La 54 de ani, Simonel C. era un bărbat activ, obişnuit să facă mişcare şi să îşi ţină sub control hipertensiunea. Dar, într-o dimineaţă de aprilie, ceva s-a schimbat: „Am început să simt că mâna stângă era mult mai rece şi unghiile se albăstreau. Am mers la cardiolog, iar tensiunea era cu 45 de unităţi mai mică pe partea stângă”, a povestit bărbatul, care risca să-şi piardă mâna din cauza unui neurinom. În timp ce mai mulţi medici la care a fost i-au spus că nu există soluţie, o echipă de la MedLife Humanitas a acceptat provocarea de a efectua o intervenţie rară şi extrem de dificilă. „Niciun neurochirurg din lume nu ar fi putut face singur această intervenţie şi niciun chirurg vascular singur. Doar împreună am reuşit ceea ce părea imposibil: salvarea mâinii şi a vieţii unui om”, a declarat dr. Tiberiu Maior, medic neurochirurg în cadrul Spitalului MedLife Humanitas.
Neurinomul, cunoscut şi sub denumirea de schwannom, este o tumoră benignă (non-canceroasă) care se dezvoltă pe teaca de mielină a unui nerv. Această teacă este formată din celule Schwann, de unde-i provine şi numele. Cele mai frecvente neurinoame sunt cele ale nervilor cranieni, în special neurinomul acustic (sau schwannomul vestibular), care se formează pe nervul vestibulocohlear (al VIII-lea nerv cranian), responsabil de auz şi echilibru. Potrivit literaturii de specialitate, schwannomul vestibular afectează aproximativ 1 persoană din 100.000 de persoane. Prevalenţa pe parcursul vieţii a dezvoltării schwannomului vestibular sporadic depăşeşte probabil 1 la 500 de persoane.
„Nu este o patologie frecventă. Neurinoamele pot să aibă localizări diverse. Pot să fie pe sistemul nervos periferic şi atunci nu pun probleme. Dar în momentul în care se dezvoltă în sistemul nervos central, prin evoluţia lor pot să dea compresiuni cu urmări grave asupra creierului sau asupra măduvei spinării”, a explicat dr. Tiberiu Maior.
Localizările intracraniene ale neurinoamelor, la nivelul măduvei spinării, presupun o cunoaştere foarte bună a acestei patologii şi o experienţă mare a neurochirurgilor care operează astfel de cazuri. „Marea majoritate a neurochirurgilor nu abordează astfel de tumori. Dar în momentul în care tratezi mai multe cazuri şi capeţi experienţă în aşa ceva, această patologie poate să devină frecventă în cazuistica abordată”, a spus dr. Tiberiu Maior.
13 octombrie - Oraşul meu acasă şi la birou (ediţia a IV-a)
Un caz în premieră
Simonel C. a făcut multe drumuri la medici şi clinici medicale din Cluj şi din împrejurimi. La un moment dat, medicii au încercat să îi monteze un stent, dar procedura a eşuat. „Mi s-a spus că e blocată artera care vascularizează mâna. Unii medici nici nu au vrut să audă de operaţie. Mi s-a sugerat chiar şi chimioterapie, înainte să fie clar ce tumoare am”, a povestit pacientul, care nu s-a lăsat descurajat şi a întrebat vecinii, prietenii, dacă ştiu un medic bun care l-ar putea ajuta. „Am aflat de la asociatul meu de domnul dr. Maior, care avea referinţe bune în Cluj. M-am programat la cabinet şi când m-a văzut mi-a spus că tumora se poate opera, dar va fi o operaţie foarte dificilă”, mărturiseşte pacientul.
Diagnosticul final a venit după un RMN şi un angio-CT: un schwannom gigantic, peste 9 cm, dezvoltat pe rădăcina nervoasă C6–C7, extins până în mediastin. Tumora comprima măduva spinării, carotida, subclavia şi vertebrala stângă, precum şi traheea. Riscul era imens: paralizie, accident vascular cerebral sau insuficienţă respiratorie fatală.
„În 27 de ani de neurochirurgie şi aproape 15.000 de operaţii, nu am mai întâlnit o astfel de localizare. Tumora era ca un ou uriaş prins între vasele mari de la baza gâtului şi îngloba nervi vitali. A fost pentru prima dată când am făcut o astfel de operaţie”, a mărturisit dr. Tiberiu Maior, subliniind că, deşi era vorba despre o tumoră benignă, localizarea sa punea mari probleme.
