Ali Bongo Ondimba, cel care a fost înlăturat miercuri din funcţia de preşedinte al Gabonului, este un om cu multe feţe. Pentru unii, el este un prinţ răsfăţat, un playboy care a considerat că a conduce Gabonul bogat în petrol este un drept din naştere, un fost cântăreţ de funk care i-a luat locul tatălui său pentru a continua domnia familiei sale, ce durează de peste cinci decenii. Pentru alţii, el este un reformator - un om care încearcă să diversifice economia şi să sporească statutul internaţional al Gabonului cu o agendă ambiţioasă de mediu, relatează BBC şi France 24.
Ales în 2009, după moartea tatălui său, cei 14 ani de mandat al lui Ali Bongo Ondimba în funcţia de preşedinte al Gabonului au fost marcaţi de mai multe lupte pentru a-şi stabili puterea. În ciuda unor alegeri contestate şi a unui atac cerebral, moştenitorul "dinastiei Bongo" a reuşit să rămână în fruntea ţării, ceea ce i-a adus printre susţinători reputaţia de pasăre Phoenix, care renaşte din propria cenuşă.
Acum se confruntă cu o tentativă de lovitură de stat menită să răstoarne dinastia ce conduce ţara de 55 de ani. Cu câteva ore înainte ca un grup de militari să anunţe la televiziunea Preşedinţiei dizolvarea instituţiilor gaboneze, Ali Bongo tocmai fusese declarat învingător al alegerilor prezidenţiale din 26 august şi reales pentru un al treilea mandat cu 64,27% din voturi, conform rezultatelor oficiale, despre care autorii loviturii de stat spun că au fost "trunchiate".
STRĂINUL GABONULUI
Ali Bongo s-a născut ca Alain Bernard Bongo în Congo-Brazzaville, ţara vecină, în februarie 1959, unde tatăl său a fost soldat. Chiar şi naşterea sa a fost controversată - zvonuri, pe care el le-a negat întotdeauna, au persistat ani de zile că ar fi fost adoptat din sud-estul Nigeriei în timpul războiului din Biafra.
Tânărul Alain Bernard era încă în şcoala primară când tatăl său, Omar Bongo, a preluat controlul Gabonului în 1967. Cu toate acestea, deja se puneau bazele unor critici care aveau să-l bântuie mai târziu în viaţă. "Nu s-a născut în palatul prezidenţial, ci aproape. Avea în jur de opt ani când tatăl său a devenit preşedinte", a declarat pentru BBC François Gaulme, un istoric francez şi autor al unor lucrări despre politica gaboneză. "Faptul că nu a mers la cele mai bune şcoli din Libreville şi că nu a învăţat limbile locale a fost ceva pentru care va fi criticat mai târziu", a detaliat istoricul.
La vârsta de nouă ani, Ali Bongo a fost trimis la o şcoală privată din suburbia de lux a Parisului, Neuilly, şi, mai târziu, la Sorbona, unde a studiat dreptul. Această educaţie internaţională i-a determinat pe mulţi din Gabon să îl privească ca pe un străin.
Ali Bongo este căsătorit cu Sylvia, născută în Franţa, cu care are patru copii.
Alain Bernard a devenit Ali şi tatăl său Omar în 1973, după ce s-au convertit la islam - singurii membri ai familiei lor care au făcut acest lucru. Decizia a fost considerată pe scară largă o modalitate de a atrage investiţii din ţările musulmane. Dar bătrânul Bongo, care fusese anterior animist şi nu fusese botezat în credinţa creştină, a invocat, de asemenea, motive spirituale pentru convertirea sa.
UN "JAMES BROWN GABONEZ"
Cu toate acestea, pentru tânărul Ali Bongo nu a fost niciodată vorba doar de politică. El a manifestat de timpuriu o pasiune pentru fotbal şi muzică - ceva moştenit de la mama sa, cântăreaţa gaboneză Patience Dabany.
Reputaţia de playboy din tinereţe a fost consolidată odată cu lansarea albumului său din 1977, A Brand New Man, produs de Charles Bobbit, managerul legendei funk James Brown. "Let me be your darling, Your everything, 'til the end of time" (Lasă-mă să fiu iubitul tău, să fiu totul pentru tine, până la sfârşitul timpului - n.r.), cântă Bongo în piesa care dă titlul albumului.
La patru ani de la lansarea albumului, el şi-a îndreptat atenţia către politică.
Ali Bongo a servit în guvernul tatălui său ca ministru al apărării, funcţie pe care a deţinut-o timp de 10 ani. Înainte de aceasta, prima sa numire, ca ministru de externe al Gabonului, în 1989, s-a încheiat după trei ani din cauza unei modificări constituţionale care impunea ca miniştrii să aibă peste 35 de ani. El avea doar 32 de ani la acea vreme.
