Pielea este un organ viu, care reflectă în mod direct stilul nostru de viaţă. Alimentaţia, somnul, igiena, stresul, expunerea la soare, fumatul sau consumul cronic de alcool pot influenţa profund starea pielii. Iar evoluţia afecţiunilor dermatologice din ultimii 20 de ani o demonstrează.
Unele boli au devenit mai frecvente, altele au scăzut ca incidenţă, iar unele au căpătat forme atipice sau debuturi la vârste neobişnuite, spune dr. Codruţa Chelmuş, medic primar dermatvenerolog la Hyperclinica MedLife Timişoara.
Cele mai frecvente patologii, în funcţie de vârstă
Este bine să ştim că afecţiunile dermatologice variază în funcţie de etapa vieţii sau de anumite condiţii speciale, cum ar fi sarcina sau îmbătrânirea. În plus, unele infecţii transmise pe cale sexuală au şi ele manifestări cutanate specifice. Recunoaşterea acestor afecţiuni şi prezentarea la medicul dermatolog din timp pot face o diferenţă semnificativă în diagnostic, tratament şi calitatea vieţii.
În copilărie, printre cele mai frecvente este dermatita atopică, o afecţiune inflamatorie cronică, care poate persista şi la vârsta adultă. „Se pare că aerul poluat, curăţenia excesivă şi lipsa expunerii la microbi în primii ani de viaţă joacă un rol important”, explică dr. Chelmuş recurenţa acestei afecţiuni. Alte patologii frecvente la vârstă mică sunt infecţiile bacteriene (precum impetigo-ul), scabia (râia), pediculoza (păduchii) şi infecţiile virale precum molluscum contagiosum.
Dermatita atopică se manifestă prin uscăciune, roşeaţă, descuamare şi mâncărime intensă, adesea insuportabilă. Practic, pielea nu mai reţine apa şi permite pătrunderea alergenilor şi iritanţilor. Boala evoluează în pusee, alternând perioade de acalmie cu episoade de agravare.
Localizarea leziunilor variază în funcţie de vârstă. La sugari, ele apar în principal pe obraji, frunte, scalp, trunchi; la copii – pe coate, genunchi, gât, la încheieturi, pe mâini, iar la adulţi – gât, zona ochilor, mâini, degete.
Tratamentul presupune hidratare zilnică riguroasă, evitarea factorilor iritanţi, creme antiinflamatoare şi, în formele severe, fototerapie sau tratamente sistemice moderne, precum anticorpii monoclonali.
La adulţi, cele mai frecvente afecţiuni sunt: acneea (în creştere, din cauza stresului, a dezechilibrelor hormonale, a folosirii excesive a produselor cosmetice, a consumului de alimente cu indice glicemic mare şi lactatelor în exces, dar şi din lipsa somnului), dermatita seboreică, psoriazisul, eczemele de contact, rozaceea şi infecţiile fungice (precum ciupercile unghiei sau ale pielii).
Pentru că multe dintre acestea sunt influenţate şi de stilul de viaţă, prevenţia lor presupune o alimentaţie antiinflamatorie (mediteraneeană), o rutină de somn regulată, controlul greutăţii, igienă blândă (nu agresivă), şi, nu în ultimul rând, echilibru psiho-emoţional.
„Psoriazisul – o boală autoimună cronică – a avut o exacerbare notabilă în pandemie”, remarcă dr. Chelmuş. „Multe cazuri în remisie au recidivat sau s-au agravat, probabil din cauza stresului, a infecţiei SARS-CoV-2 şi suspendării tratamentelor biologice din lipsa accesului medical. Stresul, obezitatea, fumatul şi alcoolul sunt factori care pot agrava psoriazisul.”
Bolile cu transmitere sexuală au adesea manifestări cutanate vizibile care intră în sfera dermatovenerologiei. Printre cele mai întâlnite sunt: herpesul genital, verucile genitale cauzate de HPV, sifilisul (cu ulceraţii şi erupţii specifice), gonoreea, chlamydia şi infecţia cu HIV.
