Regizoarea Iulia Rugină vorbeşte într-un interviu acordat News.ro despre cel de-al treilea lungmetraj al său, „Breaking News”, despre lumea televiziunii, considerând că posturile din România abuzează de această sintagmă, precum şi despre proiectele la care va începe să lucreze anul acesta.
Filmul „Breaking News”, cu Andi Vasluianu şi Voica Oltean în rolurile principale, rulează de vineri în peste 50 de cinematografe din ţară.
După moartea tragică a cameramanului său, în timpul unei filmări, Alex Mazilu este trimis să facă un reportaj in memoriam despre viaţa acestuia. Cu trei zile înainte de Crăciun, într-un orăşel de pe litoralul Mării Negre, reporterul încearcă să reconstituie viaţa colegului său, prin ochii celor care i-au supravieţuit.
Scenariul este semnat de Iulia Rugină, Ana Agopian şi Oana Răsuceanu, iar producător este Tudor Giurgiu.
Pelicula a fost prezentată în competiţia Festivalului de Film de la Karlovy Vary, unde Voica Oltean a fost recompensată de juriu cu o menţiune specială pentru debut.
Filmul este o coproducţie Hai-Hui Entertainment, în coproducţie cu Libra Film Productions. Producătorii sunt Tudor Giurgiu, Oana Giurgiu şi Bogdan Crăciun.
Prezentăm integral interviul acordat Agenţiei de presă News.ro de regizoarea Iulia Rugină:
Ştiu că pregătirea acestui proiect a durat mai mulţi ani. Ar fi trebuit să fie debutul tău în lungmetraj. Ce a schimbat asta?
Iulia Rugină: Faptul că nu am obţinut la timp finanţare a întârziat foarte mult intrarea în producţie. Între timp, mi s-a ivit ocazia să lucrez la alte proiecte. Primul dintre ele, lungmetrajul „Love Building”, un film pornit ca un exerciţiu-experiment privat pentru o şcoală de actorie, a fost finalizat, şi-a găsit un distribuitor şi ajuns în cinema. Am debutat fără să îmi dau seama aproape, cu alt film decât „Breaking News”. După „Love Building” a urmat continuarea lui, „Alt Love Building”. Aşa că „Breaking News” a ajuns să fie al treilea lungmetraj al meu. În mintea mea rămâne primul însă, pentru că e un film îndelung gândit, muncit şi aşteptat.
De la ce a pornit povestea? A fost vorba despre un caz anume? Care a fost el şi cum aţi făcut documentarea pentru scenariu?
Iulia Rugină: Filmul nu a pornit de la un caz real. Povestea a pornit, mai degrabă, de la o senzaţie pe care am avut-o în urmă cu mult timp şi care a rămas cumva prin preajmă tot timpul ăsta. O senzaţie de plafonare, lipsa de sens, lipsa de direcţie, un confort autoindus care te împiedică să te dezvolţi şi atunci ai nevoie de lovituri emoţionale puternice ca să poţi funcţiona. Asta exista în prima variantă de scenariu, care, între timp, s-a modificat aproape sută la sută. Am ales să plasăm acţiunea în relaţie directă cu televiziunea şi ştirile, a fost nevoie de documentare. Am petrecut un timp în redacţia de ştiri de la Pro TV, am discutat cu diverşi jurnalişti, producători, reporteri şi cameramani. Dar asta doar pentru a avea o bază reală a poveştii. „Breaking News” nu e un film despre televiziune. E un film care se întâmplă în lumea televiziunii.
Este o poveste despre ambiţia de a atinge un scop şi despre etică. Care este momentul declicului personajului lui Vasluianu?
Iulia Rugină: Cred că declicul se întâmplă în prima secvenţă din film. N-am trăit aşa ceva, însă tind să cred că să îţi vezi colegul, pe care l-ai convins să intre într-o fabrică, mort ca urmare a acestui lucru e un declic suficient de puternic. Ce se întâmplă, cred, după e o urmare firească şi treptată a acestui lucru, şi despre asta e filmul.
Crezi că media, astăzi, abuzează de sintagma „breaking news”?
