Curtea de Apel Bucureşti explică, în motivarea deciziei prin care Călin Georgescu a fost arestat preventiv pentru 30 de zile, de ce a considerat insuficient controlul judiciar dispus iniţial de Tribunalul Bucureşti. Judecătorii spun că există o suspiciune rezonabilă că Georgescu ar fi comis infracţiunile de constituire a unui grup infracţional organizat şi înşelăciune cu consecinţe deosebit de grave şi că există indicii privind pregătiri pentru părăsirea ţării. Unul dintre cei trei judecători a avut însă o opinie separată şi a considerat că arestarea preventivă nu este justificată.
Curtea de Apel Bucureşti a decis arestarea preventivă a lui Călin Georgescu pentru 30 de zile, după ce Tribunalul Bucureşti dispusese control judiciar pentru 60 de zile. Încheierea din 29 septembrie 2026 arată că decizia Curţii de Apel a fost luată în opinie majoritară, după analizarea contestaţiei formulate de DIICOT împotriva soluţiei primei instanţe.
Curtea: Există o suspiciune rezonabilă privind două infracţiuni
Primul argument al instanţei este legat de existenţa unei suspiciuni rezonabile că inculpaţii ar fi comis faptele pentru care sunt cercetaţi. Curtea vorbeşte despre constituirea unui grup infracţional organizat şi despre înşelăciune cu consecinţe deosebit de grave, în formă continuată.
„Sunt suficiente elemente probatorii care să justifice reţinerea suspiciunii rezonabile”, notează completul, apreciind că probele existente la acest moment pot convinge un observator obiectiv şi imparţial că inculpaţii ar fi săvârşit faptele imputate
Potrivit informaţiilor din încheiere, procurorii susţin că ar fi existat o asociere formată din trei persoane, care ar fi acţionat coordonat pentru comiterea unor fapte de înşelăciune. Instanţa descrie acuzaţia ca vizând inducerea şi menţinerea în eroare a unor oameni de afaceri români în legătură cu posibilitatea obţinerii unor finanţări de la instituţii financiare din străinătate, scopul fiind obţinerea unor foloase patrimoniale injuste.
În motivare apare şi un prejudiciu estimat la peste un milion de euro. Curtea vorbeşte despre o schemă pe care procurorii o consideră una complexă şi despre utilizarea unor „pretinse mijloace frauduloase”.
Miza arestării - judecătorii au considerat că există un risc de fugă
Elementul care a cântărit decisiv în soluţia Curţii de Apel este însă, potrivit motivării, riscul ca inculpaţii să se sustragă de la urmărirea penală sau de la judecată.
Judecătorii arată că DIICOT şi-a întemeiat cererea de arestare inclusiv pe dispoziţiile legale referitoare la existenţa unor pregătiri pentru fugă sau ascundere în scopul sustragerii de la procedurile judiciare.
Curtea face referire la probe pe care le consideră mai mult decât simple indicii şi afirmă că acestea ar indica faptul că inculpaţii ar fi făcut „pregătiri de orice natură pentru a părăsi ţara”.
Un element invocat în dosar îl reprezintă discuţiile interceptate referitoare la intenţia unuia dintre inculpaţi de a achiziţiona o locuinţă în afara României. În document apare explicit şi referirea la posibilitatea stabilirii în Italia, aspect invocat de DIICOT în susţinerea riscului de sustragere.
Curtea subliniază însă că riscul de fugă trebuie analizat concret, nu doar prin prisma gravităţii pedepsei. Judecătorii citează jurisprudenţa CEDO şi arată că trebuie avute în vedere inclusiv personalitatea inculpatului, domiciliul, profesia, resursele financiare şi legăturile familiale şi cu statul în care are loc ancheta.
„Lăsarea în libertate a inculpaţilor prezintă pericol concret pentru ordinea publică”
În final, completul de divergenţă ajunge la concluzia că simplul control judiciar nu este suficient.
„Lăsarea în libertate a inculpaţilor prezintă pericol concret pentru ordinea publică”, se arată în motivarea Curţii de Apel. Judecătorii consideră că măsura mai puţin severă solicitată de apărare nu ar fi suficientă pentru înlăturarea acestui pericol.
Curtea pune în balanţă gravitatea acuzaţiilor, presupusa complexitate a modului de operare, valoarea prejudiciului şi elementele care, în opinia majoritară, indică un risc de sustragere.
Un argument important al completului este şi statutul public al unuia dintre inculpaţi. În motivare, judecătorii notează că este vorba despre „o persoană publică, cu popularitate” care „serveşte drept model de urmat şi sursă de inspiraţie pentru cetăţenii ţării”, iar acest statut ar fi fost folosit în contextul faptelor cercetate.
Curtea spune că arestarea nu înseamnă că Georgescu este vinovat
Magistraţii fac însă o precizare importantă: măsura arestării preventive nu reprezintă o concluzie asupra vinovăţiei.
„Nu exprimă convingerea de vinovăţie”, arată Curtea despre arestarea preventivă, explicând că este o măsură procesuală destinată să asigure desfăşurarea normală a procesului penal.
Instanţa explică şi că, în această etapă a procesului, nu este necesar ca anchetatorii să deţină probele necesare pentru o condamnare. Standardul este cel al existenţei unei suspiciuni rezonabile, iar ancheta trebuie să continue pentru confirmarea sau infirmarea acuzaţiilor.
Unul dintre cei trei judecători a fost împotriva arestării
Încheierea conţine însă şi o opinie separată, extrem de importantă pentru înţelegerea deciziei.
Judecătorul care a formulat opinia separată consideră că nu erau îndeplinite condiţiile legale pentru arestarea preventivă. În primul rând, acesta spune că probele nu demonstrează existenţa unei structuri organizate, stabile şi coordonate care să justifice acuzaţia de grup infracţional organizat.
„Simpla participare a trei persoane la săvârşirea faptelor cercetate nu este suficientă”, susţine judecătorul în opinia separată, arătând că ar fi fost necesare elemente concrete privind existenţa unei asocieri organizate şi distincte de o participare penală ocazională.
Acelaşi magistrat pune sub semnul întrebării şi acuzaţia de înşelăciune, apreciind că declaraţiile persoanei vătămate prezintă neconcordanţe şi că materialul probator nu ar avea consistenţa necesară pentru privarea de libertate.
Judecătorul care s-a opus: Intenţia de a cumpăra o locuinţă în străinătate nu dovedeşte fuga
Opinia separată contestă şi argumentul privind riscul ca Georgescu să fugă din ţară.
Judecătorul arată că simpla intenţie de a achiziţiona o locuinţă în afara României nu demonstrează că inculpatul intenţionează să se sustragă de la anchetă. Mai mult, magistratul notează că Georgescu ar fi părăsit anterior ţara de două ori, după instituirea unei alte măsuri de control judiciar, şi de fiecare dată s-ar fi întors.
„Nu relevă existenţa unor elemente concrete” care să demonstreze intenţia de fugă, apreciază judecătorul minoritar.
În aceeaşi opinie se arată că, dacă ar fi existat un pericol real şi imediat de sustragere, intervenţia autorităţilor ar fi trebuit să aibă loc mai devreme, nu după trecerea unei perioade îndelungate de la momentul faptelor cercetate.
Medikatv.ro
