Peste 300 de milioane de oameni din întreaga lume trăiesc cu hepatită virală cronică B şi C, potrivit datelor Organizaţiei Mondiale a Sănătăţii (OMS).
În fiecare an, alte peste două milioane de persoane se infectează, confirmând că hepatitele virale rămân o ameninţare majoră pentru sănătatea publică globală. „Netratate, aceste infecţii cronice se pot complica cu apariţia cirozei hepatice, insuficienţei hepatice sau chiar cancerului hepatic”, a semnalat dr. Iulia Stoian, medic specialist medicină de laborator la MedLife.
Testarea este singura armă eficientă împotriva unor infecţii grave, care, netratate, pot duce la complicaţii dramatice. Dr. Iulia Stoian, medic de laborator, atrage atenţia asupra importanţei analizelor de screening pentru hepatitele virale B, C şi pentru HIV. „Testarea populaţiei generale are rolul de a identifica aceşti pacienţi aparent «sănătoşi». Diagnosticul precoce permite începerea tratamentului, reduce progresia bolii şi previne apariţia complicaţiilor şi răspândirea virusurilor”, a spus medicul. Pericolul real apare atunci când aceste infecţii nu sunt descoperite la timp.
„Virusurile hepatitice B, C şi HIV determină infecţii «silenţioase». La debut, infecţiile acute pot da simptome uşoare nespecifice: oboseală, lipsa poftei de mâncare, febră, dureri musculare sau pot fi complet asimptomatice. Dar există riscul ca virusurile să persiste în organism o perioadă îndelungată, chiar şi ani de zile, fără semne evidente”, a explicat medicul.
De altfel, inclusiv OMS a semnalat că în multe ţări, numeroase persoane rămân nediagnosticate, iar chiar şi atunci când hepatita este depistată, numărul celor care primesc tratament rămâne incredibil de mic. O analiză globală publicată în 2023, care cuprindea estimări până în 2019/2022 (una dintre cele mai citate referinţe) arăta că la nivel mondial circa 90% dintre infecţiile cu hepatită B şi 79% dintre cele cu hepatită C rămân nedetectate.
Cum se transmit virusurile hepatitice B, C şi HIV?
Transmiterea are loc prin sânge şi fluide biologice. „Pentru ca virusul să se transmită de la o persoană la alta, sângele sau alte fluide infectate trebuie să ajungă direct în circulaţia sanguină sau să intre în contact cu mucoasele zonei genitale sau bucale,” a precizat dr. Iulia Stoian.
Căile principale de transmitere sunt:
- prin sânge, cea mai frecventă cale pentru hepatita C,
- prin contact sexual neprotejat, frecvent pentru hepatita B şi HIV,
- de la mamă la făt, în special în timpul naşterii.
„Când vorbim despre transmitere prin sânge ne referim la reutilizarea de instrumente tăietoare/ înţepătoare contaminate, precum ace (inclusiv la saloanele de tatuaje sau piercing)/ ace cu seringi (utilizatori de droguri intravenoase)/ instrumente medicale/ folosirea la comun de obiecte personale - periuţa de dinţi/ lame de ras/ aparat de măsurat glicemia - dispozitivul cu care te înţepi”, a spus medicul.
În ceea ce priveşte transfuziile de sânge, în prezent, este o raritate transmiterea, deoarece sângele pregătit pentru transfuzii este riguros verificat înainte de a ajunge la primitor.
Specialista a demontat şi unele temeri nejustificate legate de transmiterea virusurilor: „acestea nu se transmit prin transpiraţie, lacrimi, urină sau muşcături de insecte, apă sau alimente, respectiv nu poţi să iei vreuna dintre aceste infecţii, în condiţii obişnuite, din aer, prin atingere, îmbrăţişare, sărut”.
„În infecţia cu virusul hepatitic B, saliva conţine cantităţi foarte scăzute de virus, dar în condiţii obişnuite, nu transmite infecţia. Riscul creşte dacă este prezent sânge în salivă, prin răni gingivale de la periat sau prin utilizarea diverselor dispozitive dentare sau prin muşcătură dacă se rupe pielea”, a explicat medicul de laborator.
