Mimi Brănescu revine în faţa camerelor de filmat după aproximativ patru ani. Joacă rolul unui artist. Producătoarea Ada Solomon are un rol mic, dar important în relaţia lui cu soţia. Este notarul la care semnează divorţul. Ioana Flora interpretează o avocată hotărâtă în sentimentele schimbătoare pe care le trăieşte. Vali Hotea regizează „Lebensdorf”, o comedie romantică neagră, după un scenariu pe care l-a scris împreună cu Ileana Muntean.

Distribuie pe Facebook Distribuie pe Twitter Distribuie pe Email

Lungmetrajul îl are în centru pe Ducu Dobrescu, un scriitor care trece prin criza vârstei mijlocii şi este în pană de creaţie. În încercarea de a-şi reface viaţa şi de a-şi termina noul roman, el pendulează între două ţări (România şi Germania) şi două femei (Andra - soţia şi Giulia - fosta lui mare iubire).  În căutările lui trece printr-o serie de întâmplări ciudate şi amuzante în Berlin, în Bucureşti şi într-un sat ecologic izolat din inima Germaniei, Lebensdorf.

Povestea începe cu despărţirea. Cuplul Ducu - Andra se află la notar şi divorţează.

Declicul pentru această poveste a fost al unui om matur, aflat într-un moment de criză, a povestit regizorul Vali Hotea pe platourile de filmare de la Bucureşti.

Vali Hotea (Foto: Vlad Bâscă)
Vali Hotea (Foto: Vlad Bâscă)

Ideea „Lebensdorf” a venit în timpul unei rezidenţe în Berlin, unde Vali Hotea, Ada Solomon şi Ileana Muntean se aflau pentru a dezvolta proiectul „Roxanne”.

„Am avut câteva experienţe în Berlin şi alte poveşti din relaţia lui Vali cu Berlinul care au creionat ideea. Asta se întâmpla prin 2011. A durat ceva până când s-au aşezat planetele şi am ajuns să filmăm. Poate că a fost necesar timpul ăsta, ca să înţelegem că trebuie făcut prin forţe proprii”, a spus Ada Solomon.

Deşi acţiunea filmului are loc în Germania şi în România, este primul film pentru care Ada Solomon, după cum a declarat, nu a reuşit să găsească finanţare din afara ţării. „Mi s-a părut multă vreme bizar. Între timp m-am împăcat cu ideea. Poate că e mai bine să fie aşa – un film românesc 100%, deşi vorbeşte despre lumi diferite”.

De cealaltă parte, Hotea a spus: „Eram la Berlin, eram cu ele în acelaşi loc, doar că, neplăcându-mi frigul şi fiind cam trist, am văzut că a început să ningă şi m-am deprimat. Atunci mi-a trecut prin minte: «I hate Berlin». Asta a fost titlul de lucru. Analizându-mă, am zis că ar putea ieşi o poveste. Le-am spus pe loc că se pare că s-a născut o idee. Un bărbat care încearcă să îşi refacă viaţa şi, surpriză!, eşuează”.

A lucrat la film aproximativ patru ani, între timp a făcut un scurtmetraj cu Hi Film Productions, care urmează să fie lansat, şi s-a dedicat facultăţii de Film de la UNATC, unde e asistent-doctorand. „Îmi face bine să văd cum se manifestă spiritul mai tânăr decât al meu din lumea filmului”.

Documentarea a fost făcut şi în Germania, în satul ecologic Lebensdorf. „Existenţa acestui capitol în film este exclusiv meritul scenaristei Ileana Muntean, care e atrasă de zona ecologistă, eu sunt în partea cealaltă”, a adăugat regizorul.

În timp ce povestea prindea contur, el se gândea la Mimi Brănescu pentru rolul principal. „Ştiam că se retrăsese din faţa camerelor, dar am revenit la el. Mi-a spus că i-a plăcut povestea şi cu acest rol revine după «Sieranevada» (lansat în 2016, n.r.) al lui Cristi Puiu”.

Mimi Brănescu, în faţa camerei lui Alexandru Solomon (Foto: Vlad Bâscă)
Mimi Brănescu, în faţa camerei lui Alexandru Solomon (Foto: Vlad Bâscă)

Şi Ioana Flora a fost în mintea regizorului de la început. Pentru celălalt personaj feminin, Giulia, a făcut casting şi a ales-o pe Ana Covalciuc.

Lipsa unei finanţari din străinătate nu a fost un impediment în procesul de creaţie, a confirmat cineastul. „Nu am simţit că bugetul m-a privat de creativitate, că mi-a fost pusă vreo oprelişte. Sunt situaţii la care trebuie să te adaptezi, dar mai mult tehnice, însă, câteodată, tot răul e spre bine. Pot ieşi nişte nuanţe care să ajute”.

