Magistraţii care au decis achitarea fostului ministrul Nicolae Bănicioiu apreciază că Parchetul nu a administrat vreo probă fiabilă şi nu a reuşit să dovedească, dincolo de orice dubiu, că acesta avea o influenţă reală asupra ministrului Sănătăţii şi că această influenţă a fost exploatată în mod intenţionat. În plus, declaraţiile martorilor denunţători – Dorin Cocoş şi Mihaela Irimescu - au fost neconcordante, multe dintre discuţiile dintre ei fiind purtate ştiind că erau supravegheaţi tehnic. În ceea ce priveşte apărarea lui Bănicioiu, instanţa a apreciat că este ” neechivocă şi credibilă”.
”În esenţă, prin actul de sesizare a instanţei s-a reţinut că inculpatul BĂNICIOIU NICOLAE, în calitate de Ministru al Tineretului şi Sportului în Guvernul României, într-o zi din perioada 21.12.2012 – 14.01.2013, a acceptat promisiunea formulată de martorii Cocoş Dorin şi Irimescu Mihaela, ca în schimbul obţinerii unor sume de bani cu titlu de dividende de la societăţile comerciale Hemos Med S.R.L. şi Disan Ortomed S.R.L., să îşi exercite influenţa asupra Ministrului Sănătăţii în vederea menţinerii în funcţie a unor manageri de spitale sau de numire în aceste funcţii a unor persoane apropiate martorilor, în funcţie de interesele acestora”, se arată în sentinţa magistraţilor Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.
Înalta Curte Completul de 5 Judecători, în opinie majoritară, ”consideră că esenţa analizei în prezenta cauză constă în evaluarea credibilităţii probelor administrate în apărare şi în acuzare în scopul de a se stabili dacă standardul probei dincolo de orice îndoială rezonabilă este satisfăcut în cauză pentru a se reţine temeinicia acuzaţiei formulate de procuror”.
Magistraţii apreciază, de asemenea, că:
1.vinovăţia se stabileşte în cadrul unui proces, cu respectarea garanţiilor procesuale, deoarece simpla învinuire nu înseamnă şi stabilirea vinovăţiei;
2. sarcina probei revine organelor judiciare, motiv pentru care interpretarea probelor se face în fiecare etapă a procesului penal, concluziile unui organ judiciar nefiind obligatorii şi definitive pentru următoarea fază a procesului;
3. până la rămânerea definitivă, inculpatul are statutul de persoană nevinovată, la adoptarea unei hotărâri de condamnare definitive prezumţia de nevinovăţie este răsturnată cu efecte erga omnes;
4. hotărârea de condamnare trebuie să se bazeze pe probe certe de vinovăţie, administrate în mod legal şi loial, iar în caz de îndoială, ce nu poate fi înlăturată prin probe, trebuie să se pronunţe o soluţie de achitare.
”Aşadar, era în sarcina parchetului să dovedească dincolo de orice îndoială rezonabilă că inculpatul BĂNICIOIU NICOLAE avea o influenţă reală asupra Ministrului Sănătăţii şi că această influenţă a fost exploatată în mod intenţionat de inculpat prin trasformarea relaţiilor personale în ”marfă coruptă”, chiar dacă ulterior influenţa nu a fost traficată efectiv. Parchetul nu a administrat vreo probă fiabilă din care să rezulte dincolo de orice îndoială rezonabilă că inculpatul BĂNICIOIU NICOLAE avea o influenţă concretă asupra Ministrului Sănătăţii, derivată din relaţii reale şi preexistente consumării infracţiuni care face obiectul acuzaţiei (într-o zi din perioada 21.12.2012 – 14.01.2013) sau că a afirmat că are o astfel de influenţă în discuţiile purtate cu martorii Dorin Cocoş şi Mihaela Irimescu”, mai arată magistraţii.
Potrivit acestora, ba mai mult, din probele administrate în cauză rezultă că martorii Dorin Cocoş şi Mihaela Irimescu controlau, în fapt, mai multe societăţi comerciale care comercializau produse de uz medical către spitale/institute publice, în special din mun. Bucureşti şi judeţul Ilfov.
”Funcţiile deţinute de inculpatul BĂNICIOIU NICOLAE nu erau apte să conducă la concluzia că acesta avea relaţii reale şi preexistente cu Ministrul Sănătăţii sau cu Primarul municipiului Bucureşti din care să decurgă existenţa unei influenţe reale în legătură cu menţinerea sau revocarea directorilor de spitale”, se mai arată în sentinţă.
”Din analiza declaraţiilor celor doi martori denunţători, Cocoş Dorin şi Irimescu Mihaela, prezenţi la discuţia în cadrul căreia parchetul susţine că s-ar fi realizat înţelegerea cu inculpatul BĂNICIOIU NICOLAE, rezultă că inculpatul nu a invocat, expres sau tacit, o influenţă reală sau imaginară asupra vreunui funcţionar din Ministerul Sănătăţii. În acest sens, declaraţiile date în cursul urmăririi penale de către cei doi martori denunţători, deşi au fost menţinute în faţa instanţei de fond, au avut nuanţări în ce priveşte obiectul discuţiei dintre cei trei şi motivul pentru care s-au întâlnit, iar, pe de altă parte, nu relevă nicio afirmaţie sau poziţie a inculpatului BĂNICIOIU NICOLAE, în care să fi pretins că are influenţă pentru a determina un fapt în sensul celor dorite de martori”, se mai arată în document.