Tipuri de teste şi interpretarea lor
Screeningul este recomandat tuturor, cel puţin o dată în viaţă, iar femeilor însărcinate la fiecare sarcină, în primul trimestru. Pentru grupele de risc – personal medical, persoane cu parteneri sexuali multipli, consumatori de droguri intravenoase – testarea anuală este esenţială.
1. Teste de Screening (identificare iniţială)
Testul de screening identifică în sângele pacientului antigenul sau anticorpii specifici virusului. Este accesibil şi are o sensibilitate ridicată.
- Hepatita B: Se folosesc Ag HBs (cel mai important parametru de screening) şi Ac anti-HBc totali (apar doar după contactul cu virusul, nu după vaccinare). Ac anti-HBs (apar după boală/vaccin) sunt utili pentru verificarea statusului imun.
- Hepatita C: Se folosesc Ac anti-HCV. Aceştia pot persista toată viaţa, chiar şi după ce virusul devine nedetectabil/ infecţia nu mai este activă.
- HIV: Se preferă Testul combinat Ag p24/Ac anti HIV 1 şi 2 (depistează atât antigenul p24, cât şi anticorpii).
Atenţie: „Un test de screening reactiv, singur, nu pune diagnosticul,” a precizat dr. Stoian.
2. Teste de Confirmare (diagnosticul infecţiei active)
Toţi cei care au obţinut un rezultat reactiv la screening trebuie să confirme rezultatul printr-o metodă superioară, cu specificitate ridicată.
- Viremia (Metode Moleculare PCR): Aceste teste detectează direct materialul genetic al virusului (ADN sau ARN viral). Sunt cele mai sigure metode de confirmare, fiind esenţiale pentru diagnosticul infecţiei active şi monitorizarea tratamentului. Virusul poate fi detectat în sânge din primele zile până la 4 săptămâni de la contactul infecţios.
- Un alt test de confirmare, detecţia anticorpilor printr-o metodă cu specificitate ridicată – metoda Western Blot – se foloseşte pentru detecţia anticorpilor anti HIV şi nu numai. Testul de confirmare prin detecţia Ac apare la recomandări esenţiale.
Când un test poate fi fals negativ?
Există situaţii în care rezultatul testului de screening este fals negativ, din cauza aşa-numitei „ferestre serologice”. „Testarea s-a făcut într-o perioadă în care organismul nu a produs încă suficienţi anticorpi pentru a fi detectaţi,” a explicat dr. Stoian.
În cazul unei expuneri la risc, testarea trebuie repetată la 4 săptămâni, 3 luni şi 6 luni, deoarece perioada ferestrei serologice variază:
- HIV (Test combinat): 15-45 de zile.
- Hepatita C (Ac anti-HCV): Aproximativ 7-8 săptămâni.
Recomandări esenţiale
- Pregătirea pentru testare: De regulă, testele de screening şi cele de confirmare prin detectarea anticorpilor se lucrează din ser (sânge venos), de preferat pe nemâncate. Detecţia materialului genetic viral (viremia) se lucrează din plasmă şi nu necesită pregătire prealabilă.
- După un rezultat reactiv: „Test de screening reactiv. Nu pune diagnosticul. Urmează consultul de specialitate,” a indicat dr. Stoian, recomandând gastroenterologie, medicină internă sau boli infecţioase. Medicul specialist stabileşte stadiul infecţiei şi momentul iniţierii tratamentului.
Mesaj pentru cei care evită testarea
Teama, ruşinea şi prejudecăţile sunt încă bariere majore, tocmai de aceea dr. Stoian transmite un mesaj direct: „Este normal să fii speriat, înainte de testare, dar nu trebuie să parcurgi acest drum singur. Caută un laborator şi un medic specialist în care să ai încredere. Din nefericire, aceste infecţii pot persista mult timp în organism, nu trec de la sine şi fără tratament determină complicaţii serioase. Din fericire, există tratamente moderne şi eficiente care controlează infecţia şi permit o viaţă normală. Testarea înseamnă grijă faţă de tine”.
(Articol susţinut de MedLife)
Articolul de mai sus este destinat exclusiv informării dumneavoastră personale. Dacă reprezentaţi o instituţie media sau o companie şi doriţi un acord pentru republicarea articolelor noastre, va rugăm să ne trimiteţi un mail pe adresa abonamente@news.ro.
