Actriţa Maria Dinulescu a vorbit, într-un interviu acordat agenţiei de presă News.ro, despre cele patru filme în care joacă şi care vor avea premiera anul acesta, despre concurenţa dintre actriţele din România şi străinătate, despre seriale, afirmând că ele sunt rezultatul unei necesităţi financiare, dar şi despre cea mai mare provocare a carierei sale - să ştie să spună ”Nu”.
Maria Dinulescu afirmă că, din punct de vedere profesional, a fost un an prin care a trebuit să treacăprin stări diferite.
”Principii, răbdare, prieteni minunaţi alături, multă curiozitate, un corp şi o minte foarte sănătoasă, multe cărţi citite, să vadă un film pe zi, extrem de multă generozitate şi empatie, pasiune, nebunie şi să aibă capacitatea de a vedea şi simti foarte bine ce se întâmplă în jurul ei”, spune ea despre calităţile pe care ar trebui să le aibă o actriţă, pentru a răzbate.
Despre participarea la castinguri,în străinătate şi în ţară, Maria Dinulescu povesteşte că în România, în mod obişnuit, alegerea unei actriţe nu se face numai la casting. ”Există o relaţie continuă pe care o dezvolţi cu regizorii, continuu demonstrezi prin alegerile tale cât de mult evoluezi şi care sunt noile direcţii care te cresc astfel oferindu-le regizorilor noi valenţe”.
Îndrăgostită de mai mulţi regizori, ea nu a ocolit ideea de a scrie, însă, pentru moment, îşi doreşte să se lase pe mâna profesioniştilor.
Născută pe 2 mai 1981, la Ploieşti, Maria Dinulescu a urmat cursurile Universităţii Naţionale de Artă Teatrală şi Cinematografică Bucureşti şi a debutat ca actriţă în scurtmetrajul ”Bucureşti - Wien, 8 - 15” (2000), de Cătălin Mitulescu. După alte şase scurtmetraje, în 2004, Maria Dinulescu îşi face debutul în lungmetraj, cu un rol în filmul ”Milionari de weekend”, de Cătălin Saizescu. A jucat şi în patru seriale de televiziune, iar rolul principal din ”California Dreamin' (nesfârşit)”, al lui Cristian Nemescu, a consacrat-o. Au urmat ”Pescuit sportiv” (2008), de Adrian Sitaru, şi ”Concertul” (2009), de Radu Mihăileanu. Tot în 2009, ea a filmat videoclipul piese ”Peace” a formaţiei Depeche Mode. În 2016, vor fi lansate patru pelicule care o au protagonistă - lungmetrajele "Dublu", de Catrinel Dănăiaţă, selectat în competiţia East of the West a Festivalului Karlovy Vary, "Far from here", debutul regizoral al australianului James Pillion, şi "Selfie 69", de Cristina Iacob, şi scurtmetrajul "Smokers die slowly together", de Xinyuan Zheng Lu.
Reporter: Cinefilii vă pot vedea în mai multe filme, anul acesta. ”Dublu” este primul dintre ele. Există un numitor comun al poveştilor? Cât de diferite sunt?
Maria Dinulescu: Sunt trei lungmetraje "Dublu", "Far from here", "Selfie 69" şi scurtmetrajul "Smokers die slowly together". Orice poveste vorbeşte într-un fel sau altul despre dragoste, deci aceasta ar fi numitorul comun. Într-unul dintre filme sunt cea care inspiră ca iubirea să fie creată, într-un altul personajul meu traieşte o iubire homosexuală, apoi există un altul care iubeşte numai banii, iar ultimul personaj şi-a pierdut capacitatea de a simţi. A fost un an prin care, din punct de vedere profesional, a trebuit să trec prin stări foarte diferite.
Reporter: ”Dublu” vorbeşte despre realitatea societăţii contemporane, inspirat de ”un cumul de trăiri al celor din jur”, după cum spune regizoarea. Cât de mult şi în care dintre punctele filmului v-aţi identificat cu rolul interpretat?
Maria Dinulescu: În mod obişnuit, filmele vorbesc despre realităţi apropriate şi acesta este şi motivul pentru care publicul poate crea o empatie rapidă. Îmi place că la acest film m-am indentificat mult cu stările prin care trece personajul principal masculin. Legat de personajul Alina cred că m-am regăsit foarte mult în libertatea ei şi în forta pe care o are atunci când iubeşte.
