În primul rând, cercetarea disciplinară a poliţiştilor este reglementată de Legea nr. 360/2002 privind statutul poliţistului (în continuare „Legea 360/2002”) şi de Hotărârea nr. 725/2015 pentru stabilirea normelor de aplicare a cap. IV din Legea nr. 360/2002 privind Statutul poliţistului, referitoare la acordarea recompenselor şi răspunderea disciplinară a poliţiştilor (în continuare „Hotărârea 725/2015”).
Care sunt abaterile disciplinare prevăzute de lege?
În principiu, în materia răspunderii disciplinare a poliţiştilor, faptele care pot constitui abateri disciplinare sunt reglementate destul de larg. Acestea pot fi:
a) comportarea necorespunzătoare, în serviciu, familie sau în societate, care aduce atingere onoarei, probităţii profesionale a poliţistului sau prestigiului instituţiei;
b) neglijenţa manifestată în îndeplinirea îndatoririlor de serviciu sau a dispoziţiilor primite de la şefii ierarhici sau de la autorităţile anume abilitate de lege;
c) întârzierea repetată sau nejustificată a soluţionării lucrărilor;
d) refuzul nejustificat de a îndeplini o atribuţie de serviciu cuprinsă în fişa postului;
e) depăşirea atribuţiilor de serviciu ori lipsa de solicitudine în relaţiile cu cetăţenii;
f) absenţa nemotivată ori întârzierea repetată de la serviciu;
g) producerea de pagube materiale unităţii din care face parte sau patrimoniului Ministerului de Interne;
h) încălcarea normelor privind confidenţialitatea activităţii desfăşurate;
i) nerespectarea prevederilor jurământului de credinţă;
j) imixtiunea ilegală în activitatea altui poliţist;
k) intervenţia pentru influenţarea soluţionării unor cereri privind satisfacerea intereselor oricărei persoane.
l) încălcarea prevederilor referitoare la îndatoriri, incompatibilităţi, conflicte de interese şi interdicţiile stabilite prin lege.
Ce sancţiuni poate primi un poliţist?
Sancţiunile disciplinare care pot fi aplicate unui poliţist sunt:
a) mustrare scrisă;
b) diminuarea salariului funcţiei de bază cu 5-20% pe o perioadă de 1-3 luni;
c) amânarea promovării în grade profesionale sau funcţii superioare pe o perioadă de 1-3 ani;
d) trecerea într-o funcţie inferioară până la cel mult nivelul de bază al gradului profesional deţinut;
e) destituirea din poliţie.
De asemenea, pentru prevenirea săvârşirii ulterioare de abateri disciplinare, după efectuarea cercetării prealabile poate fi dispusă atenţionarea poliţistului, fără a fi astfel aplicată vreo sancţiune. Această măsură are caracter administrativ-preventiv şi nu produce consecinţe asupra raportului de serviciu.
În practică, măsura atenţionării este dispusă pentru abateri disciplinare cu gravitate redusă sau care nu au produs efecte. Este de dorit aplicarea atenţionării în asemenea situaţii, având în vedere că aplicarea unei sancţiuni, inclusiv cea a mustrării scrise urmează a atrage efecte secundare precum pierderea anumitor drepturi salariale sau interdicţii precum posibilitatea participării la un concurs etc.
Cum decurge cercetarea disciplinară?
– declanşarea cercetării disciplinare, ca regulă, va fi realizată de persoana care are competenţa de numire în funcţie a poliţistului cercetat sau de şeful unităţii ierarhic superioare;
– administrarea de probe în vederea verificării existenţei sau inexistenţei abaterii disciplinare;
– întocmirea proiectului raportului de cercetare prealabilă şi comunicarea acestuia către persoana cercetată;
– 3 zile lucrătoare de la data luării la cunoştinţă pentru formularea de obiecţiuni sau de a solicita probe în apărare;
– finalizarea raportului şi comunicarea dosarului către persoana care a dispus cercetarea; aceasta poate să claseze dosarul, să îl restituie pentru continuarea cercetărilor, să aplice direct mustrarea scrisă ori diminuarea salariului sau să sesizeze şi să consulte consiliul de disciplină;
– procedura în faţa consiliului de disciplină care se pronunţă prin încheiere;
– dacă s-a stabilit o sancţiune, aceasta poate fi contestată la unitatea superioară; contestaţia se depune la secretariatul unităţii conduse de persoana care a dispus sancţionarea, în termen de 10 zile lucrătoare de la luarea la cunoştinţă;
– după soluţionarea contestaţiei, poliţistul se poate adresa instanţei de contencios administrativ în vederea anulării sancţiunii, precum şi a oricăror altor acte care au stat la baza emiterii actului de sancţionare.
Drepturile poliţistului în procedură:
– poţi formula cerere de recuzare a poliţistului desemnat cu cercetarea sau membrilor Consiliului dacă aceştia se află într-un caz de incompatibilitate;
– poţi solicita administrarea oricăror probe în favoarea ta;
– poţi fi asistat de un poliţist, de un reprezentat desemnat de sindicatul din care faci parte ori de un avocat;
– poţi lua la cunoştinţă de documentele aflate în dosarul de cercetare disciplinară;
– poţi formula obiecţiuni sau depune rapoarte;
– poţi contesta actul administrativ de sancţionare la unitatea superioară şi, ulterior, la instanţa de contencios administrativ;
Cum te poate ajuta un avocat în cercetarea disciplinară:
Este important de reţinut că în cadrul cercetării poţi fi asistat de un avocat; acest lucru este ignorat de majoritatea persoanelor cercetate care, în general, nu ştiu că au această posibilitate.
Un avocat cu experienţă în astfel de cauze cunoaşte practica, ce probe se pot administra, care sunt erorile frecvente care duc la nulitatea procedurii sau a actului de sancţionare şi se asigură că drepturile tale sunt respectate iar procedura este îndeplinită conform legii.
Important de reţinut:
– poliţistul beneficiază de prezumţia de nevinovăţie; trebuie dovedit dincolo de orice dubiu existenţa abaterii disciplinare şi a vinovăţiei;
– sancţiunile se dispun în termen de cel mult 6 luni de la data la care persoana în drept a aflat de săvârşirea abaterii, dar nu mai mult de 2 ani de la săvârşirea acesteia;
– sancţiunile anterioare şi radiate nu pot fi avute în vedere la aprecierea gravităţii faptei şi a sancţiunii ce urmează a fi aplicată;
– nerespectarea procedurii disciplinare ori nedovedirea dincolo de orice dubiu a săvârşirii abaterii disciplinare poate duce la desfiinţarea sancţiunii aplicate.
Cele mai multe sancţiuni se desfiinţează în instanţă din cauze precum:
- Nerespectarea termenelor de prescripţie şi decădere;
- Încălcarea proporţionalităţii sancţiunii;
- Încălcarea dreptului la apărare şi lipsa motivării respingerii apărărilor;
- Lipsa unor aspecte necesare din actul de sancţionare, precum instanţa competentă la care poate fi contestat actul administrativ.
Pentru orice neclarităţi sau aspecte suplimentare referitoare la procedura cercetării disciplinare, vă rugăm să ne contactaţi la adresa de e-mail office@ionesculegal.ro.
Un material realizat in parteneriat cu Avocat.ro
Articolul de mai sus este destinat exclusiv informării dumneavoastră personale. Dacă reprezentaţi o instituţie media sau o companie şi doriţi un acord pentru republicarea articolelor noastre, va rugăm să ne trimiteţi un mail pe adresa abonamente@news.ro.
