Dragoş Anastasiu a povestit într-o conferinţă de presă despre dosarul în care a fost acuzat că a dat mită. El a spus că trei ani de zile, compania sa a fost anchetată de Poliţia Economică cu suspiciunea de evaziune fiscală. Despre mita dată funcţionarului ANAF, el a arătat că la un moment da, au început să fie solicitări de excursii din partea funcţionarului ANAF, care s-au soldat cu facturi neplătite iar în secunda în care a aflat acest lucru şi a avut toate informaţiile necesare a decis împreună cu partenerul lui să spună adevărul.
”N-am venit aici nici să mă poziţionez ca victimă, nici să vă ofer nu ştiu câte justificări, pentru că nu despre asta este vorba, am venit aici să vă dau câteva explicaţii pentru a înţelege contextul”, a spus Dragoş Anastasiu în conferinţa de presă, arătând că vrea să explice contextul anilor 2005, 2006, 2009, aşa cum l-au avut companiile conduse de el.
Anastasiu a declarat că a avut o companie care făcea transporturi internaţionale. ”Avea suficient de multe autocare, foarte mulţi şoferi, mulţi angajaţi, făceau curse internaţionale în toată Europa, o activitate care este în aşa fel reglementată încât e necesară rambursarea de TVA, adică veniturile, care înseamnă biletele, sunt fără TVA, toate cheltuiele sunt cu TVA, de fiecare dată trebuie recuperat TVA-ul. Când ai volume mari, vorbim de volume mari de TVA”, a spus el. Anastasiu a afirmat că în acest context, ar vrea să povestească relaţia lor cu statul român, la acel moment. ”Trei ani de zile, compania mea a fost anchetată de Poliţia Economică cu suspiciunea de evaziune fiscală. S-a constatat, la un control la graniţă, al câtorva autocare ale subantreprenorilor noştri, că lipseau nişte bilete, adică erau mai mulţi pasageri decât erau bilete prezente, şi atunci s-a venit la noi la companie şi s-a spus verificăm ultimii cinci ani. Cum verificăm? Daţi-ne toate biletele pe care le-aţi avut, în fiecare cursă în parte, aveam plicuri pe fiecare cursă în parte, timp de cinci ani, 500.000 de bilete. Ne-au cerut biletele, le-am pus în faţa firmei, era un munte de cutii, ne-au întrebat ce să facem cu ele, le-au cărat la Poliţia Economică, ne-au solicitat să detaşăm un om, ca să fie prezent la verificări, am detaşat un om acolo. Lucrul acesta a durat trei ani”, a spus Anastasiu. El a arătat că a întrebat ce anume caută, pentru că poate pot să ajute şi li s-a spus că vor să compare numărul de bilete pe care ei le au în plicuri cu evidenţele de la Poliţia de Frontieră.
”Poliţia de Frontieră, la acel moment, lua paşaport cu paşaport, teoretic, şi teoretic, am aflat ulterior, înregistra fiecare paşaport la ieşire şi la intrare în ţară. Am întrebat Poliţia de Frontieră două lucruri. Vă rugăm să ne spuneţi dacă evidenţele dumneavoastră sunt opozabile justiţiei şi vă rog să îmi daţi intrările şi ieşirile şoferilor noştri, 200 de şoferi, în perioada unui an de zile, ca să vedem când au intrat şi când au ieşit. Răspunsul a fost aşa. Evidenţele noastre nu sunt opozabile justiţiei şi ne-au dat evidenţele legate de fiecare şofer în parte, care arătau că un şofer intra, ieşea, după care intra de câteva ori, nu mai intra, ieşea de câteva ori, nu mai intra şi invers. Deci evidenţele Poliţiei de Frontieră la acel moment erau absolut nerelevante. Trei oameni au lucrat la Poliţia Economică timp de trei ani, timp în care rambursarea de TVA a companiei noastre a fost blocată, că aşa era atunci regula, şi se adunaseră bani foarte mulţi, depăşeam cu mult un milion de euro. Venise criza financiară, 2009, pe autocarele noastre jumătate din pasageri. Fiecare cursă în parte era o pierdere pentru că, dacă până atunci mergeam cu câte 40-50 de pasageri pe cursă, acum mergeam cu 25-30 de pasageri. Deci situaţia companiei era absolut dezastroasă, motiv pentru care am tot încercat să urgentăm finalizarea închetei de la Poliţia Economică”, a mai spus Anastasiu.
Potrivit acestuia, după trei ani şi ceva a fost chemat la Poliţia Economică şi i s-a spus:”Nu avem absolut nimic ce să vă reproşăm. Pe un sens aveţi mult mai multe bilete decât avem noi evidenţe, pe alt sens aveţi ceva mai puţine bilete, dar per total aveţi mult mai multe bilete în registrările dumneavoastră decât avem noi în acele evidenţele de la Poliţia de Frontieră, care oricum erau neopozabile justiţie. Motiv pentru care am zis ok, bun, daţi-ne rezoluţia finală ca să putem să mergem la ANAF să ne recuperăm TVA-ul. Am fost privit în ochi şi mi s-a spus în felul următor. După trei ani de anchetă, eu nu pot să justific să închid pur şi simplu acest dosar. Motiv pentru care voi propune începerea urmăririi penale”.
