acea Revoluţie portocalie la Kiev, Maidanul, încheiat momentul respectiv cu anexarea ilegală şi nerecunoscută a Crimeei de către Federaţia Rusă. Atunci au fost desfăşurate pentru prima dată aceste arme, acest arsenal al războiului hibrid împotriva Ucrainei.
„Războiul hibrid urmăreşte o subminare a coeziunii audienţei-ţintă, adică a opiniei publice din ţara vizată, în care sunt exploatate frustrările, teama, slăbiciunile, prejudecăţile oamenilor din respectivul grup. Iar acestea produc un efect emoţional foarte mare. S-a văzut în cazul Georgescu, pentru că atunci a fost vorba de un vot preponderent emoţional şi mai puţin în cunoştinţă de cauză“
Matei Udrea: Descrieţi-l puţin.
Călin Hentea: Şi acum, cum se desfăşoară el? Care sunt obiectivele? În primul rând este vorba despre o subminare a coeziunii audienţei-ţintă respective, adică a opiniei publice din ţara vizată, ţara avută în vedere. În care sunt exploatate frustrările, teama, slăbiciunile, prejudecăţile oamenilor din respectivul grup. Iar acestea produc un efect emoţional foarte mare. S-a văzut în cazul Georgescu, pentru că atunci a fost vorba de un vot preponderent emoţional şi mai puţin în cunoştinţă de cauză! Pentru că în aceste argumentaţii care sunt distribuite şi multiplicate prin reţelele de boţi în rândul unui număr necontrolat, aş putea spune, de utilizatori sunt folosite foarte multe argumente de dezinformare. Dezinformare, iarăşi, este un eufemism! E un eufemism pentru minciună şi pentru înşelare! Foarte rar un politician îi mai spune altuia sau referitor unei alte persoane: „Domnule, eşti un mincinos!“. Nu! „Sunteţi dezinformat!“ Sau: „Doriţi să dezinformaţi opinia publică!“. De fapt, e vorba de minciună şi de înşelare care se practică şi care e cu atât mai eficace, ca să spunem aşa, cu cât porneşte de la un sâmbure de adevăr. Sâmbure care apoi este manipulat, este deformat, este emistificat în sensul de a obţine un efect maxim asupra audienţei-ţintă respective. Audienţă-ţintă care, iarăşi, trebuie să o spunem şi pe asta, este bine aleasă în cadrul războiului hibrid: acele segmente de populaţie mai puţin educate, mai puţin informate, deci mai vulnerabile la tot soiul de mesaje, tot soiul de insinuări, de manipulări venite pe canale obscure şi mai puţin limpezi, oficiale. Pentru că aici, într-adevăr, cred că societatea românească în general suferă de un mare nivel de incultură mediatică, de incultură digitală, de incultură informaţională, care ar putea să îi ofere câteva elemente, câteva mici scuturi de apărare împotriva acestor intruziuni care se petrec pe TikTok în primul rând – cel care creează dependenţă şi exploatează cu mare abilitate acele preferinţe, acele înclinaţii ale fiecărui individ în parte – pe Facebook, pe Twitter, pe toate aceste reţele sociale. Dar toate aceste mesaje pe care le-am pomenit acum pe reţelele sociale trebuie dublate – ceea ce se şi întâmplă – de acţiuni concrete ale războiului hibrid. E vorba de o incursiune a unei drone, de exemplu. Cum reacţionează audienţa-ţintă, statul respectiv, la plimbarea nevinovată, între ghilimele, a unei drone pe teritoriul naţional? Cum reacţionează la anumite declaraţii oficiale ale unor înalţi responsabili ruşi? Aici putem să-i menţionăm pe Dmitri Peskov (purtătorul de cuvânt al lui Putin – n. red.) şi Maria Zaharova (purtătoarea de cuvânt a Ministerului de Externe al Rusiei – n. red.), care adesea, zilnic aproape, lansează împreună cu ministrul de Externe Lavrov tot felul de mesaje şi tot felul de insinuări care de care mai malefice şi mai insidioase, ca să zic aşa. De asemenea, e vorba de o întreagă politică economică şi energetică care se manifestă în cazul aprovizionării sau comerţului cu petrol rusesc de care anumite state, precum Ungaria sau Slovacia, sunt dependente. Şi atunci sigur că aceste state apar ca disidente în cadrul Uniunii Europene apropo de atitudinea faţă de agresiunea rusă în Ucraina şi, în general, faţă de toată politica Federaţiei Ruse. Până la urmă, acest război hibrid declanşat iniţial în 2014 asupra Ucrainei s-a extins acum asupra Uniunii Europene şi vizează tocmai acest lucru: divizarea, scindarea, fisurarea Uniunii Europene! Pentru că Uniunea Europeană este o organizaţie multinaţională în care sunt varii interese, sunt varii atitudini, varii culturi reunite sub această umbrelă. Ori, tocmai fisurarea acestei unităţi este, cred, principalul obiectiv al războiului hibrid rusesc.
