Un arădean de 92 de ani este cel mai bătrân columbofil activ din ţară, el având peste 300 de porumbei voiajori, de care se îngrijeşte cât e ziua de lungă. Nonagenarul participă săptămânal la concursuri, dar spune că vremurile s-au schimbat pentru acest sport: de când a apărut telefonia mobilă, numeroasele antene GSM afectează simţul orientării porumbeilor, iar până la 60 la sută se pierd pe drumul spre casă.
De câteva ori pe zi, Ioan Rosenzweig, căruia cunoscuţii îi spun nenea Iancsi, trece pe lângă dulapurile pline cu trofee şi diplome pe care le-a adunat de-a lungul anilor în care a participat la concursuri columbofile din ţară şi străinătate. Uneori se opreşte, deschide vitrinele şi mai şterge de praf cupele şi medaliile (două de aur). Îşi aminteşte de anii de glorie ai acestui sport, iar când cineva îi trece pragul casei, deapănă ore întregi. Arădeanul, care la cei 92 de ani este cel mai bătrân columbofil din ţară, membru de onoare al Federaţiei Naţionale a Crescătorilor de Porumbei din România (FNCPR), îşi petrece toată ziua îngrjind cei peste 300 de voiajori pe care îi creşte.
Nenea Iancsi creşte porumbei de opt decenii în aceeaşi casă
Primii porumbei i-a primit la vârsta de zece ani, de la buniciul său, iar de atunci îngrijirea acestor păsări a devenit pasiunea vieţii sale. Locuieşte şi acum în aceeaşi casă din centrul vechi al Aradului, în care creşte porumbei de opt decenii.
”Când ne-am mutat în această casă, bunicul mi-a dăruit doi pui de porumbei. Unul a zburat, iar pe celălalt l-am salvat din gura câinelui. Apoi tata mi-a mai cumpărat o pereche şi, pentru că a văzut că mă ocup de ei cu drag, mi-a luat şi alţii. Orice ban de buzunar aveam, îl cheltuiam pentru a cumpăra un voiajor. În scurt timp, am avut câteva zeci de păsări pe care le iubeam mai mult decât orice”, povesteşte nenea Iancsi.
El nu a renunţat la voiajori nici în timpul războiului, nici pe vremea comunismului, când hrana era mai greu de procurat.
Veteran de război, nenea Iancsi povesteşte că pe front a fost în linia întâi, la Păuliş (jud. Arad), unde a fost ridicat un monument al eroilor: ”Am urmat Şcoala de subofiţeri din Radna, iar la 20 de ani am fost trimis pe front, la Păuliş. Am stat două săptămâni în linia întâi. Când au intrat ungurii în Arad, le-am ţinut piept până ne-au venit ruşii în ajutor, dar mulţi colegi mi-au murit atunci. A fost măcel, că ungurii erau ajutaţi de nemţi. Dacă nu veneau ruşii, eram ucişi toţi acei tineri scoşi din şcoală”.
Pasiunea lui nenea Iancsi este continuată de nepotul său Robert Fejes, în vârstă de 33 de ani. De la şase ani a început să aibă grijă de porumbei.
”Când bunicul le făcea curăţenie sau îi hrănea, mergeam cu el şi îl ajutam. Cu timpul, m-a luat cu el la expoziţii şi la concursuri în ţară, iar asta a devenit şi pasiunea vieţii mele”, spune nepotul, care în 1995 - la 14 ani -, imediat ce şi-a primit buletinul, a devenit columbofil cu acte, fiind înscris în Asociaţia Voiajorul, fondată de bunicul său.
”Mulţi fac o afacere din creşterea porumbeilor voiajori, pentru că cei cu rezultate bune valorează mult şi pot fi vânduţi. Eu nu urmăresc profit din pasiunea mea, pentru că nu vând porumbei. Îmi place să particip la concursuri, dar îmi place mai mult să urmăresc comportamentul acestor păsări din momentul în care vin pe lume”, spune Robert.
De la ceasuri mecanice, la cipuri şi aplicaţii pe internet
La concursuri, porumbeii sunt duşi în cuşti speciale, fiind lansaţi de la distanţe cuprinse între câteva zeci de kilometri şi peste o mie. Ei trebuie să se întoarcă acasă, unde sunt înregistraţi când calcă pe trapa de sosire.
Evoluţia tehnologică a adus avantaje în acest sport. Nenea Iancsi mai păstrează încă un ceas mecanic vechi de jumătate de secol, care până în 2004 era folosit de toţi columbofilii, pentru că atunci au fost introduse în ţară primele ceasuri electronice. Ceasul mecanic marca seriile atribuite porumbeilor, pentru a fi identificaţi atunci când soseau acasă, iar la finalul concursului, o comisie analiza datele pentru a stabili care au fost cele mai rapide păsări.
Acum, totul se face digital.