Dragoş Anastasiu a mai spus că pentru acest motiv ”s-a solicitat începerea urmăririi penale împotriva sa şi s-a trimis dosarul la Parchet”. ”După vreo două-trei luni în care TVA-ul nostru stătea pe loc şi se devaloriza, trei ani de zile, uitaţi-vă în 2007, 2008, 2009, ce parcurs aveam al cursului valutar, am fost chemat la Parchet şi mi s-a spus textual: Eu nu ştiu ce să fac cu acest dosar, pentru că nu am ce să fac cu el. De ce este dosarul ăsta la noi? Vă întrebaţi pe mine de ce-i dosarul la dumneavoastră? Nu ştiu să spun. Luaţi loc. Scrieţi o declaraţie. Am scris o declaraţie. Peste două săptămâni s-a închis dosarul”, a mai povestit Anastasiu.
El a subliniat că acesta este contextul în care ”în 2009 vine ANAF cu persoana inculpată în dosarul de care facem vorbire şi începe control de fond pe cinci ani”.
”Durează patru luni şi la un moment dat colaboratorii mei vin la mine, pentru că eu nu participam la control şi mi-au spus totul pe contabilitate este foarte bine, dar avem nişte probleme legate de evidenţele din ştatele de plată. Asta înseamnă că aveam ştatele de plată, aveam sume plătite către ANAF, dar nu se legau exact pe evidenţele de la ANAF. Şi inspectoarea ne-a spus că este grav, că ar putea să fie lucruri foarte grave şi că nu poate să închidă dosarul, că mai trebuie să lucrăm, dar are o propunere constructivă. Şi am zis să vedem care este propunerea constructivă. Am avut acea discuţie şi mi s-a spus aşa. Avem două variante. Ori suspendăm controlul, vă uitaţi pe toate evidenţele acestea, le faceţi, le refaceţi. State de plată de mii de persoane, timp de cinci ani. Şi vedem ce iese. Sau închidem acum controlul şi vă recomand o firmă care se va ocupa de aceste lucruri, va dura câteva luni, dar eu am încredere în această firmă că va face lucrurile să se întâmple în aşa fel încât să avem evidenţele la zi. Şi ăsta este un moment în care eu a trebuit să iau o decizie împreună cu partenerul meu. Ce facem? Aveam de ales între un posibil faliment, sute de angajaţi cu familiile lor, munca noastră de 15 ani de zile, 20.000 de călători peste tot în Europa care n-ar mai fi putut să se întoarcă cu aceste autocare ale noastre acasă, sau să dau curs şantajului, să dau curs propunerii şi să închidem dosarul. În măsura în care toate celelalte elemente ale controlului verau în regulă. Asta a fost decizia pe care am luat-o la momentul respective”, a spus Anastasiu.
El a mai povestit că partenerul lui a semnat un contract pe una dintre firmele pe care el o gestiona.
”De aici încolo cred că lucrurile sunt clare, în rechizitoriu pe care înţeleg că toată lumea îl are, eu nu l-am avut la momentul respectiv. Ce anume s-a întâmplat ulterior şi ideea că a durat foarte mult până când partenerul meu a mers la DNA şi a denunţat? Au fost nişte încercări de rezolvare a problemei, s-au întâmplat anumite lucruri o perioadă de timp, câteva luni, nu mai ştiu acum cât, nu au fost de succes, după care nu s-a mai întâmplat nimic, colaboratorii mei au preluat lucrul, au refăcut, a durat un an de zile, au refăcut toate ştatele de plată, om cu om, bob cu bob, pentru ca la sfârşit să vedem că era vina noastră pentru că înregistrările nu erau corecte, dar sumele plătite de noi către statul român erau mai mari decât ar fi fost nevoie”, a spus el.
Potrivit lui Anastasiu, ”la un moment dat au început să fie solicitări de excursii din partea funcţionarului de la ANAF şi a firmelor respective, care s-au soldat cu facturi pur şi simplu neplătite, un an, neplătite doi ani, neplătite trei ani, neplătite patru ani.
”Eu n-am avut informaţii cu privire la faptul că, de exemplu, facturile nu erau plătite şi la un moment dat lucrul acesta a explodat, am aflat. Am întrebat de ce. Mi s-a spus că de frică, pentru că persoana respectivă a mai venit în control la noi cu alte ocazii, şi că de fiecare dată, cu aceeaşi severitate, cu aceleaşi ţipete, cu aceleaşi ameninţări, la adresa colaboratorilor mei, a introdus acest sistem de teroare care a generat frică, de a pune presiune pe reziliere de contracte, pe plata facturilor, etc. În secunda în care eu am aflat acest lucru şi am avut toate informaţiile necesare, e greu să ai mai mult de 20 de companii şi să ai toate informaţiile necesare la zi, am decis împreună cu partenerul meu să spunem adevărul. El semnase contractul, el a fost cel care a depus denunţul, eu am fost martor, am ştiut în prima fază, am asumat lucrul ăsta într-o situaţie de foarte mare criză, şi ce s-a întâmplat apoi, aţi văzut”, a mai povestit Anastasiu.
Articolul de mai sus este destinat exclusiv informării dumneavoastră personale. Dacă reprezentaţi o instituţie media sau o companie şi doriţi un acord pentru republicarea articolelor noastre, va rugăm să ne trimiteţi un mail pe adresa abonamente@news.ro.
