Selecţionerul ediţiei de anul acesta a Zilelor Filmului German, Mihai Fulger, a oferit agenţiei de presă News.ro detalii în premieră despre evenimentul care va avea loc în perioada 4 - 10 noiembrie, la cinema Eforie şi clubul Control. El a trecut în revistă peliculele care vor fi prezentate în festival, drame, comedii, dar şi filme horror şi pentru copii, şi a vorbit despre invitaţii de anul acesta.
Cea de-a 11-a ediţie a Zilelor Filmului German (ZFG) propune producţii diverse şi se va încheia cu un film despre efervescenta viaţă cultural-artistică a Berlinului de Vest din anii ’80, în care apar, printre alţii, muzicieni Blixa Bargeld şi Nick Cave.
Mihai Fulger a selectat filme prezente anul acesta în mari festivaluri ale lumii, dar şi un film despre geneza unei capodopere a istoriei cinematografului german, ”Fritz Lang”, de Gordian Maugg.
Vă prezentăm interviul acordat de selecţionerul festivalului, Mihai Fulger, agenţiei de presă News.ro:
Care a fost criteriul după care a fost făcută selecţia filmelor pentru ediţia de anul acesta?
Mihai Fulger: Principalul criteriu a fost, fără doar şi poate, cel estetic. Am vrut să le ofer spectatorilor români cele mai valoroase filme germane din ultimul an şi ceva. Din nefericire, nu am putut obţine toate titlurile pe care le-am dorit. De exemplu, eu şi colegii de la Goethe-Institut speram să deschidem evenimentul cu ”Toni Erdmann”, de Maren Ade, filmul german al anului 2016, pe care l-am dorit în program din momentul în care l-am văzut la premieră sa mondială, în competiţia Festivalului de la Cannes. Însă distribuitorul român a decis să-l lanseze cu trei săptămâni mai devreme şi ”Toni Erdmann” a deschis festivalul Les Films de Cannes à Bucarest, în prezenţa regizoarei sale. Pe lângă criteriul artistic, m-a interesat şi diversitatea producţiilor prezentate. Cinematografia germană este foarte bogată - în jur de 200 de premiere de lungmetraj pe an -, foarte variată şi foarte dinamică. Am încercat să le ofer spectatorilor români o imagine cât mai apropiată de ceea ce reprezintă cinematografia germană de azi. De pildă, pentru că suntem obişnuiţi să-i asociem pe cineaştii germani doar cu comedii, drame şi filme despre istoria secolului XX, am ţinut să includ în program şi o seară dedicată producţiilor de thriller şi horror, pentru care am ales filmele ”Noi, monştrii” de Sebastian Ko şi ”Sibylle”, de Michael Krummenacher. Am selectat şi două filme germane recente cu, despre şi pentru copii: ”Norocul îi ajută pe cei curajoşi”, de Norbert Lechner, şi ”Aventurile lui Nelly”, de Dominik Wessely, ultimul filmat în cea mai mare parte în Transilvania. Cum Zilele Filmului German propun, cam în fiecare an, cel puţin un film clasic, am vrut să aleg şi o capodoperă a istoriei cinematografului german. S-a întâmplat să văd foarte recentul ”Fritz Lang”, de Gordian Maugg, un film biografic cu multe secvenţe de arhivă, şi am realizat cât de multe mistere ascunde încă viaţa lui Fritz Lang, unul dintre cineaştii de prim-plan ai istoriei cinematografului german şi mondial, deşi despre el s-a scris enorm şi de la moartea sa s-au împlinit anul acesta, pe 2 august, patru decenii. Şi, cum în filmul lui Maugg se pune accentul pe geneza capodoperei ”M: Un oraş îşi caută ucigaşul”, prima producţie sonoră a lui Lang, am ales acest film, pe care sunt sigur că spectatorii români îl vor (re)vedea cu plăcere, pentru a completa programul zilei dedicate istoriei cinematografului german. În fine, pentru că unele ediţii anterioare au prezentat şi scurtmetraje, în care putem descoperi noile promisiuni ale cinematografului german, am vrut să respect şi această tradiţie, iar programul Short Export 2016 mi s-a părut foarte potrivit pentru Zilele Filmului German. Am completat acest program cu coproducţia germano-română ”A Quiet Pace”, de Ronny Dörfler, un scurtmetraj pe care l-am văzut anul acesta la Festivalul de la Berlin.
Există o temă comună abordată de peliculele selectate?