Matei Udrea: Domnule Hentea, dumneavoastră, ca specialist, citiţi evenimentele pe care le vedeţi într-o anumită cheie. Când a început să vi se pară ceva suspect şi să bănuiţi că poate fi o operaţiune străină de război hibrid în România?
Călin Hentea: Acest lucru l-am simţit în momentul în care pe prima scenă politică a României au apărut în 2020, la alegerile parlamentare, o serie întreagă de partide care se proclamau suveraniste, dar care, de fapt, sunt partide de extremă dreapta care, chiar dacă nu se manifestă în mod deschis în favoarea Federaţiei Ruse… Deşi unele chiar o fac la modul foarte deschis, sunt arhicunoscute declaraţiile şi atitudinile liderului SOS Diana Şoşoacă nu numai noi, dar şi în Parlamentul European. E clar că apariţia acestor partide din neant, pentru că nu se aştepta nimeni la procentele pe care le-au obţinut, este tocmai rezultatul unor ingerinţe externe bine calculate, bine plasate şi care au ştiut să exploateze nemulţumirile reale, justificate ale unei bune părţi din populaţia României. Care, sigur, este frustrată, nu s-a bucurat în egală măsură de avantajele şi libertăţile oferite de integrarea în Uniunea Europeană, în NATO şi aşa mai departe. Şi care au răbufnit în acest vot de respingere stimulat din exterior. Pentru că celelalte sondaje care au apărut arată, pe de o parte, că românii susţin în largă majoritate apartenenţa la NATO, apartenenţa la Uniunea Europeană, dar pe de altă parte, iată, avem un corp care votează între 30 şi 40% cu aceste partide zis suvernaniste, zis patriotice, de fapt patriotarde, dar care sunt de extremă dreapta. Şi care apasă foarte puternic pe pedala naţionalismului şi a religiozităţii. Ori, noi ştim din istorie – pentru că, iată, istoria nu e atât de îndepărtată – că naţionalism plus ortodoxie, cel puţin în România, a însemnat un singur lucru: legionarism! Garda de Fier! Legiunea Arhaghelului Mihail! Cu toate câte le-a făcut această organizaţie, acest partid, care tot aşa se declara patriotic, tot aşa accentua elementele naţionaliste, istorice, libertate, credinţă, familie şi care, până la urmă, a degenerat, aşa cum bine ştim, într-o şir aproape nesfârşit şi oribil de crime, de asasinate, de fărădelegi chiar greu de imaginat în vremurile actuale. Dar care, iată, s-au petrecut în vremuri nu foarte îndepărtate!
„Senzaţia mea este că, oricât s-ar studia acele sute de dosare şi mii de de pagini şi de probe aflate la dispoziţia Justiţiei în cazurile Revoluţiei şi mineriadelor, acolo a fost vorba de o ingerinţă externă“
Matei Udrea: Sunteţi în egală măsură şi istoric, aţi scris cărţi despre istoria propagandei. Au mai existat astfel de atacuri asupra României sau în Europa de-a lungul timpului? Sigur, nu vorbim de mijloace, care se schimbă de-a lungul timpului, dar vorbim de tehnicile acestea, de atacurile hibride asupra populaţiei.
