Preşedintele Statelor Unite are numeroase prerogative şi atribuţii, inclusiv cele acordate explicit prin Articolul al II-lea al Constituţiei Statelor Unite, explică pe site Casa Albă, care prezintă o listă a acestora.
Constituţia îi acordă explicit preşedintelui puterea de a promulga sau bloca legi, de a comanda forţele armate, de a cere opinia scrisă a Cabinetului său, de a convoca Congresul, de a acorda graţieri şi de a primi ambasadori.
De asemenea, preşedintele poate încheia tratate care trebuie ratificate de două treimi din Senat.
Tot printre atribuţiile preşedintelui se numără nominalizarea de judecători la Curtea Supremă.
PUTEREA EXECUTIVĂ
În cadrul puterii executive din ţară, preşedintele are prerogative ample de a administra afacerile naţionale şi priorităţile Guvernului, Preşedintele poate stabili reguli, reglementări şi instrucţiuni numite ordine executive, care au forţă de lege pentru agenţiile federale, dar nu necesită aprobarea Congresului SUA.
Ordinele executive pot face obiectul unei revizuiri judiciare sau interpretări şi pot fi anulate de succesorul preşedintelui care le-a emis.
O lege privind bugetul din 1921, i-a oferit responsabilităţi suplimentare preşedintelui pentru pregătirea bugetului federal, deşi Congresul este cel care trebuie să îl aprobe.
Preşedintele este comandantul suprem al forţelor armate americane şi poate mobiliza diferite unităţi individuale, precum Garda Naţională.
În perioada de război sau de urgenţă naţională, Congresul îi poate oferi preşedintelui puteri mai ample pentru a administra economia naţională şi a apăra securitatea Statelor Unite, însă aceste responsabilităţi nu sunt menţionate explicit în Constituţie.
În 1973, în timpul Războiului din Vietnam, Congresul a adoptat Legea Puterilor de Război, prin care a limitat semnificativ capacitatea preşedintelui de a declara război fără aprobarea Congresului.
Prin Constituţie, Congresul avea deja puterea de a declara război, dar, dacă preşedintele este nevoit să trimită trupe în alte ţări, din motive de urgenţă, era suficient să notifice Congresul în termen de 48 de ore.
În cazul în care trupele trebuie să stea în străinătate peste 60 de zile, trebuie să fie de acord Congresul.
PUTERI LEGATE DE LEGISLAŢIE
Preşedintele are mai multe opţiuni atunci când primeşte o lege aprobată în Congres. Dacă este de acord cu ea, o poate promulga în termen de 10 zile.
Dacă preşedintele se opune proiectului de lege, îşi poate exercita dreptul de veto şi să retrimită proiectul de lege în Congres, însoţit de sugestii de modificări.
În cazul în care Congresul este în vacanţă, preşedintele se poate baza pe un aşa-numit “veto de buzunar”.
Preşedinţii pot să aprobe sau să respingă toate articolele unei legi, aşa-numite veto-uri selective fiind interzise.
De asemenea, el poate publica o declaraţie prin care să îşi exprime opinia privind constituţionalitatea unui proiect de lege sau poate sesiza direct Curtea Supremă.
Dacă un proiect de lege blocat prin veto de preşedinte este aprobat de două treimi dintre senatori şi de două treimi dintre membrii Camerei Reprezentanţilor, legea intră oricum în vigoare. Procesul este, însă, foarte dificil şi relativ rar.
Preşedintele poate propune legi Congresului prin mesaje speciale, inclusiv prin discursul privind starea Uniunii. În cazul în care Congresul intră în vacanţă fără a acţiona în privinţa propunerilor, preşedintele poate convoca o sesiune specială.
DREPTUL DE A NUMI OFICIALI
Preşedintele Statelor Unite are dreptul de a numi sau nominaliza o serie de oficiali.
Încă dinainte de învestirea în funcţie, preşedintele-ales trebuie să aleagă peste 6.000 de membri ai administraţiei federale, de la şefi de Departamente, la directori de agenţii guvernamentale, membri ai echipei de la Casa Albă, precum consilieri, şi membri ai corpului diplomatic. O parte dintre ei, precum şefii Departamentelor, dar nu toţi, trebuie confirmaţi de comisiile de resort ale Senatului.
Preşedintele are dreptul de a nominaliza judecători federali, inclusiv membri ai Curţii de Apel şi ai Curţii Supreme. Aceste nominalizări necesită confirmarea Senatului şi se pot dovedi dificile pentru preşedinţii care vor să modeleze deciziile judecătoreşti în funcţie de orientarea lor.
Ca şef al puterii executive, preşedintele are dreptul să numească şefii tuturor agenţiilor federale. În cazul a 10 agenţii, printre care CIA sau NASA, directorul se schimbă de regulă o dată cu preşedintele. Însă alte agenţii, precum Rezerva Federală sau Securities and Exchange Commission, au mandate care le depăşesc pe cele prezidenţiale. De exemplu, guvernatorii Rezervei Federale au mandate de 14 ani, pentru a asigura independenţa agenţiei.
Preşedintele numeşte şi membri ai Consiliului Director pentru corporaţii deţinute de Guvern, precum Amtrak.
DREPTUL DE A GRAŢIA DEŢINUŢI
Articolul al II-lea al Constituţiei SUA îi oferă preşedintelui dreptul de a graţia deţinuţi sau de a le comuta pedeapsa.
Graţierea înseamnă iertarea oficială pentru o infracţiune recunoscută. După ce este acordată graţierea, orice pedeapsă este anulată. Însă persoana care cere graţierea trebuie să îşi recunoască fapta.
Comutarea unei pedepse înseamnă modificarea perioadei de timp petrecute în spatele gratiilor.
AFACERI EXTERNE
În baza Constituţiei, preşedintele este oficialul federal responsabil pentru relaţiile Statelor Unite cu alte ţări. Preşedintele poate numi ambasadori şi consuli (care trebuie confirmaţi de Senat) şi primeşte ambasadori şi alţi oficiali publici străini.
Împreună cu secretarul de Stat, preşedintele se ocupă de toate contactele oficiale cu guverne străine.
Ocazional, preşedintele poate participa personal la summit-uri unde se întâlnesc şefii de stat pentru consultări directe.
Prin intermediul Departamentului de Stat şi Departamentului Apărării, preşedintele este responsabil pentru apărarea americanilor în străinătate şi a străinilor din SUA.
Preşedintele decide dacă va recunoaşte noi naţiuni şi noi guverne sau dacă va negocia tratate cu alte naţiuni. Acestea capătă caracter obligatori când sunt aprobate de două treimi din Senat.
De asemenea, preşedintele poate negocia “acorduri executive” cu alte ţări sau instituţii internaţionale. Acestea nu trebuie ratificate de Senat.
PRIVILEGIUL EXECUTIV
Privilegiul executiv îi dă preşedintelui capacitatea de a nu divulga informaţii publicului, Congresului sau instanţelor în probleme de securitate naţională.
Articolul de mai sus este destinat exclusiv informării dumneavoastră personale. Dacă reprezentaţi o instituţie media sau o companie şi doriţi un acord pentru republicarea articolelor noastre, va rugăm să ne trimiteţi un mail pe adresa abonamente@news.ro.
Citește și...