Mihai Fulger: Mi-este foarte greu să generalizez, deoarece, după cum spuneam anterior, am încercat să arăt în program uriaşa diversitate a cinematografiei germane, dar pot spune că filmele programate în aceeaşi zi au mai multe elemente comune. Am vorbit deja despre producţiile de gen, Fritz Lang şi filmele pentru copii. Aş mai adăuga că filmele programate pe 8 noiembrie, ”Babai”, de Visar Morina, şi ”Freistatt”, de Marc Brummund, sunt drame de maturizare a unor protagonişti foarte tineri, filme inspirate de cazuri ori locuri reale şi având acţiunea plasată în trecutul mai apropiat sau mai îndepărtat - începutul anilor ’90 în primul caz, sfârşitul anilor ’60 în cel de-al doilea -, iar cele programate miercuri, ”Fukushima, mon amour”, de Doris Dörrie, şi ”Fado”, de Jonas Rothlaender, sunt drame, cu accente de film fantastic şi chiar de thriller, despre protagonişti germani, puţin mai vârstnici decât cei amintiţi anterior, care petrec o vreme într-o cultură mai mult sau mai puţin diferită de cea căreia îi aparţin - Japonia, respectiv Portugalia - şi sunt transformaţi, profund şi iremediabil, de această experienţă.
Câte filme au fost vizionate? Câte s-au aflat pe lista iniţială?
MIhai Fulger: Pentru selecţie am vizionat în jur de 50 de lungmetraje şi cam tot atâtea scurtmetraje. Am început cu filmele văzute la festivalurile de la Berlin şi Cannes, am continuat cu cele găsite pe o platformă online rezervată selecţionerilor, unde, în general, sunt tot producţii cu succes festivalier, dar şi cu titluri sugerate de confraţi, de colegii de la Goethe-Institut şi de distribuitori. Am ajuns la o listă cu vreo 20 de titluri de lungmetraje de ficţiune, din care, după ce am discutat cu deţinătorii drepturilor, s-a decis programul final.
Care sunt invitaţii ediţiei din acest an a Zilelor Filmului German?
Mihai Fulger: Lista de invitaţi nu a fost încă finalizată, pentru că mai aşteptăm unele confirmări ale participării la eveniment. Vă pot spune cu certitudine că actriţa română Ema Vetean, care are un rol important în filmul ”Deadweight”, de Axel Koenzen, va fi prezentă la proiecţie şi că după ”A Quiet Place”, de Ronny Dörfler, şi „Aventurile lui Nelly”, de Dominik Wessely, ambele filmate în România, cu numeroşi profesionişti români în distribuţie şi în echipă, vom avea sesiuni de Q&A cu mulţi invitaţi. Sper să primim în câteva zile măcar o confirmare de la un regizor al unui film din program.
ZFG se încheie şi anul acesta cu un film care vorbeşte despre fenomenul punk. Este o coincidenţă?
Mihai Fulger: Coincidenţa cea mai mare este că e vorba de unul şi acelaşi film, ”Moarte hipioţilor!! Trăiască punk-ul!”, al lui Oskar Roehler, care fusese ales de selecţionerul ediţiei de anul trecut, Andrei Rus, dar, din pricina unor probleme legate de drepturile de difuzare, probleme apărute în ultima clipă - atunci el apăruse în comunicatele de presă şi în materialele tipărite ale ediţiei a zecea -, proiecţia a fost anulată. Şi anul acesta am vrut să încheiem evenimentul în clubul Control, cu o proiecţie urmată de un concert. Pentru filmul german proiectat în acest club, colegii de la Goethe-Institut mi-au recomandat şi filmul lui Roehler, care până la urmă n-a mai fost difuzat în România, dar eu aş fi preferat un alt titlu. Cu toate acestea, deşi am căutat o alternativă în cinematografia germană din ultimii ani, am ajuns la concluzia că ”Moarte hipioţilor!! Trăiască punk-ul!”, un film despre efervescenta viaţă cultural-artistică a Berlinului de Vest din anii ’80, în care apar, printre alţii, legendarii muzicieni Blixa Bargeld şi Nick Cave, este cel mai potrivit pentru o proiecţie în Control. Sunt sigur că, după ce îl veţi vedea, îmi veţi da dreptate.
La ediţia din 2015, între invitaţi s-au aflat René Frölke, regizorul documentarului "Le beau danger" (2014), dedicat lui Norman Manea, şi Mark Reeder, producător muzical, scenarist şi protagonist al ”B-Movie: Lust & Sound in West-Berlin 1979-1989” (2015).
Articolul de mai sus este destinat exclusiv informării dumneavoastră personale. Dacă reprezentaţi o instituţie media sau o companie şi doriţi un acord pentru republicarea articolelor noastre, va rugăm să ne trimiteţi un mail pe adresa abonamente@news.ro.