Unele dintre aceste boli se manifestă nu doar la nivel genital, ci şi pe alte zone ale corpului sau mucoaselor, iar recunoaşterea lor timpurie este importantă pentru evitarea complicaţiilor şi transmiterii către alte persoane. „Se observă o revenire alarmantă a sifilisului şi altor boli cu transmitere sexuală”, afirmă dr. Chelmuş, „mai ales în rândul tinerilor activi sexual, cu parteneri multipli”.
La vârstnici, pielea devine mai uscată, mai subţire şi mai sensibilă, ceea ce duce la xeroză (uscăciune extremă) şi prurit. Sunt des întâlnite dermatita de stază (asociată cu circulaţia deficitară), ulcerele de gambă, cheratozele actinice (leziuni precanceroase), dar şi diverse forme de cancer de piele.
Cancerele de piele – mai frecvente, dar şi mai uşor de prevenit
Carcinoamele şi melanomul sunt forme de cancer cutanat care s-au înmulţit, în special din cauza expunerii excesive la soare, fără protecţie UV, şi a folosirii solarului, atrage atenţia medicul: „Pielea are memorie – fiecare arsură solară, mai ales în copilărie sau adolescenţă, creşte riscul de cancer de piele mai târziu în viaţă. Mai exact, cumulul de radiaţii UV determină mutaţii la nivelul ADN-ului melanocitelor”.
Şi asta se vede tot mai des în cabinet. Sunt tot mai multe persoane cu istoric de arsuri solare frecvente în copilărie sau adolescenţă, care sunt diagnosticate cu melanom, una dintre cele mai agresive forme de cancer de piele: „Expunerile intermitente, intense, urmate de arsuri, sunt cele mai periculoase, mai ales vara.” La mare risc sunt şi unele profesii care presupun activitate în aer liber, precum agronomii, constructorii sau pescarii, punctează dr. Chelmuş.
Autoexaminarea periodică a aluniţelor este esenţială: o aluniţă care îşi schimbă forma, culoarea, dimensiunea sau începe să sângereze trebuie văzută de dermatolog cât mai repede. Dr. Chelmuş explică regula ABCDE care ajută la identificarea leziunilor suspecte:
A – Asimetrie: o jumătate a aluniţei nu seamănă cu cealaltă.
B – Borduri: contururi neregulate, neclare sau zimţate.
C – Culoare: mai multe nuanţe (maro, negru, roşu, alb, albastru) într-o singură leziune.
D – Diametru: mai mare de 6 mm sau în creştere (mai ales dacă e rapidă creşterea, în săptămâni sau luni).
E – Evoluţie: modificări recente în dimensiune, culoare, formă sau apariţia simptomelor (sângerare, prurit, inflamaţie).
Medicul va examina leziunile printr-o o metodă neinvazivă numită dermatoscopie, care îi permite să vadă şi detalii invizibile cu ochiul liber şi să decidă dacă leziunea este sigură sau necesită excizie. Cele mai la risc sunt persoanele cu peste 50 de nevi, piele deschisă la culoare şi/sau istoric familial de melanom sau arsuri solare repetate. Ele ar trebui să facă screening dermatoscopic anual.
Dr. Chelmuş atenţionează că peste 70% dintre melanoame nu se dezvoltă din aluniţe preexistente, ci apar ca leziuni noi, care iniţial arată ca o aluniţă normală, dar care evoluează rapid, de aceea nu trebuie să ignorăm aluniţele care apar „de novo”, adică pe piele anterior sănătoasă.
Vestea bună este că, dacă sunt depistate din timp, cele mai multe cancere de piele pot fi tratate cu succes.