Povestea pe care alegi să o faci trebuie să te intereseze cu adevărat, susţine şi Hotea. „Până faci rost de finanţare, trec ani. Dacă nu ai o poveste care să te ţină, aceşti ani îşi pot pune amprenta. Eu mi-am păstrat interesul. Nu ştii care sunt şansele privind concursul CNC, apoi niciodată banii de acolo nu sunt satisfăcători, încerci să faci rost din altă parte şi aşa trece timpul. Paradoxul e că aştepţi câţiva ani şi tot repede trebuie să îl faci”.

Pregătirile pentru acest lungmetraj au început în primăvara acestui an, iar castingul şi prospecţiile au fost finalizate la începutul verii. Filmările au început în august, iar ultima zi de este 7 octombrie. Regizorul speră ca în primăvara anului viitor să fie gata montajul şi sunetul. Lansarea va avea loc, cel mai probabil, în a doua parte a anului 2020.

„Îmi place să cred că o să fie o nebunie frumoasă. O să fie foarte bogat vizual şi în ceea ce priveşte întâmplările şi zonele diferite în care se mişcă personajele. E un fel de vârtej”, a caracterizat el filmul.

Modul de a povesti va fi unul eliptic. A abordat o stilistică de pseudo-documentar, dar fără mişcări agresive de aparat, ci de urmărire a situaţiei în care se află personajul şi descriere a noilor locuri pe care le găseşte. În plus, există şi un filon oniric. „Şi eu sunt curios să văd cum funcţionează această alternare a montajului alert cu zonele mai descriptive”.

Ioana Flora, Ada Solomon şi Mimi Brănescu (Foto: Vlad Bâscă)
Ioana Flora, Ada Solomon şi Mimi Brănescu (Foto: Vlad Bâscă)

Colaborarea Adei Solomon cu Vali Hotea a început „foarte de demult”. „Eu aveam vreo 12 ani şi el vreo 13, mergeam la aceeaşi şcoală. În adolescenţă, mergeam la aceleaşi petreceri, aveam acelaşi cerc de prieteni. Am jucat în primul lui film de şcoală şi lucrurile au mers împreună până la un timp, apoi fiecare a mers pe direcţia lui”.

Hotea a lucrat mult în publicitate şi televiziune. S-au reîntâlnit la „Roxanne” (2013), care a avut premiera mondială la Locarno.

Despre „Lebensdorf”, ea a spus: „Pentru mine, nu e doar un film despre un bărbat aflat la o vârstă a dilemelor, ci şi o reprezentare socio-culturală a unei generaţii care se află la o intersecţie. O generaţie care încă nu îşi găseşte locul, care are traume şi tare pe care le duce după sine şi cred că Germania, cumva, e ţara care – cu cele două feţe, est şi vest – înglobează lucrurile astea. Şi mai e ceva: Bucureştiul de astăzi, pentru mine, e mai degrabă Micul Berlin decât Micul Paris”.

Scenariul a fost construit de Hotea şi Muntean, însă Ada Solomon a ţinut să readucă „extravaganţa iniţială” a poveştii.

„A fost un moment în care scenariul s-a definit, s-a aşezat, dar se îndepărtase de extravaganţa iniţială care era conţinută în idee, în lucrurile pe care le-am vrut în primă fază, şi mai e un soi de îndrăzneală a lui Vali Hotea, pe care o ştiu de demult, şi pe care am avut senzaţia că şi-a înfrânat-o şi am insistat să o readucă, să o revalorizeze, pentru că mi se pare că e particularitatea lui, ca cineast. Scenariul s-a redefinit în câteva rânduri şi mă bucur foarte mult, pentru că momentele de reverie ale personajului principal masculin vor fi nişte prezenţe foarte puternice şi speciale în film”.

În casa de pe strada Italiană din Bucureşti, unde Ducu şi Andra semnează actele de divorţ, Mimi Brănescu şi Ioana Flora stau în faţa Adei Solomon şi a despărţirii.

Ioana Flora este viitoarea fostă nevastă a personajului principal masculin.

Ioana Flora (Foto: Vlad Bâscă)
Ioana Flora (Foto: Vlad Bâscă)

„Îmi place foarte mult personajul. Este o doamnă care are sărituri de axă. Tot ce vrea este foarte puternic: că vrea să nu mai fie cu el, că vrea să fie cu el din nou. Se dezminte cumva în hotărâri, dar ea face totul cu aceeaşi creadinţă. Se aruncă până la capăt, ceea ce mi se pare foarte interesant şi ofertant pentru genul de film pe care vrea Vali să îl facă – să trateze într-o cheie uşor comică toată povestea. Nu este o dramă, este un lucru care se întâmplă, este un fapt de viaţă pe care poţi să îl tratezi aşa cumva cu căldură şi înţelegere, ceea ce el face”, a explicat actriţa.

