”Califatul” grupării Statul Islamic (SI) s-a prăbuşit în 2017, în urma unei ofensive antijihadiste de anvergură, însă Irakul şi Siria se confruntă în continuare cu provocări, oraşe în ruină şi o ameninţare extremistă care persistă, analizează AFP.

Distribuie pe Facebook Distribuie pe Twitter Distribuie pe Email

La trei ani după ascensiunea şi cucerirea unui teritoriu cât Italia, gruparea ultraradicală a fost înfrântă în Irak şi încolţită în Siria.

Supuşi unui potop de bombardamente aeriene ale Statelor Unite şi Rusiei, jihadiştii au pierdut în 2017 ”capitaele” proto-statului lor - Mosulul în Irak şi Rakka în Siria.

În decembrie, premierul irakian Haider al-Abadi a anunţat ”sfârşitul războiului” împotriva Statului Islamic şi a dat asigurări că, pentru prima oară în patru ani, organizaţia nu mai deţine controlul asupra vreunui teritoriu semnificativ în Irak.

Regimul de la Damasc ar putea să facă în curând un anunţ similar. Jihadiştii mai controlează în prezent doar câteva sate în estul ţării, nişte ”buzunare” în partea deşertică din centru şi două cartiere la periferia capitalei, Damasc.

Statul Islamic, autorul unor atrocităţi care au costat viaţa mii de persoane în Irak şi Siria, a revendicat de asemenea o serie de atentate sângeroase în lume, în inima Parisului, la Las Vegas, în Statele Unite şi la Istanbul.

”STARE DE ALERTĂ PERMANENTĂ”

În irak, Occidentul l-a susţinut neclintit pe al-Abadi, care iese întărit după trei ani de război aprig împotriva jihadiştilor.

Ofensiva contra SI, susţinută de o coaliţie internaţională antijihadistă condusă de Washington, a permis mai ales o refacere a reputaţiei armatei irakiene care, în 2014, a bătut în retragere la Mosul în faţa jihadiştilor. O înfrângere usturătoare, care a traumatizat ţara.

SI a pierdut orice control teritorial în Irak, însă combatanţii săi stau la pândă după ce au reintrat în clandestinitate, ascunzându-se în canioanele deşertului Al-Anbar, în vestul ţării.

”Din punct de vedere militar, SI este terminat, însă gruparea rămâne o organizaţie teroristă”, avertizează Ahmed al-Assadi, un comandant al unităţilor paramilitare Hash al-Shaabi, o forţă aliată a Bagdadului, formată în 2014 cu scopul de a contracara înaintarea SI.

”Trebuie să rămânem în stare de alertă permanentă”, subliniază el.

Viitorul statut al acestor forţe, dominate de puternice miliţii şiite, unele susţinute de Teheran, va reprezenta o provocare importantă la adresa Irakului.

Autorităţile, dominate de comunitatea ştiită, vor fi nevoite, de asemenea, să se înhame la imensa sarcină a reconstrucţiei oraşelor sunnite, devastate de ofensivele anti-SI - Mosul, al doilea cel mai important oraş din ţară, din care a mai rămas doar un câmp de ruine şi dezolare, dar şi Ramadi (centru), Sinjar (nord) şi Fallujah (centru).

Orice eşec în reconstrucţie ar putea să reînvie tensiuni confesionale şi să le ofere combatanţilor sunniţi SI o oportunitate de aur pentru a se reîntoarce în forţă.

REGIMUL AL-ASSAD, CONSOLIDAT

Ameninţarea jihadistă persistă şi în Siria, o ţară devastată începând din 2011 de un război care s-a soldat cu peste 340.000 de morţi.

Cu ajutorul susţinerii militare a Moscovei, regimul preşedintelui sirian Bashar al-Assad a reuşit în ultimele luni să recucerească mai bine de jumătate din teritoriu şi şi-a multiplicat victoriile atât împotriva rebelilor, care îi contestă puterea, cât şi a jihadiştilor.

Damascul nu şi-a ascuns vreodată intenţia de a recuceri întreaga ţară, iar numeroşi experţi se tem că ar putea să izbucnească înfruntări cu minoritatea kurdă - fierul de lance al luptei împtriva Statului Islamic, care a profitat de acest conflict pentru a obţine o autonomie de facto asupra teritoriilor sale în nordul ţării.

De altfel, Basahar al-Assad a catalogat, la începutul săptămânii trecute, miliţiile kurde, susţinute de Statele Unite, drept ”trădătoare”, cel mai virulent atac lansat de regim contra acestor grupări până în prezent.

Aymenn al-Tamimi, un expert în mişcări jihadiste consideră că SI ar putea să rămână în Siria şi în Irak sub forma unei ”forţe insurecţionale”.

”O problemă gravă ar fi instaurarea unui nou vid de securitate, de exemplu dacă regimul şi Forţele Democratice kurde (coaliţia kurdo-arabă) intră în război”, subliniază el.

Cu toate acestea, conflictul a scăzut în intensitate în mai multe regiuni din Siria, în urma instituirii ”zonelor de dezescaladare” negociate de susţinători internaţionali ai beligernaţilor cu scopul de a instaura armistiţii pe termen lung.

Însă existenţa acestor acorduri nu împiedică putera de la Damasc să bombardeze cu regularitate aceste zone şi să omoare zeci de civili.

În Siria, ca şi în Irak, autorităţile se confuntă cu o criză umanitară colosală.

Peste jumătate dintre cei 22 de milioane de sirieni au fost atuncaţi pe drumurile exilului, iar trei milioane de irakieni sunt strămutaţi în continuare.

În Siria, ”dacă anumite zone au devenit mai sigure anul acesta, au izbucnit confruntări armate în altele, antrenând importante valuri de deplasări”, subliniază Ingy Sedky, o purtătoare de cuvţnt a Comitetului Internaţional al Crucii Roşii (CICR).

Iar în Irak, 11 milioane de oameni au nevoie de ajutor umanitar.

Însă, în afară de reconstrucţie, justiţia postconflict constituie o provocare uriaşă, în contextul în care ”mii de persoane sunt în continuare în detenţie”, potrivit adjunctului directorului regional pentru Orientul Mijlociu al CICR Patrick Hamilton.

”Modul în care ele vor fi tratate şi în care se va face dreptate sunt cruciale în vederea stabilirii unei păci durabile sau, din contră, a alimentării unui nou ciclu de violenţe”, avertizează el.

viewscnt

Articolul de mai sus este destinat exclusiv informării dumneavoastră personale. Dacă reprezentaţi o instituţie media sau o companie şi doriţi un acord pentru republicarea articolelor noastre, va rugăm să ne trimiteţi un mail pe adresa abonamente@news.ro.