Iulia Rugină: Da, absolut, dar mai ales media din România. E „breaking news” şi când plouă, în cazul multor televiziuni de aici. Sunt televiziuni care au burtieră cu „breaking news” de dimineaţă până seara. Mi se pare jenant pentru meseria de jurnalist să te asociezi cu tipul ăsta de televiziune. Şi, până la urmă, o lipsă de respect faţă de colegii, de la noi sau din alte părţi, care chiar au de-a face cu „breaking news”-uri. Am stat de vorbă cu corespondenţi de război sau oameni care au trăit evenimente puternice, marcante şi sfâşietoare de multe ori şi care au făcut eforturi supraomeneşti pentru a relata un „breaking news”. Ori tu, jurnalist, în platoul unei televiziuni, isterizându-te în spatele unei burtiere galbene pe care scrie că „urmează dezvăluiri incendiare” mi se pare chiar ruşinos. Dar fiecare cu propria stimă de sine.
Dacă Andi Vasluianu a fost în mintea voastră încă de la scrierea scenariului, cum a apărut Voica Oltean în distribuţie? O ai în vedere pentru alte roluri?
Iulia Rugină: Personajul Voicăi a apărut la ultima rescriere a scenariului, în anul în care am şi filmat. În distribuţie a apărut în urma unui casting. Am organizat un casting printre tinere de liceu, din trupe de teatru sau de la licee de profil. Pe Voica am găsit-o la „Dinu Lipatti”, unde era atunci clasa a 10-a, la secţia de Actorie. Sunt toate şansele să mai lucrăm împreună în viitor, dar pentru moment cred că trebuie să ne îndepărtăm amândouă puţin de personajul Simonei şi atunci când se întâmplă o nouă colaborare să se întâmple de la zero, în cu totul altă direcţie. Cred că aşa e sănătos pentru fiecare dintre noi.
Există proiecte în pregătire? Te gândeşti să cauţi, să foloseşti actori tineri?
Iulia Rugină: Voi începe, sper, cât de curând lucrul la un documentar, odată cu lansarea unei expoziţii pe care o pregătesc – o instalaţie dedicată discotecilor din perioada comunistă. Documentarul are acelaşi subiect: perioada muzicală din România anilor ’70 - ’80. Şi urmează să filmez un scurtmetraj iarna aceasta. Actorii sunt ceruţi de poveste, vârsta lor e aşadar determinată din faza de scenariu. Ori când scrii un scenariu, nu îţi setezi neapărat în minte vârsta actorului. Aş lucra cu actori de orice vârstă. Cred că diferă abordarea în funcţie de experienţa lor şi de referinţele pe care le au, dar eu, ca regizor, am de învăţat de la toată lumea.
Cât de complicat este să lucrezi cu un debutant faţă de un actor cu experienţă? Un începător este mai receptiv, mai atent sau regizorul trebuie să depună un efort mai mare pentru a transmite ceea ce îşi doreşte să scoată de la el?
Iulia Rugină: Un debutant se va sprijini mult mai mult pe regizor decât un actor cu experienţă, dar asta nu e neapărat rău pentru că e o încredere de care e nevoie în tipul ăsta de relaţie. Dar, până la urmă, un actor bun e un actor care înţelege şi îşi asumă situaţia pe care o are de redat. Care trăieşte în prezentul secvenţei, ascultă, se uită în jurul său, se uita la partenerul de joc, înţelege el cu el ce face acolo. Iar asta nu ţine de numărul de filme făcute înainte. Da, e adevărat că lucrul e diferit pentru că un actor cu experienţa a avut timp să crească, el cu el, să evolueze în raport cu meseria lui şi implicit eu, ca regizor, mă pot ulterior sprijini pe el. Însă actoria adevărată vine din interior, nu din CV. Şi când vine din interior nimic nu e complicat, iar eu nu trebuie să „scot” nimic de la nimeni. E deja acolo.
Articolul de mai sus este destinat exclusiv informării dumneavoastră personale. Dacă reprezentaţi o instituţie media sau o companie şi doriţi un acord pentru republicarea articolelor noastre, va rugăm să ne trimiteţi un mail pe adresa abonamente@news.ro.