Reporter: Care a fost cea mai mare provocare pentru actriţa Maria Dinulescu până în prezent?
Maria Dinulescu: Să ştiu să spun nu. Să mă întorc mereu la pasiunea şi necesitatea profundă pentru care fac această profesie, să am mereu răbdare până apare momentul potrivit şi să învăţ să dau atunci când nu primesc.
Reporter: În domeniul cinematografiei, ca în orice artă, competiţia se vede ca fiind acerbă. Cum percepeţi concurenţa dintre actriţele din România?
Maria Dinulescu: Inevitabil, fac o comparaţie cu experienţa trăită în Hollywood, unde mai sunt încă 30 de actriţe identice cu tine şi mă refer aici la comportament, fizic, caracter. Uneori, semănăm că două picături de apă - parcă am fi gemene. În Los Angeles, la castinguri, ai mereu sentimentul că îţi întâlneşti dublurile din alte părţi ale globului şi oricare dintre acestea poate fi alegerea perfectă. Acolo contează foarte mult să fii în momentul potrivit înconjurat de oamenii potriviţi, iar acesta este cel mai greu lucru pentru că sunt milioane de actori şi alte câteva milioane de producători. Din punctul de vedere al timpului şi spaţiului este aproape imposibil să reuşeşti să ai întâlnirile pe care ţi le doreşti. În România, unde nu există o industrie de film şi cele cu care "ne batem" sunt numai cele din această ţară sau Republica Moldova, deci numai vorbitorii de limbă română, lucrurile sunt mult mai simple. Eşti ales pe criterii de talent şi diferenţe evidente pe care le poţi face faţă de celelalte participante la casting. Desigur că, pentru un personaj între 27-32, cât pot interpreta eu, cred că suntem aceleaşi 10 actriţe posibile de fiecare dată. Dar niciuna nu semănăm fizic sau comportamental cu cealaltă. Sunt fericită să văd cât de talentate, preocupate şi puternice suntem fiecare dintre noi. În România, în mod obişnuit, alegerea unei actriţe nu se face numai la casting. Există o relaţie continuă pe care o dezvolţi cu regizorii, continuu demonstrezi prin alegerile tale cât de mult evoluezi şi care sunt noile direcţii care te cresc astfel oferindu-le regizorilor noi valenţe. Există spaţiu şi timp ca ei să te poată urmări.
Reporter: De ce anume are nevoie, pe lângă talent, o actriţă pentru a-şi croi drum în cinema?
Maria Dinulescu: Principii, răbdare, prieteni minunaţi alături, multă curiozitate, un corp şi o minte foarte sănătoasă, multe cărţi citite, să vadă un film pe zi, extrem de multă generozitate şi empatie, pasiune, nebunie şi să aibă capacitatea de a vedea şi simti foarte bine ce se întâmplă în jurul ei. Bine, ar mai fi o mie de alte lucruri, dar cred că natura fiecărui om îi spune exact ce i se potriveşte. Nu există o variantă posibilă sau mai multe. Orice variantă este posibilă, dacă îţi aparţine în totalitate.
Reporter: Te-ai gândit vreodată să faci regie sau producţie de film, pe lângă actorie?
Maria Dinulescu: M-am gândit, am scris ceva, am să mai scriu, dar pentru moment sunt foarte îndrăgostită de Cristian Mungiu, Corneliu Porumboiu, Ruxandra Zenide, Roxana Stroe şi de multi alţi oameni de cinema, care fac aceste profesii excelent şi în mâinile cărora îmi doresc să mă las.
Reporter: În ultimii 16 ani, ai jucat în seriale, filme pentru televiziune, scurtmetraje şi lungmetraje de ficţiune. Cu siguranţă, diferenţele sunt mari, dar poţi spune că îţi este mai uşor să interpretezi un rol într-un anumit tip de film?