Călin Hentea: E foarte greu de vorbit de atacuri hibride la timpul trecut. De ce? Pentru că în trecut nu exista acest arsenal, această panoplie de arme hibride care sunt intens folosite în prezent. Nimeni nu-şi închipuia pericolul pe care îl reprezintă libertatea şi extensia, ubicuitatea reţelelor sociale care ajung până la ultimul om. Ne uităm pe stradă, în piaţă, unde vreţi dumneavoastră, la ciobanii de pe munte. Toţi au telefoane mobile şi au instalate pe ele reţelele sociale. Ce citeşte omul respectiv acolo e treaba lui, n-ai cum să-l opreşti. Acest lucru, în urmă cu 10-15 ani, nu se întâmpla. Dar atacuri informaţionale, da, au existat! Coordonate. Propagandă cu relaţii publice, cu operaţii psihologice, cu anumite măsuri coercitive sau stimulative din punct de vedere economic, da, au fost asupra României atât în perioada anilor ’90, cât şi în perioada comunistă. Sigur, înainte de perioada comunistă acest lucru nu se putea întâmpla pentru că exista doar radioul ca vector transfrontalier de comunicare, iar celebrele lansări de fluturaşi asupra trupelor sau populaţiei-ţintă avute în vedere erau sporadice, erau punctuale, deci fără o influenţă foarte mare. Dar propagandă externă asupra unui stat, da, a fost. Aş da un exemplu: momentul 1956 în Ungaria, când s-a produs acea explozie revoluţionară maghiară anti-sovietică în care budapestanii, în primul rând, au ieşit în stradă, au început să-i spânzure pe securiştii lor unguri şi pe comunişti de stâlpii de telegraf. Ba, chiar, Nagy Imre a cerut neutralitatea Ungariei la un moment dat, adică ieşirea ei din proaspătul înfiinţat Tratat de la Varşovia, din 1955. Moment în care, sigur, Hruşciov n-a mai răbdat, a intrat cu tancurile acolo, a profitat şi de simultaneitatea pe plan internaţional a crizei Suezului, în care erau implicate Franţa, Anglia şi Israelul, şi a fost înnăbuşită acea revoluţie. Ce vreau să spun: la momentul respectiv, posturile de radio străine, respectiv Vocea Americii şi mai ales Europa Liberă, i-au încurajat foarte mult pe revoluţionarii budapestani maghiari să continue lupta împotriva tancurilor şi intervenţiilor sovietice chiar dacă statele respective nu aveau nicio intenţie de a interveni şi de a-i sprijini pe revoluţionari. Care s-au simţit, bineînţeles, trădaţi de mesajele de susţinere şi încurajare pe care le primeau în mod constant pe lungimile de undă ale Europei Libere, fără ca ele să fie urmate şi de ceva concret. Ceva similar s-a întâmplat şi în 1968, când tot Uniunea Sovietică cea paşnică şi doritoare de pace a invadat Cehoslovacia. Au fost mesaje de încurajare adresate poporului cehoslovac, dar atât. NATO a avut şi el o reacţie destul de timidă, diplomatic, pe plan internaţional la acea intervenţie, dar sferele de influenţă se păstrau, în fapt, chiar dacă reţelele de propagandă, cele care transmiteau mesaje – că despre asta vorbim acum, despre războiul hibrid şi operaţiile informaţionale – erau libere să spună altceva. Era confruntare ideologică, verbală, dar fără puşti şi fără tancuri între state!
Matei Udrea: Aţi făcut o referire şi la România post-1990. Când a fost România ţinta unui astfel de atac?