”Păsările au un cip pe picior, care include o serie, datele fiind înregistrate în calculator la începutul sezonului de concursuri. Ceasurile sunt electronice, iar cei mai mulţi dintre columbofili au unul acasă şi introduc în ele seriile porumbeilor. Aceste ceasuri sunt conectate la o trapă cu senzori, pe care aterizează păsările la sosire, iar trapa citeşte automat seria din cip şi identifică pasărea. Datele sunt descărcate din ceas într-o aplicaţie de pe calculator, care stabileşte automat clasamentul. În acest moment, lucrurile se simplifică şi mai mult, pentru că în România a fost introdus şi se experimentează un sistem care transmite prin internet datele, iar când o pasăre ajunge acasă, este înregistrată imediat şi clasamentul se actualizează automat”, explică Robert Fejes, care este şi responsabilul tehnic al Asociaţaiei Voiajorul.
Evoluţia tehnologică salvează mult timp şi a redus stresul pentru păsări, pentru că aceastea nu mai sunt luate în mână pentru citirea seriilor înscrise pe inelele de pe picioare.
”Uneori, păsările nu intră în cuşti când ajung acasă de la concursuri, ci stau pe casă, tocmai pentru că s-au învăţat că urmează să fie prinse cu mâna. Asta întârzia înregistrarea seriei şi conducea la rezultate mai slabe în clasament”, spune Robert Fejes.
Cu toate acestea, tehnologia este şi un duşman mare al sportului columbofil. Oamenii de ştiinţă nu au stabilit cu precizie care este modul în care porumbeii găsesc drumul către casă, dar părerea acceptată la nivel mondial este că aceste păsări se orientează după liniile de câmp magnetic al pământului. Acest simţ al orientării este perturbat însă de unele radiaţii emise de echipamente de transmisie.
”Radarele sau antenele GSM, care s-au răspândit foarte mult, sunt dăunătoare. Porumbeii sunt recunoscuţi pentru că pot găsi uşor drumul spre casă cu ajutorul liniilor de câmp magnetic terestru, dar toată această tehnologie care emite radiaţii magnetice le afectează simţurile şi îi dezorientează", spune Robert.
”În urmă cu 25 de ani, înainte să apară telefoanele celulare, pierdeam undeva la 20 la sută, dar acum se pierd 60 la sută. Dacă trimiţi la un concurs o sută de păsări, eşti bucuros să ajungă acasă 40 sau 50”, spune nenea Iancsi.
Înainte de evoluţia tehnologică, pierderile erau cauzate în special de vreme sau răpitoare, mai ales ulii.
La deschiderea oficială a Jocurilor Olimpice de la Atena, în 2004, câteva mii de porumbei din opt ţări au fost lansaţi. România a trimis 850 de porumbei, dar numai 90 au revenit la crescători. Arădenii au lansat de la Atena 60 de voiajori, în timp ce doar 12 au revenit acasă.
”Eu am trimis doi porumbei, dar numai unul a revenit, după cinci zile, deşi în mod obişnuit ar avea nevoie de o zi pentru a se întoarce. Totuşi, mă număr printre norocoşii care şi-au recuperat măcar o pasăre de la Jocurile Olimpice”, spune nenea Iancsi.
Crescătorii păgubiţi au dat vina pe radarele militare amplasate în Atena pe perioada desfăşurării Jocurilor Olimpice şi pe numeroasele zboruri de observare ale avioanelor, pentru a se evita orice atac terorist. Reprezentanţii asociaţiei arădene spun că şi antenele amplasate pentru transmisiunile televiziunilor i-au "bruiat" pe voiajori.
”S-au pierdut exemplare valoroase, pentru că la aşa distanţe mari, de peste o mie de kilometri, sunt trimişi porumbei cu experienţă. Unii pot costa de la o sută la câteva mii de euro”, afirmă Robert Fejes.
Peste 13.000 de columbofili sunt înregistraţi în asociaţii
De-a lungul vieţii, Ioan Rosenzweig a fost bijutier şi, ulterior, mecanic auto, dar porumbeii şi concursurile au fost mereu pe primul loc în activitatea sa. Aşa se face că în 1958 a înfiinţat, alături de alţi câţiva crescători, Asociaţia Voiajorul, una dintre cele mai cunoscute din ţară.
”Pe atunci eram vreo 30 de columbofili în Arad. Mergeam la concursuri cu căruţa plină de cuşti sau cu trenul, dar nu puteam decât pe distanţe mai mici, de zeci de kilometri. Acum se merge la sute sau peste o mie de kilometri. La concursurile de distanţe mari, lansăm din Germania, pentru că porumbeii nu ar putea trece Carpaţii”, spune nenea Iancsi.
În prezent, asociaţia arădeană are peste 130 de membri, cu 7.000 de porumbei.
Prima organizaţie de profil din ţară a fost Asociaţia Columbă Uniunea Română pentru Cultivarea Porumbeilor Călători, fondată în 1937. FNCPR este continuatoarea legală a primei forme de organizare columbofilă, având reprezentare în toate judeţele şi în Capitală şi organizând anual peste 650 de concursuri pentru cei nouă mii de membrii activi.
La nivel naţional, mai există două federaţii, astfel că în România sunt înregistraţi peste 13.000 de crescători. Acestora li se adaugă mii de români care nu sunt membri ai unor asociaţii şi cresc porumbei doar din pasiune.
Articolul de mai sus este destinat exclusiv informării dumneavoastră personale. Dacă reprezentaţi o instituţie media sau o companie şi doriţi un acord pentru republicarea articolelor noastre, va rugăm să ne trimiteţi un mail pe adresa abonamente@news.ro.