Ce rol are componenta genetică în afecţiunile dermatologice
Componenta genetică este importantă în multe afecţiuni dermatologice, afirmă dr. Chelmuş, dar rareori acţionează singură: „Vorbim despre predispoziţii genetice, care necesită factori declanşatori de mediu pentru a duce la boală”.
Cele mai elocvente cazuri sunt psoriazisul şi dermatita atopică.
În psoriazis, riscul creşte dacă ai rude de gradul I afectate (părinte sau frate/soră), fiind de 10-20%. Ajunge până la 40-50% dacă ambii părinţi sunt afectaţi. Genele implicate sunt HLA-Cw6 şi s-a demonstrat că 60-70% dintre pacienţii europeni cu psoriazis precoce sunt HLA-Cw6 pozitivi. Asta înseamnă un debut mai devreme al bolii (adesea în adolescenţă), forme mai extinse sau mai severe, explică medicul.
În dermatita atopică este responsabilă o mutaţie a genei FLG, care presupune tot un debut mai timpuriu şi forme mai severe, dar şi o predispoziţie la infecţii cutanate recurente, astm bronşic sau rinită alergică. Riscul este mai mare dacă unul sau ambii părinţi au afecţiuni atopice. „Totuşi, nu toţi pacienţii cu dermatită atopică au aceste mutaţii, iar prezenţa lor nu schimbă semnificativ tratamentul sau prognosticul”, observă medicul.
„Dermatita atopică apare în contextul unei predispoziţii genetice, dar este puternic influenţată de factori de mediu”, spune dr. Chelmuş, „precum poluarea, fumul de ţigară, unii detergenţi, praf, acarieni sau alergeni alimentari”. Aceştia din urmă afectează mai ales copiii mici: laptele de vacă, ouă, grâu, arahide. În plus, aerul uscat, frigul iernii sau schimbările bruşte de temperatură pot agrava simptomele, iar transpiraţia excesivă vara sau hainele din materiale iritante (ex: lână) pot declanşa pusee.
Ce teste genetice există
Pentru psoriazis şi dermatită nu există teste genetice de rutină, iar managementul se bazează pe simptome şi pe istoricul familial, nu pe screening genetic, spune dr. Chelmuş.
Există, în schimb, teste pentru melanom, mai ales pentru cel familial. Dacă o persoană a avut melanom şi are rude de gradul I cu acelaşi diagnostic sau alţi factori de risc (precum apariţia melanomului sub 40 de ani sau multiple leziuni pigmentare atipice), se pot recomanda testul de predispoziţie ereditară (CDKN2A) sau un panel genetic extins care analizează 19 gene legate de risc familial de cancer de piele. Ambele sunt disponibile în laboratorul de genetică medicală MedLife. Dacă testul este pozitiv, şi rudele de gradul I sunt sfătuite să facă acelaşi test genetic, pentru a vedea dacă sunt purtătoare.
În general, dacă o mutaţie se confirmă, se schimbă semnificativ abordarea, explică medicul. De exemplu, în cazul melanomului, o anumită mutaţie a genei BRAF permite accesul la terapii ţintite, mult mai eficiente decât chimioterapia clasică.
În plus, persoanele purtătoare de mutaţii pot beneficia de monitorizare dermatologică la 3-6 luni, inclusiv dermatoscopie digitală, de cartografiere dermatoscopică a întregului corp şi chiar de consiliere genetică şi psihologică, când e necesar.
Aşadar, sănătatea pielii este strâns legată de moştenirea genetică, dar şi de stil de viaţă şi de prevenţie. Vizitele regulate la dermatolog, o rutină adaptată şi educaţia corectă pot face diferenţa între o leziune benignă şi un diagnostic grav descoperit prea târziu.
Articolul de mai sus este destinat exclusiv informării dumneavoastră personale. Dacă reprezentaţi o instituţie media sau o companie şi doriţi un acord pentru republicarea articolelor noastre, va rugăm să ne trimiteţi un mail pe adresa abonamente@news.ro.
