China a condamnat ferm atacurile americano-israeliene asupra Iranului, dar analiştii cred că nu va risca o confruntare cu Washingtonul ajutându-şi partenerul, mai ales că importă o parte semnificativă din petrolul său din ţări bombardate de Teheran, potrivit unei analize AFP.
Războiul din Orientul Mijlociu şi blocada traficului maritim în strâmtoarea Hormuz, extrem de strategică, între Oceanul Indian şi Golf, ridică îngrijorări cu privire la aprovizionarea cu energie a gigantului asiatic, care cumpără o cantitate mare de ţiţei din regiune.
Experţii consideră însă că China are rezerve strategice de petrol suficient de mari pentru a face faţă în viitorul imediat. Prin urmare, Beijingul îşi poate urmări obiectivele diplomatice indiferent de conflict - în timp ce aşteaptă redeschiderea strâmtorii.
Un summit major, programat să înceapă la 31 martie de Casa Albă, urmează să-i reunească pe preşedintele chinez Xi Jinping şi pe preşedintele american Donald Trump în China.
„Criza iraniană este puţin probabil să deraieze summitul Trump-Xi dacă Statele Unite nu vizează radical fluxurile de petrol dintre Iran şi China”, a declarat pentru AFP Dan Wang, director pentru China la think tank-ul Eurasia Group.
„Beijingul vede Iranul ca pe un partener strategic, mai degrabă decât ca pe un aliat militar”, a subliniat ea. Potrivit acesteia, „China îşi preţuieşte, de asemenea, relaţiile cu alte state din Golf, ceea ce face ca sprijinul militar direct, dincolo de retorică, să fie extrem de improbabil”.
China şi-a sporit prezenţa diplomatică în Orientul Mijlociu în ultimii ani, sponsorizând în special un acord din 2023 între Iran şi Arabia Saudită pentru a restabili relaţiile dintre aceşti doi rivali de lungă durată.
Ulterior, Teheranul s-a alăturat Organizaţiei de Cooperare de la Shanghai (OCS) ca membru cu drepturi depline. OCS este formată din zece ţări, inclusiv China, India şi Rusia, şi îşi propune să servească drept contrapondere faţă de Statele Unite.
China este, de asemenea, din ce în ce mai dependentă de regiune pentru a-şi alimenta economia, deoarece propria producţie de ţiţei reprezintă doar 30% din cererea internă, potrivit firmei de cercetare Kpler.
Kpler estimează că Orientul Mijlociu a furnizat 57% din importurile directe de petrol ale Chinei prin Marea Chinei de Sud până în 2025, însumând 5,9 milioane de barili pe zi - dintre care 1,4 milioane provenite din Iran.
Depinzând de aceste importuri, China s-a pregătit totuşi pentru potenţiale perturbări neprevăzute.
„Datorită anilor de stocare continuă”, China deţine acum aproximativ 1,2 miliarde de barili de ţiţei, rezerve „echivalente cu aproximativ 115 zile de importuri maritime”, scrie Muyu Xu, analist la Kpler.
„Dimensiunea stocurilor de ţiţei ale Chinei oferă un tampon semnificativ, permiţând atât ţării, cât şi rafinăriilor sale să facă faţă perturbărilor de aprovizionare din Orientul Mijlociu şi creşterilor de preţuri aferente”, continuă ea.
Beijingul „a condamnat ferm” atacurile americano-israeliene care l-au ucis pe liderul suprem al Iranului, ayatollahul Ali Khamenei, şi a cerut „încetarea operaţiunilor militare pentru a preveni extinderea conflictului”.
Analiştii se îndoiesc însă că Beijingul va merge mai departe de aceste condamnări.
Faptul că aproximativ jumătate din importurile sale de ţiţei trec prin Strâmtoarea Hormuz „îi oferă Chinei un interes direct în a se asigura că energia continuă să circule în regiune”, scriu Gareth Leather şi Mark Williams de la Capital Economics.
„Acesta este un motiv pentru a crede că China nu îşi va spori sprijinul pentru Iran”, adaugă ei, „un alt motiv fiind faptul că China se teme să fie percepută ca facilitând atacuri împotriva Statelor Unite”.
Pentru Muyu Xu, „Rusia pare pregătită să beneficieze de război” din Orientul Mijlociu dacă blocajul aprovizionării cu ţiţei va persista.
„Butoaiele de petrol rusesc sunt una dintre cele mai uşor disponibile alternative pentru India şi China pentru a înlocui aprovizionarea întreruptă din Orientul Mijlociu”, notează ea.
Medikatv.ro