Un articol publicat într-o revistă de specialitate arată că schwannomul mediastinal posterior este frecvent, dar o tumoră benignă imensă care provoacă insuficienţă respiratorie acută din cauza efectului de masă este neobişnuită, exemplificând cazul unei paciente în vârstă de 56 de ani care a suferit de insuficienţă respiratorie acută din cauza tumorii.
„Asemenea localizare e foarte rară. În toată cariera mea, nu-mi aduc aminte să mai fi văzut o astfel de localizare. Tumora a crescut lent, dar a crescut extraordinar de mult”, a precizat neurochirurgul Tiberiu Maior, referindu-se la Simonel C., motiv pentru care a decis să se consulte cu colegul său, dr. Alexandru Oprea, medic primar chirurgie vasculară şi medic specialist chirurgie cardiovasculară.
„Ne-am uitat peste documente amândoi, după care am vorbit cu pacientul şi i-am explicat că acest caz necesită o abordare multidisciplinară, pentru că tumora era într-o poziţie destul de urâtă, unde veneau toate vasele mari de la baza gâtului. Pentru ca tumora să poată fi extirpată în siguranţă, am folosit un abord lateral cervical şi o mini-sternotomie, ceea ce ne-a permis să izolăm structurile vitale”, a spus dr. Alexandru Oprea.
În situaţia aceasta, unica soluţie era intervenţia chirurgicală efectuată de o echipă pluridisciplinară, îndrăzneaţă, experimentată şi precaută.
„Nu a fost noroc, a fost planificare”
Pacientul a căpătat curaj, după ce a discutat cu neurochirurgul Tiberiu Maior, singurul care i-a dat o şansă. „Dacă mi-ar fi zis să merg la operaţie a doua zi, atunci m-aş fi dus, fără niciun stres, fără să stau pe gânduri. Domnul dr. Maior mi-a inspirat încredere”, a spus Simonel C.
Operaţia a durat peste şase ore şi a reunit o echipă complexă formată din: neurochirurg, chirurg cardiovascular, anestezist şi neurofiziolog. „Am monitorizat permanent nervii ca să nu lezăm structuri funcţionale. Nu există medic curant într-un astfel de caz. Toţi am fost medicii domnului Simonel C. Fiecare contribuţie a cântărit mult. Aceasta este esenţa colaborării interdisciplinare”, a conchis dr. Maior.
Riscurile operatorii, de lezare a unor nervi care sunt 100% funcţionali, erau foarte mari. S-a evitat lucrul acesta, cooptând în echipă neurofiziologul. Chirurgul cardiovascular a recunoscut că intervenţia a fost dificilă, dar în opinia sa a fost şi sigură, pentru că fiecare ştia exact ce avea de făcut. „Cred şi sper că medicina a trecut de partea cu norocul. Eu nu cred în noroc. Cred în planificare, experienţă şi echipă. Nu intru într-o operaţie dacă nu sunt sigur că am lângă mine oamenii potriviţi. În acest caz, am fost siguri că putem reuşi, deşi eu nu am mai întâlnit un astfel de caz. A fost o premieră pentru mine,” a afirmat dr. Oprea.
„Am primit o nouă şansă”
Simonel C. nu va uita prea curând emoţiile din ziua intervenţiei: „Mi-au spus că e posibil să rămân cu mâna stângă nefuncţională. Dar am intrat în sală hotărât. Când m-am trezit şi mi-am putut mişca mâna, am simţit că am primit o nouă şansă”.
Recuperarea a fost mai uşoară decât s-ar fi aşteptat. „Nu am avut dureri mari, iar a doua zi deja mi-am ridicat mâna. După câteva zile eram acasă. Acum sunt la birou, funcţional aproape 100%. Pentru mine a fost ca o a doua viaţă”, a spus bărbatul care astăzi priveşte înapoi cu recunoştinţă către medicii care l-au operat.
Simonel C. are un mesaj pentru alţi pacienţi care trec prin experienţe similare cu a sa: „Să caute soluţii, să nu se oprească la primul răspuns negativ. Dacă nu găsesc rezolvare la stat, să caute şi în sistemul medical privat. Viaţa merită tot efortul”.
Povestea acestui pacient nu este doar despre o tumoră rară, ci despre un exemplu de medicină modernă: echipe multidisciplinare, tehnologie avansată şi curajul de a încerca acolo unde alţii nu au îndrăznit.
Articolul de mai sus este destinat exclusiv informării dumneavoastră personale. Dacă reprezentaţi o instituţie media sau o companie şi doriţi un acord pentru republicarea articolelor noastre, va rugăm să ne trimiteţi un mail pe adresa abonamente@news.ro.