Maria Dinulescu: Îmi plac întrebările tale pentru că mă inspiră. Mi-ar plăcea să putem avea spaţiul să le pot răspunde aşa cum merită fiecare dintre ele. Parcă nu este cinstit să aleg numai câteva gânduri care ajung direct la public şi oferă un răspuns "eficient". Totuşi încerc să îţi spun cât de scurt posibil despre diferenţele majore dintre TV, film scurt sau lung, videoclip, reclamă. Ritmul este foarte diferit în fiecare dintre ele, la unele joci în faţa unei singure camere la altele în faţa a şase camere de filmat, de cele mai multe ori echipa tehnică devine din ce în ce mai numeroasă cu cât produsul are mai multe minute, unele au regizori debutanţi altele regizori foarte experimentaţi. Este ca experienţa unui om pe parcursul unei zile din viaţa lui. De dimineaţa până seara, întâlneşte foarte mulţi oameni fie la metrou, la coadă la pâine, la şedinţa de la birou sau când mănâncă acasă cu familia. În fiecare dintre aceste situaţii trebuie să fie el şi să facă alegeri în funcţie de nevoile sale profunde. De fiecare dată foloseşte aceeaşi limbă română, se deplasează cu aceleaşi picioare, vede cu aceeaşi ochi, dar în fiecare dintre situaţii este un altul, în functie de ce i se întâmplă. Cu fiecare nouă experienţă pe care o traieşte creşte şi devine mai bun, mai puternic. Fie că îşi dă seama, fie că nu. Nu poate să spună dacă ce i-a fost mai uşor azi îi va fi asemenea şi mâine, pentru că el este mereu un altul.
Reporter: Care este părerea dumneavoastră referitor la faptul că oamenii petrec tot mai mult timp urmărind seriale de televiziune? Vă număraţi printre fanii vreunei producţii tv?
Maria Dinulescu: În America, mi se recomanda foarte mult să văd seriale de televiziune, dar eu eram zilnic în sala de cinema. Sunt producţii excelent realizate, subiecte foarte interesante, dar nu îmi place să mă simt manipulată de la un episod la altul. Îmi place să văd o poveste care are un început şi un final palpabil chiar dacă asta înseamnă să stau în sala de cinema patru ore. Îmi place să citesc o carte pe parcursul unei săptămâni şi să trăiască cu mine în toată această perioadă, dar îmi place să ştiu ce am în mâini. În acelaşi timp apreciez ideea de a descoperi mai multe despre cum poate dezvolta o echipă talentată de scenarişti poveştile unor personaje. Chiar atunci când ai senzaţia că ai înţeles foarte mult despre un personaj chiar atunci ei îţi arată noi valenţe ale lui. Există personaje de care te îndrăgosteşti şi pe care ai vrea să le vezi mai departe. Aşa cum este Romeo interpretat de Adrian Titieni în ”Bacalaureatul” lui Cristian Mungiu. Nu ştiu. Probabil că mi-ar placea mai mult forma prelungită a unor poveşti daca ele ar fi făcute dintr-o necesitate reală a creatorului şi nu atât din punctul de vedere al câştigului financiar.
Reporter: În ceea ce priveşte lungmetrajele de ficţiune, credeţi că publicul tinde spre un anumit gen? Ce tip de filme preferaţi să urmăriţi?
Maria Dinulescu: Cred că fiecare gustăm filme foarte diferite pe parcursul unei vieţi pentru că şi ceea ce trăim se schimbă. Slavă Domnului, evoluăm continuu şi ne maturizăm. Interesele noastre diferă cu fiecare nouă vârstă şi empatizăm cu personaje sau poveşti la care nu ne aşteptăm. Cred foarte mult în a fi mereu deschis şi în a îţi oferi şansa de a experimenta lucruri pe care nu le cunoşti. Cinema-ul, arta cotemporană, muzica sau cărţile ne oferă şansa aceasta în orice moment. Eu sunt zilnic la cinema şi văd tot ce este pe piaţă, tocmai am terminat de jurizat seriale de televiziune care au intrat în competiţia premiilor Emmy, merg la lansări de carte precum cea despre "Particula lui Dumnezeu", chiar dacă nu ştiu atât de multe despre fizică, mă expun contextelor diferite tot timpul şi nu îmi place nici o secundă să am sentimentul că mi-am format o opinie sau un gust.
Reporter: Există o actriţă care v-a influenţat?
Maria Dinulescu: Există profesori, situaţii de viaţă, iubiri care m-au influenţat enorm, dar nu am fost niciodată genul de persoană care să îşi caute idoli.
Reporter: Puteţi spune că aţi avut sau aveţi un mentor? Despre cine este vorba?
Maria Dinulescu: Mama şi doamna Sanda Manu sunt cele care m-au învăţat să devin om şi femeie.
Articolul de mai sus este destinat exclusiv informării dumneavoastră personale. Dacă reprezentaţi o instituţie media sau o companie şi doriţi un acord pentru republicarea articolelor noastre, va rugăm să ne trimiteţi un mail pe adresa abonamente@news.ro.
Citește și...