Atrasă de faptul că ea „se aruncă exact ca un om căruia nu îi e frică să cadă, să eşueze”, a continuat: „E foarte interesantă zona asta - a unui om care îşi asumă. Are dimensiunea emoţională uşor rusească”.

Andra este avocat, „e foarte a naibii”, dar este şi sentimentală. „Mi-am imaginat că se uită la telenovele”, a glumit ea.

Îi place să caute rolul şi a fost ajutată şi de stilul personajului. „Eu, prin natura meseriei, sunt în partea cealaltă faţă de ea. E un caracter. Fiind şi destul de departe de mine – foarte pământeană –, e o zonă pe care o caut şi contruiesc ca şi cum aş construi un caracter. Am vorbit mult despre ea, am încercat să observ lucruri, iar costumele şi styling-ul m-au ajutat foarte mult. Eu port, în general, blugi şi tricouri. Cum mă îmbrac pentru rol, deja mi se pare că am altă ţinută, că vorbesc altfel”.

„Personajul meu e cumva zbirul. El pleacă de undeva de unde nu îi e bine. Mie mi se pare o încadrare în nişte şabloane. Orice om e şi bun şi rău şi eu caut să justific de ce personajului nu îi e bine în situaţia respectivă şi atunci totul devine mai nuanţat, ceea ce mie îmi şi place. Întotdeauna o relaţie are două capete. Nu se poate ca doar unul să aibă voce şi din cauza lui să se întâmple toate relele. Am putea să o numim în două feluri: o femeie care e rea sau o femeie înrăită, nefericită”.

Cu Mimi Brănescu a mai colaborat. Au făcut parte împreună din distribuţia „Periferic”, iar Flora a jucat în „Acasă la tata” (2015), bazat pe scenariul lui. „E un om pe care îl admir foarte mult şi are mult umor, zonă la care ne potrivim. Îl admir mult ca actor. Nu poate fi decât o colaborare bună”.

Dacă filmul va fi prezentat în festivaluri, o zonă care începe să devină tot mai difuză, după cum spune Solomon, rămâne de văzut: „Azi, lucrurile se petrec atât de aleator, încât nimeni - programatorii, distribuitorii, producătorii -  nu mai ştie încotro se duce interesul audienţei specializate. Varietatea de produse şi enorma cantitate de filme generată astăzi face ca orice fel de calcule să fie imposibile sau cvasi-necâştigătoare. Festivalurile mi se pare că au devenit mult mai generale în ofertă. Firul roşu al unora dintre ele a dispărut aproape cu desăvârşire. În plus, filmele sunt mult mai libere în barierele de gen, de structură, ceea ce e bine, e ceva ce marchează progresul artei cinematografice. Mintea publicului, apetitul, se schimbă”.

O altă provocare, a mai spus ea, este aceea că un film durează ani până ia o formă şi „nu ştii în ce companie apari şi atunci încerci să fii cât de original poţi şi cât de adevărat în a-ţi susţine o viziune, un punct de vedere”.

„Lebensdorf” este o producţie HiFilm Productions, în asociere cu nomada.solo şi Visual Walkabout. Coproducători sunt Chainsaw Europe Studio, Abis Studio, Production XMG Media şi Scharf Film Production. Filmul are sprijinul Centrului Naţional al Cinematografiei şi al Programului Europa Creativă al Uniunii Europene. Proiectul a fost dezvoltat în cadrul Sofia Meetings, TIFF Transilvania Pitch Stop Co-production Platform, Sarajevo Talents Pack & Pitch Workshop, Rome MIA, Connecting Cottbus.

Imaginea este semnată Alexandru Solomon, de montaj se ocupă Dana Bunescu, iar de scenografie, Mălina Ionescu. Costumele au fost create de Cireşica Cuciuc, machiajul şi coafura – de Bianca Boeroiu şi Domnica Bodogan. Alexandru Dumitru este responsabil cu designul de sunet. Producătoare sunt Ada Solomon si Diana Păroiu – Hi Film Productions.

viewscnt

Articolul de mai sus este destinat exclusiv informării dumneavoastră personale. Dacă reprezentaţi o instituţie media sau o companie şi doriţi un acord pentru republicarea articolelor noastre, va rugăm să ne trimiteţi un mail pe adresa abonamente@news.ro.