CUM A DEVENIT PREŞEDINTE
Cu toate acestea, se pare că nu a fost văzut imediat ca un succesor natural al tatălui său. "La început, poporul gabonez nu l-a văzut ca pe un candidat serios. Dar, în cele din urmă, el a fost mai chibzuit decât părea. Prima dată când oamenii au văzut că ar putea fi serios a fost atunci când a restructurat armata", spune istoricul Francois Gaulme.
Se pare că alegătorii din Gabon nu erau încă convinşi până la moartea tatălui său, în 2009. Dar Ali Bongo a reapărut ca o figură mai rezervată, încercând să nu epateze şi călătorind pentru a face campanie în provincie. În cele din urmă, a fost ales, obţinând 42% din voturi. "Mi-am câştigat locul, nu mi-a căzut în braţe", a spus el despre victoria sa electorală.
TATĂL NEPOŢILOR LUI, CEL MAI ACERB ADVERSAR
Însă, pe tot parcursul mandatului său, legitimitatea preşedintelui Bongo a fost pusă la îndoială de adversarii săi.
În timpul primului său mandat, Ali Bongo s-a dovedit a fi o antiteză a tatălui său: lipsit de carisma şi aplombul "patriarhului", care a domnit nestingherit timp de 41 de ani peste acest mic stat petrolier foarte bogat din Africa Centrală, el a avut dificultăţi în a-şi afirma autoritatea, în special în faţa membrilor revoltaţi ai atotputernicului său Partid Democratic Gabonez (PDG).
Moştenitor al unei părţi din imensa avere a tatălui său, "Mister Son" sau "Baby Zeus" - aşa cum a fost ironizat pe atunci - a fost prezentat de opoziţie ca fiind distant faţă de poporul său, odihnindu-se în proprietăţi luxoase din Gabon şi din străinătate sau la volanul a numeroase maşini de lux. A fost criticat pentru că îşi lasă consilierii şi miniştrii să conducă afacerile ţării. Şi, uneori, le confundă cu propriile afaceri.
Afirmaţiile aveau să reapară în 2016, când principalul contracandidat la alegerile prezidenţiale a fost Jean Ping, fostul preşedinte al Uniunii Africane şi tatăl a doi dintre copiii surorii lui Ali Bongo. Ping a acuzat fraude într-unul dintre principalele bastioane ale preşedintelui, provincia Haut-Ogooué, unde Bongo a obţinut 95% din voturi la o prezenţă la urne de 99,9%. În ansamblul ţării, el câştigase însă cu o marjă foarte mică - de sub 6.000 de voturi.
Societatea civilă a susţinut acuzaţiile de fraudă, care au fost negate de Partidul Democrat Gabonez (PDG), aflat la putere.
Cu câteva luni mai devreme de realegerea sa din 2016, preşedintele a fost prins într-o controversă legată de naşterea sa: unul dintre cei 54 de moştenitori ai tatălui său, Omar Bongo, a depus o plângere la tribunalul din Nantes pentru "fals şi uz de fals". Onaida Maisha Bongo Ondimba, în vârstă de 25 de ani, una dintre surorile vitrege ale lui Ali Bongo, susţinea că fratele ei mai mare minte în legătură cu originile sale şi că certificatul de naştere depus la biroul central de înregistrare al Ministerului francez al Afacerilor Externe, cu sediul la Nantes, a fost falsificat. Cazul a fost respins.
ACUZAŢII DE CORUPŢIE
De asemenea, grupurile pentru drepturile omului susţin că familia Bongo a transformat Gabonul într-un "regim cleptocratic", jefuindu-i resursele naturale, bogăţiile petroliere şi pădurile tropicale, în timp ce membrii opoziţiei politice din Gabon îi acuză de mult timp pe membrii familiei că au deturnat bani publici şi că au condus ţara ca pe o proprietate privată.
Familia a negat cu tărie toate acuzaţiile.
Imagini cu preşedintele Bongo, fan al echipei Real Madrid, conducându-l pe fotbalistul argentinian Lionel Messi prin capitală într-o maşină strălucitoare, au ţinut prima pagină a ziarelor în 2017.
O anchetă de corupţie de şapte ani a poliţiei franceze asupra familiei Bongo, care a dezvăluit bunuri, inclusiv 39 de proprietăţi în Franţa, şi nouă maşini de lux, a fost abandonată în 2017. Nu au existat suficiente dovezi privind presupusele "câştiguri ilicite" pentru a acuza vreunul dintre membrii familiei.
Jurnaliştii au subliniat că legăturile strânse şi personale dintre familiile de elită din Gabon sunt o dovadă a unor reţele puternice de clientelism.
LEGĂTURI CU FRANCMASONERIA
De asemenea, Bongo a fost criticat pentru rolul său proeminent în cadrul francmasoneriei - o societate a cărei secţie gaboneză a condus-o, în calitate de maestru de lojă.
Potrivit autorului francez Vincent Hugeux, Bongo este unul dintre cei câţiva preşedinţi africani francofoni recenţi şi actuali a căror apartenenţă la francmasonerie a fost dezvăluită în mod public - ceilalţi fiind Denis Sassou Nguesso din Congo-Brazzaville, Idriss Déby din Ciad şi fostul preşedinte al Republicii Centrafricane, François Bozizé.