Călin Hentea: Aici este de discutat, pentru că încă sunt pe rol în justiţia română dosarele Revoluţiei şi ale mineriadelor. Senzaţia mea este că, oricât s-ar studia acele sute de dosare şi mii de de pagini şi de probe aflate la dispoziţia Justiţiei, a fost vorba de o ingerinţă externă. Pentru că, sigur, nimănui din jur nu îi era indiferent ce se întâmplă în România. De asemenea, au fost şi atunci tot felul de mesaje care de care mai bizare, dacă le privim acum. Începând de la exagerările care au fost apropo de atrocităţile care ar fi fost săvârşite la Timişoara, cu zeci de mii de morţi. Nu, n-a fost vorba de aşa ceva, s-a demonstrat după aceea, la scurt timp, în ianuarie, că nu era ceea ce au transmis televiziunile la momentul respectiv, ceea ce a produs o mare dezamăgire şi, până la urmă, românii au plătit acea distanţare a Occidentului în contrast cu uriaşul entuziasm favorabil României, care fusese în decembrie şi începutul lui ianuarie. Iar după aceea au urmat acele oribile mineriade care au avut şi ele un anumit substrat… Nu ştiu în ce măsură extern, dar mă face să cred asta pentru că partidul extremist care a apărut atunci, nu întâmplător, Partidul România Mare şi cu foarte vocalul său lider Corneliu Vadim Tudor, a exploatat în bună măsură aceste mineriade, mai ales cea din 1999. Ne aducem aminte că Partidul România Mare şi Cornel Vadim Tudor au susţinut clar intervenţia şi marşurile minerilor asupra Bucureştiului, care au fost oprite abia prin intervenţia jandarmilor în bătăliile care acum mi se par aproape incredibile de la Stoeneşti. Au fost blocate drumurile acolo, Târgu-Jiu ocupat, România Mare împărţea pâine, împărţea ziare la mineri. Adică ceva halucinant, halucinant! Tot aşa, şi ăia ţipau că sunt patrioţi, cu libertate…
„Serviciul Român de Informaţii trebuie să intervină pentru lămurirea acestor duble identităţi ale agenţilor de influenţă“
Matei Udrea: Dumneavoatră eraţi în perioada aceea chiar cadru activ, făceaţi parte din Armată şi aţi urmărit din interior evenimentele…
Călin Hentea: Da, în perioada respectivă lucram în Direcţia de Cultură a Ministerului Apărării Naţionale. Şi din perspectiva asta pot să spun că erau foarte mulţi dintre colegi – îi vedeam! – recuperaţi pe posturi onorabile în cadrul acestei structuri, dar şi ale altora, cum ar fi cea de Integrare Euroatlantică, de exemplu, foşti ofiţeri de nivel doi, trei sau patru din fostul Consiliul Politic Superior al Armatei (structură înfiinţată de regimul comunist în 1948 şi care se ocupa cu pregătirea politico-ideologică a militarilor)! Şi care, dintr-o dată, din mari atei care erau pe timpul Ceauşescu, au devenit extrem de religioşi, în primul rând, şi în al doilea rând, extrem de patrioţi! Dar în ce sens? Patrioţi naţionalişti, suporteri sau susţinători, admiratori aş putea spune, mai guralivi sau mai decenţi, ai lui Ion Antonescu! Să ne aducem aminte că a fost nevoie de o presiune în principal americană, dar şi europeană pentru a se înceta acest cult al mareşalului susţinut – iată, iarăşi ne întâlnim! – de Corneliu Vadim Tudor şi Partidul România Mare, dacă vrem să ne integrăm în NATO. Mi-aduc aminte, tot în perioada respectivă, anii ’90-’91 – pe atunci nu era Direcţia de Cultură, era Inspectoratul pentru Cultură din Ministerul Apărării Naţionale – o bună parte din înalţii şefi din minister erau acuzaţi, vizaţi a fi aparţinut serviciilor de spionaj KGB-GRU sovietice. Adică mă refer la Mihai Caraman, care a trebuit să fie înlocuit de la conducerea SIE la presiunea NATO – fusese numit acolo de Ion Iliescu –, mă refer la Vasile Ionel, despre care iarăşi s-a spus – sigur că nu au apărut dovezi concrete, dar se vehicula foarte intens – că a fost şeful reţelei GRU, serviciul de spionaj militar sovietic în România, şi aşa mai departe. Au fost mulţi ofiţeri şi foarte mulţi înalţi responsabili cu influenţe ruseşti. Uitasem să menţionez că în acest război hibrid sunt folosiţi foarte abil, aş spune, aşa-numiţii agenţi de influenţă! Agenţi de influenţă care reprezintă nişte persoane cu o anumită şi semnificativă relevanţă publică şi care folosesc această poziţie şi notorietate publică pentru a exprima dubii, îndoieli, opinii, insinuări, tendenţiozităţi în favoarea unui stat străin!