În plus, în faţa instanţei de fond, declaraţiile martorei Irimescu Mihaela nu sunt concordante cu cele ale martorului Cocoş Dorin, aceasta infirmând existenţa vreunei solicitări adresate inculpatului BĂNICIOIU NICOLAE în sensul ”să nu schimbe din funcţie directori de spitale sau alte persoane în asemenea funcţii” sau necesitatea de a-i schimba, motivând că „oricum acesta lucru era irelevant întrucât pe noi ne interesa activitatea laboratoarelor (...) în schimbul intrării inculpatului BĂNICIOIU NICOLAE în calitatea de asociat în societăţi acesta nu 16 urma să facă nimic, fiind suficientă asocierea numelui său cu firmele noastre pentru a evita să avem probleme în relaţiile comerciale pe care le aveam cu spitalele.”
”Inculpatul Bănicioiu Nicolae a contestat în mod constant acuzaţiile formulate de procuror, apărarea acestuia fiind una neechivocă şi credibilă. Parchetul nu a oferit niciun alt mijloc de probă, declaraţiile martorilor Cocoş Dorin şi Irimescu Mihaela fiind probele exclusive în temeiul cărora parchetul şi-a susţinut acuzaţia în ceea ce priveşte consumarea infracţiunii de trafic de influenţă. În aceste condiţii, Înalta Curte, Completul de 5 Judecători, în opinie majoritară, constată că parchetul nu a reuşit să dovedească dincolo de orice dubiu rezonabil faptul că inculpatul Bănicioiu Nicolae a invocat existenţa unei influenţe reale sau imaginare asupra Ministrului Sănătăţii sau că a lăsat să se creadă că are o influenţă asupra Ministrului Sănătăţii, pentru a obţine bani sau alte foloase financiare”, arată magistraţii.
Ei au adăugat că ”completul de 5 Judecători, în opinie majoritară, constată că acuzaţia formulată de procuror a avut la bază probe testimoniale provenite de la martori colaboratori sau înregistrări în mediu ambiental în cadrul cărora martorii colaboratori purtau discuţii cu privire la care cunoşteau că fuseseră dispuse măsuri de supraveghere tehnică”.
”Completul de 5 Judecători, în opinie majoritară, apreciază că, raportat la conţinutul legal al infracţiunii de luare de mită, după dobândirea calităţii de ministru al Sănătăţii, între inculpat şi martorii denunţători ar fi trebuit să intervină o nouă înţelegere sau chiar o prelungire a înţelegerii avute anterior, din care să reiasă în concret şi în mod neechivoc actele de serviciu pentru care se pretind/primesc bani în exercitarea atribuţiilor specifice funcţiei de ministru. Aceste chestiuni de fapt nu pot fi prezumate, ci trebuie să rezulte din probele administrate, prin raportare la standardul probei dincolo de orice îndoială rezonabilă, astfel cum a fost detaliat anterior”, arată judecătorii.
”A accepta teza contrară echivalează cu presupunerea faptului că toate activităţile desfăşurate în continuare de către martorii denunţători prin firmele pe care le controlau în fapt erau, în absenţa unei declaraţii explicite a inculpatului în sensul că nu mai dorea să fie implicat în activitatea infracţională, legate în mod automat de coruperea inculpatului, indiferent de durata lor în timp. Practic, s-ar ajunge la presupunerea existenţei unui mandat indefinit de protecţie politică a firmelor celor doi martori denunţători doar în baza unor discuţii iniţiale, anterioare dobândirii calităţii de ministru”, se mai arată în document.
Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie (ÎCCJ) a decis achitarea fostului ministru Nicolae Bănicioiu pentru trafic de influenţă şi ridicarea măsurilor asiguratorii dispuse în cazul acestuia, respectiv să nu îi mai fie confiscată suma de 1,3 milioane de lei. Decizia instanţei este definitivă. Magistraţii au transmis că ambele complete de judecată au constat că nu sunt întrunite condiţiile pentru atragerea răspunderii penale şi subliniază că nu este necesară doar formularea unei acuzaţii penale ci este necesară probarea acesteia. ”Indiferent de presiunea şi emoţia publică creată de formularea acuzaţiei, instanţele judecătoreşti nu pot să acţionează decât în limitele legii ca o garanţie a statutului de drept”, au transmis magistraţii Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.
Articolul de mai sus este destinat exclusiv informării dumneavoastră personale. Dacă reprezentaţi o instituţie media sau o companie şi doriţi un acord pentru republicarea articolelor noastre, va rugăm să ne trimiteţi un mail pe adresa abonamente@news.ro.