"ISTEŢIMEA" LUI BONGO
Cu toate acestea, susţinătorii săi subliniază eforturile sale de a diversifica economia Gabonului, dependentă de petrol, în contextul în care rezervele de petrol sunt în declin.
Analistul Paul Melly, de la think-tank-ul britanic Chatham House, a declarat pentru The Guardian că Ali Bongo a fost "foarte isteţ şi a putut vedea că dificultatea producerii de materii prime este că nu creează multe locuri de muncă. Scopul său a fost să mute Gabonul către o economie cu o tehnologie mai înaltă şi calificată", a explicat Melly.
În ciuda acestei strategii, sectorul petrolier a reprezentat 38,5% din PIB şi 70,5% din exporturi în 2020, a raportat Banca Mondială. Criticii spun, de asemenea, că preşedintele nu a făcut prea multe pentru a direcţiona bogăţia petrolieră către mulţimile care trăiesc în sărăcie.
Ali Bongo a creat noi investiţii în minerit şi un "efort serios pentru a dezvolta o abordare mai sustenabilă din punct de vedere ecologic în ceea ce priveşte utilizarea pădurii tropicale", a declarat Melly pentru BBC. Strategia preşedintelui a protejat partea gaboneză a pădurii tropicale din bazinul Congo şi a ajutat ţara să rămână unul dintre puţinii absorbanţi neţi de dioxid de carbon din lume.
Iar în 2021, Gabon a devenit prima ţară africană care a primit o plată pentru reducerea emisiilor de carbon prin protejarea pădurii sale tropicale.
Preşedintele Bongo şi-a folosit propriile contacte pentru a face mai multă presiune pentru o economie mai puternică, călătorind în întreaga lume pentru a găsi noi investitori şi parteneri în ţări precum Arabia Saudită şi Kuweit, dar păstrând în continuare legături strânse cu Franţa.
ATACUL CEREBRAL, MOMENT DE RĂSCRUCE
În timpul unei vizite în Arabia Saudită pentru o conferinţă de investiţii în octombrie 2018, preşedintele a suferit un atac cerebral, care l-a pus pe tuşă timp de aproape un an, iar la începutul anului 2019, în urma apelurilor de a-şi da demisia, un grup de militari răzvrătiţi au încercat o lovitură de stat. Aceasta nu a avut însă succes, iar rebelii au fost arestaţi de autorităţi.
Convalescenţa sa a fost punctată de acest puci eşuat, pe cât de jalnic, pe atât de misterios, dar şi de o tentativă ulterioară a omnipotentului său şef de cabinet, Brice Laccruche Alihanga, de a-l demite. Ali Bongo îi lăsase cheile Gabonului cu o încredere oarbă, aşa cum făcuse cu mulţi alţii înaintea lui.
Brice Laccruche Alihanga se află acum în închisoare de mai bine de trei ani, împreună cu o serie de miniştri loiali şi înalţi funcţionari publici, toţi fiind ţinta unei operaţiuni "anticorupţie" nemiloase. Pentru că după ce a revenit în cele din urmă la postul său, Bongo s-a angajat într-o refacere a imaginii, prezentându-se ca un om al rigorii, hotărât să elimine "trădătorii" şi "profitorii" din cercul său de apropiaţi.
Adversarii săi au pus la îndoială în mod regulat capacitatea sa intelectuală şi fizică de a conduce ţara, unii susţinând chiar că o sosie îl înlocuieşte. La încoronarea Regelui Charles, în mai anul acesta, a fost filmat folosindu-se de un baston pentru a înainta încet spre scaunul său. Dar, în timp ce o rigiditate la piciorul şi braţul drept îl împiedică să se deplaseze cu uşurinţă, capul său este încă acolo, potrivit vizitatorilor obişnuiţi, diplomaţilor şi altor persoane.
Iar el s-a luptat să se debaraseze de percepţia că este un om bolnav, inapt să conducă.
Acum, la câteva luni după ce a fost văzut în baston la încoronarea regelui Charles, Ali Bongo se pare că se află în arest la domiciliu, iar soldaţii au anunţat o lovitură de stat pentru a doua oară în patru ani. La scurt timp după anunţul militarilor, mulţimile au invadat străzile, fluturând steaguri gaboneze şi aplaudând armata.
În mod clar, deşi susţinătorii văd în el o pasăre Phoenix, care se poate reinventa, mulţi din Gabon doresc o schimbare şi, după 55 de ani, s-ar putea ca timpul petrecut de familia Bongo la putere să fi ajuns la final.
Articolul de mai sus este destinat exclusiv informării dumneavoastră personale. Dacă reprezentaţi o instituţie media sau o companie şi doriţi un acord pentru republicarea articolelor noastre, va rugăm să ne trimiteţi un mail pe adresa abonamente@news.ro.
Citește și...