Matei Udrea: Dumneavoastră aveţi o pregătire de specialitate şi deosebiţi, poate, mai uşor un tip care are pur şi simplu o părere banală de un altul care este agent de influenţă. În momentul de faţă, există în România în continuare agenţi de influenţă?
Călin Hentea: Da! Cu siguranţă, da! Cu siguranţă, da! Am să vă cer permisiunea să nu-i nominalizez, deşi sunt şi canale de televiziune, de ştiri, care în ansamblul lor funcţionează şi emit mesaje ca nişte agenţi de influenţă străini! Există personalităţi politice de mai trecută sau mai actuală relevanţă care iarăşi emit opinii şi atitudini şi au acţiuni îndreptate clar într-o anumită direcţie. Şi aşa mai departe. Da, există! Există şi aici cred că intervin două lucruri. 1) Trebuie să intervină serviciile de informaţii, respectiv Serviciul Român de Informaţii, pentru lămurirea acestor duble identităţi ale agenţilor de influenţă. 2) Trebuie un program de educare a populaţiei, de lămurire, de contracarare a tuturor acestor mesaje pe care anumite platforme de ştiri, canale de televiziune, chiar şi lideri politici le emit în spaţiul public, folosind instrumentarul pe care îl menţionam înainte. Adică tot arsenalul acela de vorbe, insinuări, dezinformări, manipulări şi care, sigur, multe din ele sunt alimentate, sunt favorizate de situaţia economică actuală a României, care permite valorificarea, exploatarea frustrărilor şi nemulţumirilor justificate ale multor români. Dar marea majoritate a acestor mulţi români despre care vorbeam sunt deficitari la categoria educaţie, şcoală, cultură. Asta îi face cu atât mai vulnerabili la mesajele acestor agenţi de influenţă care sunt, repet, fie instituţii private, fie persoane private sau publice.
„Dacă partidele pro-ruse câştigă în alegerile din Moldova din 28 septembrie, ne trezim cu ruşii la frontieră! Ceea ce va schimba radical coordonatele, inclusiv ale războiului hibrid de care povesteam! Cu toate consecinţele de rigoare!“
Matei Udrea: Aş vrea o scurtă lămurire. Când spuneţi că e vorba de agenţi de influenţă ai unui actor străin, vă refereaţi la ce ţară?
Călin Hentea: Este vorba despre statul neprietenos faţă de România, respectiv Federaţia Rusă. Ei spun că noi nu le suntem prieteni şi noi spunem la fel. Ambasadorul lor încă afirmă, într-o formă mai directă sau mai mascată, de exemplu, că România a fost eliberată de Armata Roşie în 1944. Adică sunt o serie întreagă de elemente. În plus, România este membră NATO, care este o organizaţie deloc prietenoasă Federaţiei Ruse. Pe de altă parte, avem şi agenţi de influenţă care sunt clar de partea Statelor Unite, de partea Uniunii Europene. Pe care nu-i blamăm pentru că gândim la fel sau ne dorim să fim la fel cu modelul democraţiilor liberale şi libertăţilor reprezentate de aceste două entităţi. Deci, sunt oameni care susţin Uniunea Europeană, agenţi de influenţă ai Uniunii Europene. Europarlamentari români, de exemplu, care vin şi susţin avantajele şi beneficiile apartenenţei României la Uniunea Europeană. Acea Uniune Europeană şi acel Bruxelles pe care toate cele trei partide, să zicem aşa, suveraniste, de extremă dreapta despre care am mai vorbit, le condamnă şi atacă. Aceste trei partide combat foarte tare politicile Bruxelles-ului şi ale Uniunii Europene. Chiar dacă aceste trei partide nu susţin în mod deschis, flagrant interesele sau politica Federaţiei Ruse, implicit folosesc aceleaşi naraţiuni! Deci, ele converg în aceeaşi direcţie. Iată cum se impart agenţii de influenţă, mesajele lor. Pentru că, într-adevăr, în momentul de faţă avem de-a face cu o dihotomie clară a unor atitudini pro şi contra Uniunii Europene, pro şi contra Federaţiei Ruse. Înainte aveam acel război ideologic, în timpul Războiului Rece, capitalism versus comunism. Acum, iată, avem o dorinţă de hegemonie şi de dominaţie, zice-se, multipolară din partea Federaţiei Ruse, aliată cu Coreea de Nord şi cu China împotriva vechilor heghemoni reprezentaţi de Statele Unite şi Uniunea Europeană. A căror supremaţie şi dominaţie a valorilor liberale este contestată prin toate mijloacele, cu arsenalul acesta al războiului hibrid despre care am vorbit atât de mult.
Matei Udrea: Ultima întrebare, Domnule Hentea. Vreau să ştiu părerea dumneavoastră, ca specialist care aţi lucrat atâţia ani în acest domeniu: credeţi că serviciile de informaţii româneşti ştiu cine sunt agenţii de influenţă, identitatea celor care participă la acest război hibrid împotriva României?
Călin Hentea: Sunt convins că da! Numai că, aşa cum a spus-o relativ recent ministrul Apărării, Moşteanu, în Armată şi în serviciile secrete există un anumit număr, o anumită parte – nu ştiu cât, nu pot să apreciez cât de mare sau de mică este – de simpatizanţi sau de susţinători nu neapărat ai lui Călin Georgescu, dar ai ideilor suveraniste şi antioccidentale. Şi atunci, această simpatie – sigur, niciodată declarată, nedovedită, dar care sunt convins că există – permite încă supravieţuirea agenţilor de influenţă străini, respectiv pro-ruşi, într-o manieră mult mai mare decât, de exemplu, există în Republica Moldova! Iată, ne apropiem de nişte alegeri cruciale acolo şi nu pot decât să-mi exprim admiraţia, respectul faţă de modul în care statul moldovean ăla mic, aşa, sărac, prăpădit, fratele nostru mai mic de acolo, de peste Prut, se luptă cu disperare, cu încrâncenare şi cu un curaj pe care parcă la români nu prea l-am văzut împotriva războiului hibrid rusesc purtat fără milă asupra lor. Iată că avem multe de învăţat şi de luat exemplu de la fraţii noştri de peste Prut, din Republica Moldova, de la această femeie mititică-mititică, Maia Sandu, care, iată cum se luptă! Chiar sunt emoţionat şi le ţin pumnii din toată inima să răzbească. Pentru că, a spus-o un lider politic român, dacă partidele pro-ruse câştigă în alegerile din Moldova din 28 septembrie, ne trezim cu ruşii la frontieră! Ceea ce va schimba radical coordonatele inclusiv ale războiului hibid de care îl povesteam! Cu toate consecinţele de rigoare!
Matei Udrea: Vă mulţumesc foarte mult, domnule Hentea!
Călin Hentea: Să aibă o relevanţă! Vă mulţumesc şi eu!
Articolul de mai sus este destinat exclusiv informării dumneavoastră personale. Dacă reprezentaţi o instituţie media sau o companie şi doriţi un acord pentru republicarea articolelor noastre, va rugăm să ne trimiteţi un mail pe adresa abonamente@news.ro.
